O zi obișnuită din luna septembrie, în care, de dimineață, un cer impecabil de albastru trona peste metropola New Yorkului. Trenul 7 Express se grăbea spre Manhattan bătând în surdină șinele de pe scheletul de fier al terasamentului suspendat peste Roosevelt Avenue și o porțiune din Queens Bulevard. Eram în picioare, lângă ușile din partea stângă a trenului, realmente strivit de călătorii urcați în stația Junction Heights. Mă uitam afară pe geamul trenului numărând clădirile tatuate abuziv cu graffiti. Știam că în zonele locuite de mexicani, portoricani și filipinezi arta străzii nu are nici culoare, nici miros, nici reguli... Trenul se mișca greoi, tremurând la fiecare oprire pentru ca să pornească din nou, într-o zvâcnire incomodă. Geamul trenului era zgîriat cu vârful de cuțit, de alți artist-wanna-be, evadați din societatea respectului și a bunului simț... în suburbiile orașului. Privit printre linile zgârieturilor diforme, silueta Manhattanului apărea neclară, tăiată hilar în forme geometrice imposibile. Vârful clădirii Empire State era decapitat, fațada sediului ONU părea a fi după gratii... mai jos, clădirile cele mai înalte, mai impresionante, Gemenii... dipăreau neclar într-o ceață fumurie. Ce fel de ceață o oră atât de matinală, m-a stăfulgerat un gând, punându-l pe seama mirajului creat de sticla geamului zgâriat. Apoi un alt val de fum răbufnește peste unul dintre turnuri... Am tresărit nedumerit, încercând să mă uit prin ochiul unui alt geam de alături, care fusese ferit de vandalim. Atunci am văzut și nu îmi venea să cred - parcă era un vis - silueta unui avion alb, care se îndrepta stil kamikaze spre cel de al doilea turn, lovindu-l din plin... Explozia uriașă a globului de foc s-a înălțat într-o trombă fumurie, ca o prevestire apocaliptică pătând puritatea cerului albastru din 11 septembrie, 2001. Începea tragedia unei istorii americane care nu va fi uitată niciodată... la care, într-o anumită măsură, fiecare din locuitorii orașului New York a luat parte. Mă număr și eu printre aceștia...
Clasificat de guvernul american drept atac terorist împotriva Americii, tragedie națională în acceptul unamim al instrumentelor media, incident regretabil pentru unii, internal job pentru alții, evenimentul dureros din 09/11/01 a schimbat pentru totdeauna fața Americii. Se vorbea la un moment dat că este cel de al doilea Pearl Harbour... care a dat naștere uneia dintre cele mai controversate teorii a conspirației din întreaga istorie americană. Imediat după 9/11 au apărut și semnele de întrebare legate de ceea ce, de ce și cum s-a întâmplat? Grupurile de activiști sociali și partizani ale acestora cu o poziție net antiguvernatorială au dezvoltat o mulțime de întrebări, la care nu a răspuns nimeni – satisfăcător – nici până în ziua de astăzi.
•După ce s-a așteptat 442 de zile pentru a se începe o investigație oficială, de ce Comisia 9/11 nu a reușit să răspundă la peste 70% din întrebările venite din partea familiilor victimelor?
•De ce Lee Hamilton și Thomas Keane (vicepreședinți ai Comisiei 9/11) și autorii cărții „Without Precedent”, au menționat în paginile volumului că investigația Comisiei 9/11 „a fost aranjată în așa fel încât să eșueze”?
•De ce nu s-a menționat în raportul Comisiei 9/11 și despre Clădirea 7 din complexul WTC, o clădire de 47 de etaje care s-a prăbușit, în aceeași zi dar la un interval de câteva ore, după cele două turnuri?
•De ce – conform statisticilor publice – din ce în ce mai multe persoane oficiale din cadrul Armatei Americane, Serviciului de Inteligență, Poliției, Guvernului local, precum și ingineri, arhitecți, piloți profesioniști și profesori pun în umbra îndoielii variana oficială a incidentului 9/11?
•De ce nu au fost făcute public toate imaginile înregistrate de cele aproximativ 80 de camere de luat vedere, instalate în jurul Pentagonului, ci doar câteva secvențe ale impactului avionului cu pereții clădirii?
•De ce nu există nici o indicație absolută a implicării lui Osama Bin Laden, pe atunci nr.1 pe lista FBI a celor mai cătate persoane, în incidentul 9/11?
•Ce fel de forță a reușit să pulverizeze cea mai mare parte a birourilor și a betoanelor din pereții cele două turnuri, făcându-le praf, și să arunce grinzile masive de oțel la o depărtare de 120 de metri? Forța de gravitate nu ar fi putut face aceasta, cu siguranță!
•De ce nu este investigat șeful, de atunci, al Agenției de spionaj pakistaneze pentru transferul sumei de 100.000 de dolari în contul lui Mohammed Atta, conducătorul celor 19 deturnători de avioane? S-a făcut cunoscut publicului că în august 2003, guvernul american a ordonat agenției EPA să declare date false despre calitatea aerului, în zona Ground Zero. Ca urmare peste 50 de mii de oameni s-au îmbolnăvit de afecțiuni ale căilor respiratorii și mulți dintre acesștia au murit.
•De ce nimeni nu a fost găsit vinovat pentru aceasta? Întrebările pot continua pentru că spațiul răspunsului este lăsat vid...
Prima pagina a "Gandacului de Colorado" din septembrie 2011
Foto: Captura HotNews.ro
Probabil una dintre cele mai misterioase întrebări este cea adresată fostului vice-președinte Dick Cheney: ce ordin ați dat, în ziua de 9/11 referitor la aeronava care a provocat tragicul eveniment de la Pentagon? Întrebarea se bazează pe mărturia făcută de Norman Mineta – ministrul transporturilor – care în timpul audierii sale în cadrul Comisiei 9/11 declara: „Am văzut un tânăr care tocmai intrase la vicepreședinte zicând «Avionul este la 50 de mile depărtare. Acum este la 30 de mile depărtare...» Când a ajuns la propoziția «este la 10 mile depărtare», tânărul l-a întrebat imediat pe vicepreședinte «Do the orders still stand»? Atunci vicepreședintele și-a întors capul spre el replicându-i «Of course the orders still stand. Have you heard anything to the contrary»? Ei bine, atunci eu nu știam nimic din tot ceea ce această convorbire însemna” – își încheia declarația ministrul Mineta.
Coincindețe? Contradicții? Minciuni? Pe 10 septembrie 2001, ministrul apărării Donald Rumsfeld anunța că Pentagonul are 2.3 trilioane de dolari de adjustări nedocumentate. Cu alte cuvinte banii sunt dispăruți fără urmă! S-a format imediat o comisie de contabili care a fost însărcinată cu investigarea acestei uriașe delapidări. Este doar o simplă coincidență că aeronava a lovit Pentagonul tocmai în secțiunea în care această comisie adunasa toate documentele pentru a fi evaluate? Toți contabili au murit iar documentele au fost distruse.
Sensul interogativ al acestui articol se continuă indefinit, deoarece peste o bună parte a publicului american mai planează încă o formă incurabilă de paranoia colectivă. Indusă sau nu de către anumite agenții guvernamentale, aceasta persistă ca un coșmar prelungit din ziua de 11 septembrie, 2001, ziua plângerii pentru întreaga Americă.
Informații suplimentare gasiti aici.
Nicholas Buda este editor cultural al publicatiei "Gandacul de Colorado".
17
20
