Dinu Patriciu si Adrian Nastase traiesc, in aceste zile, efemera placere de a fi tratati ca sefi de guvern in studiourile TV. Gratie unor relatii ancilare din presa, despre cei doi se vorbeste, iata, foarte frumos. Stelian Tanase l-a facut pe Patriciu premier pentru o zi pe blogul personal iar Bogdan Chireac l-a tamaiat pe Nastase timp de o ora, marti seara, la Realitatea TV. Huliti pana ieri, azi au devenit frecventabili, sunt in carti, au revenit si joaca in liga mare. Asa simplu sa fie, oare?
Este suficient zvonul sau insinuarea ca vreunul din cei doi ar mai putea ocupa o inalta functie in stat, ca preceptia publica asupra lor sa se schimbe ca prin farmec? O fi si asta o tehnica de manipulare. Cam comica, dar cu efecte nebanuite asupra firilor mai slabe de inger.
Daca-ti trece prin creanga mintii sa intrebi pe cineva daca vrea sa ajunga Patriarh, viitorul prea-fericit ar trebui sa fie cel putin calugar. Daca totusi nimeresti cu intrebarea intr-un pacatos oarecare, sugerezi ca avem de-a face cu un sfant pe nedrept ignorat.
Frenezia inaltarii lui Nastase sau Patriciu la rangul de premier are la baza ambitii foarte personale si planuri exagerat de mari pornite din sentimentul ca sus-numitilor li s-a facut o nedreptate istorica.
In cazul lui Patriciu, legenda ca s-ar fi inteles cu Basescu imbogatita cu detaliul ca fostii dusmani de moarte ar negocia in secret o functie de premier foloseste la curatarea imaginii sale publice si in razboiul sau cu actualul lider PNL, Crin Antonescu. O fi un sambure de adevar in istoria asta bizara, or fi negociat lucruri tainice, dar de aici pana la Palatul Victoria se casca o prapastie cat datoria inca nerecuperata de statul roman de la Rompetrol (Kazmunaigaz).
Pana mai ieri, Corina Dragotescu se specializase in a-l surprinde placut pe Dinu Patriciu cu inexplicabila intrebare: ati accepta functia de premier? Nici nu mai conta ce raspundea Patriciu. Zicea invariabil nu, lasand cu oarecare regret impresia ca, totusi, ar merita.
In tot cazul, important era mesajul subliminal, efectul artistic, nu raspunsul. Simplul fapt ca te poti gandi la omul de afaceri ca la cineva profund indreptatit, la o adica, sa conduca o tara schimba perspectiva asupra personajului. Nu-l mai intrebam despre dosare, nu-l mai privim cu circumspectia ceruta de oligarhi, ci il invitam politicos sa ne conduca, sa se sacrifice. Este un progres remarcabil, deja vorbim despre alt om. Cateva intrebari mestesugite si lumina cade parca mai uman pe fata mogulului.
Hocus-pocus si imaginea proiectata public sa modifica pe nesimtite in bine. Nu mai chestionam dosarele lui penale, relatiile sale politice bizare, omul de afaceri implicat pana in gat in campania impotriva lui Traian Basescu, acuzat ca falsifica filmulete, interesele sale etc. Toate astea s-au pierdut subit pe drum.
Oricum, Partriciu este deja un fel de premier la ziarul sau, Adevarul, unde publica un fel de programe de guvernare globala in fiecare vineri. Vizionar si mereu profetic, Patriciu ar putea conduce, de fapt, orice colt al pamantului strabatut in lung si-n lat, detaliu pe care-l comunica mereu, in fiecare text, menit a sublinia deschiderile sale vaste.
Cand nu se ocupa de mersul general al planetei, intre doua avioane gaseste timp sa injure USL, pe Antonescu, pe Ponta sau dezvolta entuziast idei lansate parca de la Cotroceni si sa scrie ideologia adevaratului liberalism.
Presa prezinta alt filmulet trucat, cu Patriciu in rolul de posibil premier. Daca isi doreste cu adevarat ruperea PNL ori sa-l detroneze pe Antonescu, legenda crosetata la repezeala l-ar putea ajuta sa-si refaca puterea simbolica si imaginea publica. Cresc sansele sa le dea de gandit unor liberali, stipendiati in trecut cu petrol.
Sansele ca Dinu Patriciu sa fie vreodata nominalizat premier de Traian Basescu (ciobanul Romaniei, cum l-a calificat constant din 2005 incoace) sunt cam aceleasi cu ale lui Voiculescu sau Vantu. Insa umflarea enormitatii Patriciu-premier, oricat de stupid ar suna, ii foloseste si lui Basescu in lupta sa impotriva USL.
L-ati vazut pe Adrian Nastase marti, seara, la Realitatea TV? L-a hartuit Bogdan Chireac cu intrebari, una mai dura decat alta. S-ar baga premier? Pe cine ar pastra in Guvern? Ce masuri ar lua? Transfigurat, Nastase s-a lasat putin purtat de betia puterii imaginare. L-a pastrat doar pe Kelemen in guvern sa priceapa UDMR unde bate (cata subtilitate), pe restul i-a concediat cu dispret, s-a balbait discret cand a venit vorba de tradatorii de la UNPR, fosti pesedisti crescuti de el. S-a autoproclamat firesc liderul PSD in absenta lui Ponta plecat in concediu si a initiat un dialog necesar cu dictatorul, spre binele tarii, a glumit fortat, in fine, premierul din el s-a dezlantuit ca pe vremuri.
Pasiunea sa de a fi prim-ministru la televiziunea lui Ghita, nominalizat de Chireac, are ceva patologic, bolnavicios, trist rau, in contrast flagrant cu realitatea pe care o refuza constant.
Si in cazul sau, joaca acesta senila de-a prim-ministrul poate avea un scop. Mai uitam de matusa Tamara, de termopane, de disperarea cu care fuge de judecata in dosarele penale si ne amintim de Nastase-premierul, ne obisnuim la loc cu fata lui ocupand seara de seara sticla. Cand nu-l gasiti aici, posteaza pe blogul sau de prim-ministru.
Judecatorii insisi se gandesc, poate, in prag de alegeri, de doua ori inainte de a pronunta o sentinta impotriva fostului si posibil viitorului premier. Mai vad si pesedistii cine-i seful in partid iar lui Ponta, premierul lui Antonescu, i se transmite public cine conduce cu adevarat PSD. Asta e tot.
Daca pana si Basescu a zis ca Nastase a fost un bun premier, inseamna ca exista un plan secret, o sansa, un gand ascuns. Asta isi vor fi zicand pesedistii cand il vad pe Nastase, ca in vremurile bune, facand si desfacand guverne la televizor.
Pentru binele Romaniei, ar fi de preferat ca Nastase si Patriciu sa ramana exclusiv premierii nominalizati de Chireac, Dragotescu sau Tanase. Daca asta le satisface orgoliul si pofta de putere, ar merita, de dragul jocului, chiar o emisiune lunara la Realitatea sau Antena 3 intitulata chiar asa: Premierul. Din vastele platouri de televiziune, eventual cu public in sala, vor avea din nou ocazia sa conduca tara cum vor, timp de o ora.
Pe langa acesti scamatori politici versati, mai avem un abonat la functia de prim-ministru. De cate ori se pune problema schimbarii premierului Boc, invariabil apare din neant numele unui oarecare Calin Georgescu. Cazul e mai vechi, dar spectaculos si insistent.
L-ati vazut, poate, acum vreo doua luni, si la televiziunea publica, prezentat drept posibil premier, guru in economie, geniu planetar. Debita platitudini groaznice. Ei, bine, acest dubios incarneaza PR-ul perfect, acrobatul de mare talent, doctor in tromboane academice, un fel de Dan Puric al economiei.
Personajul nu este luat in serios de vreun politician zdravan la cap, n-a fost luat in calcul vreodata la Cotroceni sau aiurea dar se gasesc destui sa-l vanda drept candidat "cu sanse mari" la functia de premier.
Este fabulos cum nimbul de prim-ministru, creat artificial cu ajutorul prestatorilor de servicii din presa, se plimba peste cadavrele, frustratii sau impostorii politicii romanesti. Ati remarcat, poate, cum pulberea fina a puterii pierdute straluceste iarasi in jurul unui Nastase sau Patriciu. Fiind totusi o iluzie televizata, cand purtatorul de nimb o ia razna, totul se rezolva usor din telecomanda. Pe cat de simplu i-au facut altii prim-ministri, pe atat de usor ii puteti da jos, apasand pe buton.
PS: Ca tot vorbim de prim-ministri: Va mai fi schimbat premierul Boc in toamna? Mai vrea Basescu sa-l inlocuiasca? Daca nu, de ce? Daca da, cu cine? Cu Patriciu, cu Nastase sau cu Georgescu? :)
3
52
