La mijlocul lui martie, cand aparatele de lupta internationale si-au inceput bombardamentele in Libia, numerosi lideri militari si politicieni occidentali s-au grabit sa afirme optimisti ca razboiul din nordul Africii va fi "o chestiune de zile, nu saptamani". Astazi, la mai mult de 100 de zile de la primele raiduri aeriene, sfarsitul conflictului pare inca foarte departe. Nici cele 13.000 de misiuni aeriene ale NATO, nici miile de rachete ce au lovit fortele lui Gaddafi, nici amenintarea ca liderii libieni vor fi trasi la raspundere in fata Tribunalului Penal International nu au reusit sa-l indeparteze de la putere pe omul forte de la Tripoli. De ce esueaza NATO in Libia?
Vezi mai jos opiniile lui Richard Gowan, expert ECFR si doctorul in istorie Binoy Kampmark, lector la RMIT University in Melbourne.
Adrian Novac: In luna martie, atunci cand a inceput campania aeriana in Libia, multi au spus ca Muammar Gaddafi va ceda dupa cateva zile de bombardamente. La mai mult de 100 de zile insa, operatiunea aliata pare ca e departe de a se incheia. Cum vedeti conflictul acum, dupa mai mult de trei luni?
Richard Gowan
Foto: ECFR
Richard Gowan: Este evident ca puterile NATO au subestimat dorinta lui Gaddafi de a lupta. Acest lucru este surprinzator, in conditiile in care Gaddafi si aliatii sai trebuie sa se fi pregatit de decenii sa duca un astfel de razboi impotriva Occidentului. A fost o prostie sa se imagineze ca era posibila o victorie rapida. Cu toate acestea, inca mai cred ca acesta a fost un razboi drept si ca alternativa ar fi fost aceea de a-l lasa pe Gaddafi sa omoare mii din opozantii sai.
Binoy Kampmark: Muammar Gaddafi se afla inca la putere, tocmai pentru ca aceasta campanie aeriana a fost prost coordonata. In timp ce liderul libian pierde teren, acest lucru se face in mod gradual.
A.N.: Unii analisti sustin ca cea mai puternica alianta militara a Occidentului duce "o campanie dezordonata impotriva unei armate slab pregatite, alcatuita din banditi si mercenari, echipati cu arme imbatranite si uzate". De ce nu este capabila Alianta nord-atlantica sa invinga fortele lui Gaddafi si recurge in continuare la o strategie prost implementata?
R.G.: NATO a fost slabita din cauza neintelegrilor interne legate de aceasta campanie si a trebuit sa se bazeze pe resursele militare provenite dintr-un numar relativ redus de state. Cu toate acestea, este cert ca bombardamentele aeriene au redus capacitatea lui Gaddafi de a-si rani proprii cetateni.
B.K.: NATO este incapabila sa-l invinga pe Gaddafi deoarece (a) nu dovedeste ca este bine coordonata; (b) exista neintelegeri in cadrul Aliantei legate de cat de departe ar trebui sa se implice in acest conflict (sa schimbe regimul? sa sprijine anumite factiuni?).
A.N.: Cine este de vina pentru actuala situatie din Libia, ce nu pare sa aiba vreun sfarsit rapid: europenii, NATO, SUA?
R.G.: Desi Statele Unite au subestimat necesarul de forte necesar pentru a-l invinge pe Gaddafi, vina principala o au statele europene ce sunt membre ale NATO. Este evident ca, in principal din cauza razboiului din Afghanistan, multe dintre armatele europene nu erau pregatite pentru un razboi de durata.
B.K.: NATO, cu o politica prost facuta, este de vina pentru aceasta situatie; la aceasta se adauga o anumita superficialitate a SUA. Exista chiar o opozitie in crestere in SUA, in randul membrilor Congresului, impotriva implicarii in razboi.
A.N.: Credeti ca aliatii europeni si americani au urmarit sau nu o strategie militara comuna, coraborata cu obiective politice?
R.G.: Natiunile Unite si Uniunea Africana au fost în căutarea unei soluţii politice de-a lungul intregii campanii, dar Gaddafi nu este încă pregătit să ajunga la un acord realist pentru a pune capăt conflictului. Fara plecarea sa din functie nu se poate termina razboiul, dar el ştie că, dacă isi da demisia, ar putea ajunge in fata Curtii Penale Internaţionale. Cu cat continua mai mult sa lupte, cu atat e mai putin probabil ca va reusi sa evite judecarea sa. Unii comentatori, inclusiv eu, au crezut că va încerca să ajunga la o intelegere mai devreme - dar Gaddafi s-ar putea sa lupte pana la moarte.
B.K.: Atat NATO, cat si SUA nu sunt consecvente in Libia. De ce in mod specific Gaddafi? Si de ce nu Siria? Nu exista motive coerente legate de felul in care aceste blocuri de putere trateaza Primavara araba, care are loc indiferent de ca fac NATO si SUA.
A.N.: Credeti ca aliatii vor trimite intr-un final trupe terestre pentru a pune capat razboiului? Este aceasta cea mai buna solutie?
R.G.: O campanie terestra a NATO este inca putin probabila. Ar fi costisitoare si controversata, existand o mare probabilitate ca NATO sa sufere pierderi umane. Nimeni nu vrea sa creeze in Libia un "al doilea Afghanistan". Astfel incat NATO va permite campaniei sale aeriene sa continue pentru o vreme.
B.K.: Fortele terestre sunt putin probabile in aceasta faza a conflictului - mizele domestice sunt mult prea mari pentru puterile implicate.
A.N.: De ce evita cei din coalitia internationala sa-l atace direct pe Gaddafi?
R.G.: Sunt sigur ca liderii NATO ar fi fericiti daca Gaddafi ar fi ucis "accidental". Dar atacarea lui directa ar infuria multe guverne arabe si africane, afectand in mod grav legitimitatea campaniei NATO.
B.K.: Gaddafi nu este vizat direct, cel putin nu in mod oficial, dar, repet, nu toti participantii la conflict par sa cada de acord asupra acestui lucru. Exista putine indoieli legate de faptul ca schimbarea regimului este lucrul corect, ceea ce ridica intrebarea de ce NATO se mai deranjeaza sa afirme ca nu il vizeaza direct pe Gaddafi.
A.N.: Care ar fi consecintele pentru libieni, pentru regiune si pentru lume daca Gaddafi va ramane la putere?
R.G.: Daca Gaddafi se agata de putere, lucrul acesta va fi o umilinta pentru NATO. Dar, in cele din urma, este foarte putin probabil ca el sa supravietuiasca si sa ramana la putere. Rebelii reusesc, in sfarsit, sa aiba mici victorii, iar sanctiunile internationale slabesc regimul lui Gaddafi. Ma indoiesc ca el va mai fi la putere la sfarsitul lui 2011.
B.K.: Daca Gaddafi ramane la putere, consecintele pentru Primavara araba sunt considerabile, ar fi "un pas inapoi". Dar, repet, ramane de vazut cat de eficienta este miscarea de revolta araba in democratizarea Orientului Mijlociu si a nordului Africii.
A.N.: Italia a spus recent ca este timpul ca luptele sa fie oprite, dezvaluind astfel existenta neintelegerilor in interiorul coalitiei occidentale care incearca sa-l indeparteze pe Gaddafi. De ce e
Binoy Kampmark
Foto: Arhiva personala
divizata NATO in ceea ce priveste Libia?
R.G.: Italia este ingrijorata din cauza valurilor de refugiati din lumea araba - Roma a fost mereu un sustinator nestatornic al campaniei NATO. Nu exista indoiala ca unele guverne europene cred ca Franta si Marea Britanie sunt prea concentrate sa scape de Gaddafi, intr-un moment in care cei mai multi cetateni din UE sunt mai ingrijorati de criza ce afecteaza zona euro. E greu sa continui sa lupti intr-un razboi si, in acealsi timp, sa salvezi financiar Grecia si Portugalia!
B.K.: NATO este divizata in privinta Libiei din cauza rezultatelor slabe, a echipamentului, a obiectivelor prost identificate si a intarzierilor.
A.N.: Armata americana are un rol minor, iar NATO e cea care conduce operatiunile militare din Libia. Dar multi analisti sunt frustrati de ineficienta si neputinta militara a Aliantei nord-atlantice. De ce capabilitatile militare ale NATO par sa fie modeste si nesigure atunci cand SUA nu sunt mai implicate?
R.G.: Merita sa ne reamintim ca unele din fortele NATO se afla in Afghanistan si ca Alianta nord-atlantica are responsabilitati de lunga durata in Kosovo. Cu toate acestea, criza libiana a evidentiat o lipsa a investitiilor europene in munitie si in noi echipamente, lucru care dureaza de la Razboiul Rece incoace.
B.K.: NATO nu are capacitatea militara pe care o au Statele Unite, tocmai pentru ca SUA au fost umbrela nucleara-militara pentru membrii Aliantei inca de la infiintarea ei. Si nici NATO nu a fost conceputa sa indeplineasca astfel de operatiuni in afara zonei sale de angajament.
A.N.: Secretarul american al Apararii, Robert Gates, a spus recent ca razboiul aerian din Libia a scos la lumina deficiente majore in randul aliatilor NATO si ca guvernele europene trebuie sa cada de acord asupra unor prioritati bugetare comune in domeniul apararii, pentru a corecta aceasta problema si a evita declinul. Cum vedeti avertismentele sale?
R.G.: Gates trebuie sa fie luat foarte in serios. El este un om extrem de grijuliu, un strateg pro-european si pro-NATO din instinct, lucru care face ca avertismentele sale sa fie si mai puternice. Are dreptate cand spune ca Libia ne-a aratat ca, in ciuda discutiilor lungi despre revitalizarea NATO, europenii trebuie sa faca mai mult.
B.K.: Nu exista indoiala ca NATO nu are capacitatea militara de a continua astfel de operatiuni sustinute, precum cea din Libia. O solutie ar fi existenta unor bugete militare comune.
A.N.: Este NATO in fata unui esec in Libia?
R.G.: NATO va castiga in final, asa cum a facut in Kosovo. Dar reputatia sa a fost afectata si va avea nevoie de timp pentru a-si reveni.
B.K.: NATO se confrunta cu un esec in Libia pentru ca nu si-a organizat mijloacele necesare infrangerii lui Gaddafi. A identificat in mod superficial obiectivele sale si le-a implementat la fel de prost.
Ce inseamna in prezent razboiul din Libia:
* 17 state implicate in campania din nordul Africii
Avion de lupta francez, in drum spre Libia
Foto: Reuters
* NATO a preluat comanda completa a operatiunilor militare la 31 martie
* circa 13.000 misiuni de lupta efectuate de NATO in cadrul "Operation Unified Protector"
* avioanele NATO efectueaza deasupra Libiei circa 120 de misiuni de lupta zilnic
* fortele NATO ataca in jur de 50 de tinte zilnic, majoritatea in Tripoli, Misrata, Brega, muntii Nafusa
* aproape 5.000 dintre misiuni au fost atacuri cu bombe si lansari de rachete; doar jumatate dintre ele si-ar fi atins tinta
* capacitatea de lupta a fortelor libiene a fost redusa cu peste 50%, sustine Pentagonul
* printre obiectivele distruse se numara inclusiv centrul de comanda al lui Muammar Gaddafi din Tripoli, Bab al-Aziziya
* la 3 iunie, fortele britanice si franceze au inceput sa foloseasca elicoptere pentru atacuri in Libia
* campania din nordul Africii a depasit-o pe cea din Kosovo, din 1999 (Slobodan Milosevici a cedat dupa 78 de zile de raiduri aeriene)
* peste 1.100.000 de libieni s-au refugiat in Tunisia, Egipt, Niger, Algeria, Ciad si Sudan
* numarul persoanelor ucise variaza intre 1.000 si 13.000, in functie de sursa; alte cateva mii au fost ranite
* circa 1,5-2 miliarde de dolari cheltuite de tarile din coalitia internationala
* unele surse afirma ca razboiul costa 100 de milioane de dolari pe zi
* echipe de agenti ai CIA si ai Mi6 se afla in Libia, unde strang informatii despre tinte militare si despre pozitia fortelor lui Gaddafi
* Consiliul National de Tranzitie al rebelilor fost recunoscut pana in prezent de 22 de tari drept singurul guvern legitim al Libiei
6
3
