In 1984, pe undeva în Campia Romana, Constantin Chiriac filma, alaturi de Victor Rebengiuc, Dorel Visan sau Gina Patrichi,rolul lui Nila din „Morometii”, filmul lui Stere Gulea. Dar probabil ca nimeni nu-si mai aminteste asta, nici chiar “Nila”. Intre timp, Constantin Chiriac a devenit membru în comitetul Comisiei Europene care alege şi monitorizează capitalele culturale, a fost consultant al expozitiei mondiale din Shanghai, consiliaza companii din mediul cultural din Japonia (care nu are Minister al Culturii, tine sa precizeze!) si este banuit de orgoliu atunci cand vorbeste despre cel mai vizibil dintre proiectele sale in Romania, Festivalul International de Teatru de la Sibiu.
Rep: Barbatul indragostit care nu i se poate impotrivi unei femei cu o sexualitate fenomenala – rolul doctor Schon din “Lulu” -, sau Iancu Pampon, “tipul care nu se spala niciodata pe cap si sufera de batai de inima”? Aveti roluri in doua piese incluse in Festival…
Chiriac: Doctor Schon e un rol foarte frumos, dintr-un spectacol mai vechi, de acum trei ani, pe care am vrut sa-l jucam anul acetsta in Festivalul de Teatru, in sectiunea “Patrimoniu”. “Lulu” a fost creat imediat dupa “Faust”, si a fost ideea exceptionala a lui Purcarete de a face – dupa un spectacol cu o deschidere de forte uriase, grandiose, cu 140 de oameni care joaca intr-o hala de 80 de metri -, un spectacol de disectie, un spectacol despre viata, despre tot ce inseamna aceasta anomalie care este Lulu.
Despre viata cu tot ce inseamna pasiunea, colcaiala, societatea, aberatia, nebunia ei, cu toate astea. Pentru mine, rolul Doctor Schon a venit imediat dupa Estragon, din “Asteptindu-l pe Godot”. Si aceasta are povestea lui: cand am inceput repetitiile, Silviu m-a distribuit in Vladimir, stiindu-ma cum gandesc. Vladimir era un filosof, era cel care conducea. Dupa cateva repetitii, mi-a spus: “nu, trebuie sa fii al’lalt, cel care nu conduce, tu care trebuie sa fii aparat, protejat. Si, nu in ultimul rand, vei fi si de doua ori mai gras”.
Actorul Constantin Chiriac in D'ale Carnavalului
Foto: Hotnews
Si, intr-adevar, port un costum care ma face gonflat. Ultima aventura pe care am avut-o cu Silviu Purcarete a fost “D’ale Carnavalului”, in care joc Iancu Pampon, un rol extraordinar. Toata aventura creerii acestui spectacol a fost de exceptie. Silviu a facut casting - astaeste cea mai buna formula. Initial mi-a zis, bai, m-ar interesa sa faci Cracanel. Si pentru mine era interesant… Cracanel. Dupa vreo doua zile de atelier mi-a spus ca n-are Nae. “Cred ca va trebui sa faci Nae”… am facut vreo doua improvizatii, apoi am incercat din nou Cracanel, dupa care mi-a zis: “E foarte bine Cracanel, dar n-am Pampon”.
Ce a facut el, toata cercetarea asta extraordinara, a folosit toate experientele care au fost pana acum, pentru a scoate apoi totul din substanta textului, inca de la prima replica. Cand intra Iancu Pampon si spune “Eu nu ma spal niciodata la cap, pentru ca sufar de…”. “Aaaa, de masea?”, “Nu de masea”. “De batai?”.“Da, sufar de batai de inima”. Uite cate informatii primim din prima despre acest personaj! Au fost inaintasi celebri care n-au folosit chestia asta, anume ca Pampon e unul care nu se spala niciodata la cap. Poti sa-ti imaginezi unul care nu se spala niciodata pe cap? La un moment dat, Iancu spune: “Mai, femeilor, sunteti nebune, aici e mai ceva ca la Norma”. Si Silviua emarcat si s-a intreabat: “A zis ca e ca la Norma? Mai, asta stie de Norma”. O sa vedeti ce inseamna in piesa faptul ca Pampon stie de opera.
Rep: V-a suparat Cristian Tudor Popescu cand a pus pe spectacolul “Lulu”eticheta aceea dura: “Porcarioara lui Purcarete”?
CC: Este dreptul fiecaruia s-o faca. Doamne, eu am trecut demult peste voci care vin uneori sa depaseasca total pragul civilizatiei pentru a merge in zone de frustrare. Au fost si alte dati, m-am trezit cu aberatii si despre “Metamorfozele” lui Silviu Purcarete, care este un spectacol extraordinar. Asta nu e important. Important este ca v-ati inghesuit pe locuri, v-am pus perne si pe scari, ca sa stati mai bine, ca toate biletele in timpul anului sunt vandute si ca in proportie de 80 la suta sunt tineri cei care imi umplu salile. Asta inseamna viitor. Nu ma intereseaza oamenii care vor pieri. Si eu voi pieri. Dar ce incerc eu sa fac este sa construiesc ceva durabil, care sa nu moara.
Teatrul National pe care-l voi construi va fi cea mai importanta cladire de arte ale spectacolului din Romania, urmand sa fie, in acelasi timp, si o cladire de congrese. Va fi altceva decat se gandeste Romania. Tot ce fac, fac in conjunctie cu parteneri cu care vorbesc de la egal la egal, nu ma duc sa ma umilesc. Nu ma intereseaza, deci, vocile care au refulari sau defulari, ci ma intereseaza creatia. Iar faptul ca acel spectacol, “Lulu”, care costa enorm – iti trebuie sapte tiruri sa deplasezi toata structura aceea pentru “Lulu” – a fost invitat in strainatate, este suficienta dovada de apreciere.
Am fost cu spectacolul la Bruxelles si toata deplasarea a costat 80.000 de euro. Au platit! Am fost cu el la Budapesta. Au platit!Ne vom duce cu el la Oslo. Vor plati! Cu “Faustul” am mers la Edinburgh. A costat doua milioane si o suta de mii de euro prezenta noastra acolo. Suntem 140, imagineaza-ti numai zboruri, reprezentatii, cazari. Am stat zece zile la Bruxelles, unde am avut cinci reprezentatii. Vom merge si acum cu “Faustul” la Bruxelles, este o sansa unica pentru Romania sa-si schimbe imaginea… politicienii ar putea sa invete sa foloseasca acest truc.
Rep: Anul trecut, cand Tudor Giurgiu spunea că a evitat sa se lase tentat de “cianuri” pentru Festivalul de Film de la Cluj, Sibiul anunta pentru Festivalul de Teatru o finantare de peste un million de euro de la Gabriel Resources. Plus cateva proiecte teatrale importante in zona Rosia Montana, printre care si montarea spectacolului “Electra”, al lui Mihai Manutiu, care urma sa fie jucat chiar in exploatare. Anul acesta nu-i mai aveti printre parteneri.Ce s-a intamplat cu proiectele?
CC: Am incercat sa ducem Electra acolo. Din pacate legea nu permite. Am vrut sa-l jucam chiar in exploatare. “Electra” este un spectacol cu o muzică extraordinară, cântată de grupul Iza, este vorba de muzici ancestrale maramureşene. Din pacate sunetul pe care-l folosim si aducerea tuturor spectatorilor acolo prezenta un risc. Sa pice bolovani, e o chestie care tine de protectia muncii.
Ei nu au putut sa ne dea asigurari, iar eu nu am putut duce aceasta structura pe riscul meu. Pe mine ma intereseaza oamenii, nu stiu mare lucru despre cianuri, nu stiu daca sunt bune sau rele. Oricum, acolo trebuie gasita o solutie, nu stiu, cea mai buna,nu eusunt cel care trebuie sa hotarasca. N-am gasit inca o colaborare, dar asta nu inseamna ca nu continuam sa prospectam. Ma intereseaza sa gasim niste formule sa le duc niste evenimente de strada, care, daca sunt de mare calitate, au foarte mare impact.
Ne vom implica, vom vedea daca putem sa folosim si Scoala de Management Cultural in aceste proiecte. Dar eu nu pot devin port-drapel pentru o afecere sau pentru o tehnologie de exploatare. Eu ma pot implica pentru oameni. Nici anul trecut nu am facut o promovare a unei tehnologii, acolo numai cei in drept trebuie sa hotarasca, iar in acest cazsunt necesare evaluari cinstite. Si asta cat mai repede, pentru ca, cu cat este mai tarziu, cu atat profita unii si altii. Ideea se exploateaza la modul tampit cu conotatii politice, in timp ce oamenii de acolo raman divizati…
Rep: Aveţi deja un an de experiență în Comisia de selectare a capitalelor culturale europene. Dincolo de faptul ca pana in 2020 locurile sunt ocupate si ca, intre timp, se va schimba si procedura de desemnare, puteti evalua sansele aspirantlor din Romania?
CC: Sunt membru al Comisei europene care acorda titlurile de Capitala Europeana. In primul rand Romania trebuie sa-si clarifice o situatie. Guvernul si Ministerul Culturii trebuie sa depuna diligente, astfel incat sa fie o certitudine ca Romania va primi dreptul de a organiza in 2020. Pana acum sunt stabilite tarile care vor organiza pana in 2019. Apoi va fi stabilita o noua procedura care se va aproba la inceputul anului 2012. După aceea se va hotari altceva si exista mai multe posibilitati: fie să ramana sistemul de două tari, ceea ce ar insemna o ritmicitate destul de lenta, ar veni cam o dată la 14 ani randul unei țări din Europa, fie să se decidă ca anumite tari, cum ar fi Malta, Luxemburg, Cipru, tari foarte mici si care au avut deja cate o capitală europeana – să fie sarite, sau să fie cate trei tari în același timp.
Mi se pare ca asta ar fi o diluare, cum se intampla acum, cand sunt trei orase, iar ideea de Capitala se pierde.Noi nu trebuie sa asteptam pana va fi gata aceasta procedura, trebuie sa prestam, sa gasim o formula de a uni structurile capabile sa contribuie la acest proiect și sa se gasească un dialog intre aceste structuri pentru a realiza un proiect.Dupa care Romania trebuie sa anunte competitie. Ar trebui a Ministerul Culturii sa lucreze impreuna cu Ministerul Turismului siambele sa-si stie interesul.
Ce regiune ar putea sa atraga turisti. Am Maramuresul? Am! Am infrastructura cultucrala? N-am…Ce fac atunci? Investesc in Satu Mare si Baia Mare, fac o asociere intre cele doua si-i incurajez pe cei de acolo sa vina cu un proiect coerent. Avem Bucovina..nici Suceava nu are infrastructura culturala. Delta Dunarii… un miracol, nici acolo nu exista infrastructura culturala, doar un singur festival de film. Tulcea nu are nimic. Atunci trebuie gandit unporiect global de dezvoltare, care sa includa tot litoralul, Constanta impreuna cu statiunile, plus Delta.
Exista exploatarea de la Rosia, unde stai cu fundul pe o tona de potential. Hai sa gasim o formula sa punem Alba Iulia in valoare, cu toata zona Apusenilor. Clujul, Craiova cu toata zona Dunarii, Brasovul cu toata zona de turism de iarna, Piatra Neamt, cu toata zona de manastiri... Iata, am venit déjà cu un numar important de exemple. Dar nu sunt eu nici primul ministru, nici presedintele.
Normal ar fi sa dezvoltam in mod strategic aceasta tara. In clipa in care dezvolti aceste comunitati, ai certitudinea faptului ca printr-un proiect eu castigat toate orasele care au aplicat. Spania, de exemplu,a avut 16 orase care au aplicat pentru 2016. Polonia – 14. De aici va castiga numai cate unul, dar ei au déjà proiecte de dezvoltare culturala pe termen lung, pentru regiuni intregi. Aplicatiile lor sunt, de fapt, programe de dezvoltare pana in 2026.Nu ne intereseaza un an de artificii si de sarbatori, ci ne intereseaza o dezvoltare sustenabila. Iar eu sunt extraordinar de bine platit de Europa astfel incat pot sa le judec corect.
Rep: In ce stadiu este coproductia internationala Gulliver?
CC: Este stabilita echipa, iar in 4 iunie avem o intalnire speciala pentru asta aici, la Sibiu, cu toti partenerii – “Gulliver” va fi produs de Festivalul de la Edinburgh, de Festivalul de la Dublin si de cel de la Belfast, pe langa Sibiu. Teatrul din Belfast ne-a trimis acceptul si dorinta de a participa financiar. Spectacolul va costa in jur de 900.000 de euro, cu tot cu costurile de exploatare.
Suma este, deci, cu mult sub ceea ce a insemnat “Faust”. Johnatan Mills, directorul festivalului din Edinburgh si unul dintre partenerii nostri constanti, mi-a cerut sa inaugureze cu aceasta piesa Teatrul Rex, cel mai mare teatru din Edinburgh, care a fost renovat in ultimii trei ani si care va fi inaugurat anul viitor.
Am raspuns acestor nevoi in felul in care am conceput spectacolul, adica nu este o desfasurare de frote atat de grandioasa ca la “Faust”, spectacolul poate fi transportat si jucat pe o scena. Asta nu inseamna, insa, ca nu va fi urmatoul truc care va ului Europa. Silviu Purcarete va face regia, iar Sean David, unul dintre cei mai mari muzicieni din lume - un irlandez care in urma cu doi ani a facut în Romania un spectacol extraordinar despre Cimitirul de la Sapanaa - va face muzica.
Rep: Chiar si asa, ramineti pasionat de poezie…
CC: De regula mi se pun intrebari legate de aspectul acesta social, al managerului care calatoreste atat de mult. Am calatorit pana acum in 139 de tari – in Franta am fost de o suta de ori, in Japonia – de 27. Calatoresc in primul rand ca director de festival, dar si ca actor. Sanatatea mea se leaga de poezie. Stiu pe dinafara poezie sa spun trei saptamini. Am mii de recitaluri pe care le fac in romana, engleza, franceza, italiana, rusa.
Cand zbor, cand sunt pe trenuri, in avioane, atunci lucrez pe text. La baza sunt orator, acesta a fost visul meu. Am facut studiile liceale la Iasi, unde am terminat ca sef de promotie la matematici. Toate bugetele sunt in capul meu, nimeni nu ma poate insela. Tot ce tine de partea financiara vine de aici. Dar asta mi-a dat si rigoare in viata, seriozitate, tot ce a insemnat dupa aceea proiectele in care am intrat.
Rep: Ati invatat la Iasi dar faceti cariera in Sibiu…
CC: Nu m-am dus la Iasi, de frica. Tatal meu are 17 frati, mama are 16. Care au, la randul lor, copii, nepoti, verisori. Am terminat un liceu celebru, numai de baieti la vremea respectiva, Costache Negruzzi. Daca mergeam in Iasi, eram genial seara de seara, chiar daca eram prost. M-as fi plafonat, as fi esuat seara de seara in carciuma. Iasiul are o boema.
Sibiul este un oras mult mai conservator. Daca in Iasi te primeste cineva in casa, te pofteste de patru ori la masa. “Te rog, poftiti la masa”.“Nu-nu, lasati…”, ii spui tu, politicos.Conversatia e clasica: “Pofteste, dom’le, la masa” – “Nu-nu, lasati”, “Hai, treci o data la masa!”… “Bine, vin la masa”. Aici iti spun “pofteste la masa”. Daca ai facut prostia sa spui nu, asta a fost, strang totul. Nu te mai invita a doua oara.
In plus, la Iasi, daca au o suta de litri de vin, o suta de litri de vin pun pe masa. Aici sunt cumpatati, iti aduc un litru de vin. Nu adduce nimeni mai mult. E o alta cultura, o alta intretaiere de civilizatii. Nu intamplator Sibiul este un oras cu stea. Nu m-am nascut aici, l-am ales.
0
1
