Spectacolul ”Miriam W”, in regia lui Radu Afrim, a fost aplaudat, sambata seara, in cadrul Festivalului International de Teatru de la Sibiu.Despre fantoma Holocaustului, doctrinele politice, soarta unui motan bizar uitat intr-o locuinta parasita din Iasi si despre zebra care alerga zilele trecute pe malul unui rau din Ardeal, aflam dintr-un interviu acordat Hotnews de ”copilul teribil” al teatrului din Romania.

Radu Afrim Foto: Hotnews
  • Despre piesa si regizor. ”Asa cum astept inca preotul care sa ma convinga ca relatia intre mine si Dumnezeu poate fi uneori intermediata, tot asa astept si politicianul care sa ma faca sa uit care e stanga si care e dreapta”, spune regizorul Radu Afrim, al carui spectacol ”Miriam W” a fost evenimentul serii de sambata din cadrul Festivalului International de Teatru in desfasurare la Sibiu. Un joc realist psihologic, un decor real-poetic si o relatie devoratoare intre trei femei, patru cu tot cu Miriam, contureaza, in viziunea lui Radu Afrim, fantoma Holocaustului, intr-un spectacol care a avut anul trecut premiera la teatrul din Ploiesti.
  • Miri se intoarce sa vanda casa in care a copilarit, o calatorie ciudata intr-un loc pe care l-a parasit cu 20 de ani in urma si un mod de a plonja in mai multe etaje ale unui timp bantuit de experiente extreme. Intalnirea cu agentul imobiliar Simon o impinge intr-o copilarie care tine ascunsa lama dubla a unui bisturiu ascutit in doua decade de exercitiu: lagarul de concentrare si amintirea unei mame care pierduse controlul propriei vieti si incerca sa-si rezolve propriile impasuri turnandu-i galeti de apa in cap. Conflictul politic se strecoara in cele mai intime capsule de memorie, intr-un spectacol in care accentul pe o drama de familie deschide multiple reflectii asupra supravietuirii contemporane intr-un spatiu bantuit de contorsionari ideologice.

Radu Afrim

Radu Afrim

Foto: Hotnews

Rep: V-au iritat declaratiile facute de Lars von Trier la Cannes. Admirator al lui Hitler si declarat apoi persona non grata la un mare festival de film. Este, oricum, un subiect la care v-ati gandit in ultima vreme. Pana la urma, de ce v-a atras atentia textul scriitoarei israeliene Savyon Liebrecht?

Radu Afrim: Uite, eu acum lucrez un text al unei scriitoare daneze, tocmai pentru ca are un umor incredibil de special. Cineva, intr-o revista prestigioasa, incerca sa-l scuze pe Lars von Trier cu argumentul ”e un danez care a incercat sa fie comic”.

Or, danezii chiar au umor! E ridicol sa spui ca n-au. Evident celebrul regizor n-a avut umor atunci. Si o gluma proasta pica aiurea chiar si la un party intre amici. Afirmatiile unui artist influent sunt, mai ales in aceste timpuri, confuze politic, mult mai importante decat afirmatiile unor politicieni de serie. Toata lumea stie ca politicienii se folosesc de artisti in campanile electorale tocmai din acest motiv. Orice neonazist va jubila la auzul celor spuse de regizorul danez.

Cred ca unii artisti ar trebui sa aiba purtatori de cuvant. Asa cum au unii politicieni mai putin talentati la arta conversatiei si cum nu au multe vedete tv cu IQ scazut. Ce am eu in comun cu Von Trier? Hmm... Un scenarist, pe Peter Asmussen, al carui excelent text - ”Plaja” - l-am pus in scena. Si cred ca mai am in comun cu el stiinta de a alege actritele din distributii (rade).

Când vorbesc despre porno, fac glume… sper ca mai bune ca cele ale autorului filmului Antichrist

Radu Afrim

Rep: Va enerveaza critica atunci cand acuza un regizor de manierism. Cronicile pentru spectacolul ”Miriam W” spun ca este cel mai ”neafrim” dintre spectacolele dvs. Exista o parte din Radu Afrim, una mai putin expusa, care a inteles intr-un fel neasteptat acest text?

RA: Criticii nu stiu un lucru - ma rog, nu stiu ei mai multe, dar aici vreau sa vorbesc despre faptul ca un regizor experimentat si care ”simte” textul se va lasa condus de acesta inclusiv in zona estetica pe care textul i-o dicteaza subtil. Cand am facut scandalosul (pentru conservatori) spectacol ”3 surori” nici nu mi-am pus problema ca ar exista si alta posibilitate de rezolvare a lui. Piesa lui Cehov m-a dus acolo. Doar ea. Si libertatea mea interioara.

Tot asa si cu Miriam W. Jocul realist psihologic, plus decorul real-poetic, relatia devoratoare intre cele trei femei (patru cu Miriam la maturitate), iata cum am crezut eu ca pot vorbi despre fantoma Holocaustului¬ Nu e deloc neafrimian. Am lucrat cu acelasi tip de emotie, unul care mi-e specific, e ridicol sa pretinzi de la un artist o schizofrenie perfecta. Un artist construieste niste semne, o gradina de semne pe care o uda, o pliveste, o admira, se plimba prin ea, se hraneste cu fructele ei.

Apoi exista cei dinafara gardului, care trag cu ochiul si se bucura de aceste semne . Acestia nu sunt criticii, ci spectatorii. Criticii lucreaza cu cuvinte prefabricate. Adesea lipsite de sens. Ei zic ”manierism” pentru ca suna bine. Nu cauta mai incolo. De aceea criticii sunt neinteresanti. Nu stiu daca exista o parte din mine care sa fi inteles intr-un mod special acest text. Mereu am vorbit in spectacole despre toleranta. Cum se raporteaza oamenii simpli la acest concept grav pentru unii, kitsch pentru altii¬

Rep: Presa insasi se repeta uneori, cu intrebarile legate de nuditate, sexualitate, de pilda - aceste cuvinte, insa, revin oricum in discursurile dvs - porno, nuditate, sexualitate. Am sa evoc acum cele doua scene de sex concomitente din Miriam W, Avram, care se lupta sa-si obtina drepturile matrimoniale de la sotia frigida, concomitent cu Simon si Miriam, care isi zmulg reciproc hainele intr-o contorsionare sexuala disperata. S-a vorbit si despre supralicitare, arta, tabu, inhibitii, prejudecati. Are vreun rost sa incercam sa spunem ceva nou?

RA: Pai o leaga altii de mine (rade) . in Miriam W exista multa frustrare adunata si o explozie sexuala poate salva multe in acea casa. Mama doarme cu trecutul si cu mortii familiei ei, fiica a mostenit vocatia ratarii pe linie materna, erotismul e in text. Unde e melodrama e si sex. Cand vorbesc despre ”porno”, fac glume, sper ca mai bune ca cele ale autorului filmului ”Antichrist” (rade).

Lucruri noi se pot spune mereu pe tema sexualitatii. Fiecare cuplu nou in viata sau pe scena va descoperi lucruri noi. Nu regizorul le inventeaza. Ar fi ridicol (rade). El primeste mesaje celeste care, pana ajung la el, devin de multe ori cam terestre. Alteori actorul pe care il ai in fata iti inspira chestiile cele mai nesimtite care se vor regasi in spectacol. Asa cum tot el iti poate aduce in show o cantitate esentiala de sublim, evident tot ce tine de nesimtire (paradoxal) e localizat de la buric in jos.

Rep: ”Ador arta utilitara” spuneati, precizand ca ati spart nuci cu unul dintre trofeele primite in teatru. Daca ne-am referi la teatru, care este partea lui ”utilitara” care ar putea sa va fascineze?

RA: Uite, ..nu stiam de ce nu m-au mai nominalizat astia la UNITER, or fi citit ca am spart nuci cu trofeul (rade). Sincer, nu cred ca sunt regizorul ideal de teatru utilitar. Altii stau mult mai bine la capitolul asta. Insa nu stiu ce turnura va lua intr-o zi sau alta munca mea. Puseurile de stanga mi le directionez dozat, pe alte paliere creative.

Fellini e imens, Almodovar nu ma mai intereseaza, pe Pintilie il astept cu noul lui film si Purcarete a facut foarte bine ca a facut film!

Radu Afrim

Rep: Desi sunteti un regizor ”cinematografic”, amator de film si legat de regizori ca Fellini, Almodovar, Pintilie, evocati lipsa de interes pentru film. Ce parere aveti despre debutul in film al altui regizor pe care-l apreciati, Silviu Purcarete?

RA: Vreau sa fac film. Chiar vreau. Am primit doua scenarii, insa nu erau pentru mine. Nu mi se potriveau. Si am sa fac film. Am vazut mii de filme la viata mea. De ce sa nu fac si eu macar unul? Fellini e imens, Almodovar nu ma mai intereseaza, pe Pintilie il astept cu noul lui film si Purcarete a facut foarte bine ca a facut film! Nu am vazut filmul, dar e nevoie si de altceva in acest moment in cinema-ul nostru.

E nociv sa se creada ca doar o directie e interesanta. Pericolul asta exista mereu si in teatru. Trendul uniformizarii e cumplit. Toata viata am fugit de el. Si acum sunt unii care propovaduiesc inregimentarea. Va promit ca o sa fac film cand voi primi un scenariu genial. Pe care sper ca n-am sa-l distrug intr-un film mediocru (rade), daca atunci cand am pornit la drum in teatru nu vazusem mai nimic, pot spune ca in film am vazut aproape tot. Si vad si acum la filme! Pacat ca a doua zi numai stiu titlul filmului genial vazut cu o noapte inainte¬..

Am fost cenzurat de cei de stanga, desi normal ar fi fost sa ma cenzureze cei de dreapta

Radu Afrim

Rep: Inca revoltat de Romania? Ati tot fost descris ca un ”regizor rebel”. Cat de mult credeti ca va incape aceasta definitie? Vasile Ernu, care sustine declarat o teza de stanga, spunea ca societatea moderna discreditetaza insasi ideea de revolta. Care credeti ca este cea mai buna definitie pentru sentimental dvs de revolta?

RA: Daca Romania inseamna politicienii ei de doi bani, da, atunci sunt revoltat de Romania. Insa eu stiu ca nu asta e Romania. Sunt satul de Europa, va spun cinstit, mi-e lene sa calatoresc , de multe ori nu-mi insotesc spectacolele in straintate. Ma intereseaza unele teritorii mai putin politizate si mai mult poetizate, daca ele mai exista. Sa stii ca nu am opinii politice. Au gafat si cei de dreapta, si cei de stanga.

Am fost cenzurat de cei de stanga, desi normal ar fi fost sa ma cenzureze cei de dreapta (rade), si tot asa.. Asa cum astept inca preotul care sa ma convinga ca relatia intre mine si Dumnezeu poate fi uneori intermediata, tot asa astept si politicianul care sa ma faca sa uit care e stanga si care e dreapta. Cat despre revolta, revolta mea e intensa si de scurta durata. Uneori actionez, alteori ma iau cu treburi.

Si cu toate astea, ma incapatanez sa pun in scena piese cu revoltati. Care o sfarsesc prost. Ma gandesc la Plastilina, Adam Geist. Chiar si Cioran a fost un revoltat. Si despre el am facut un spectacol, a uite, in Avalansa e un revoltat caruia chiar ii iese, are happy end piesa. Ce stupid! Sunt rebel ca regizor in masura in care risc. Uite, cu Miriam am fost rebel fata de mine insumi, pentru ce am facut un spectacol mai stanslavskian. Daca nu ma insel (rade)¬.

Pe net pot alege! Zappingul e inutil! Oricat ai schimba canalul, tot peste idioti dai! Nu te poti uita la infinit pe Animal Planet!

Radu Afrim

Rep: Ati renuntat la televizor. Cum se poate trai fara informatie in ”secolul vitezei”? Va place, in schimb, Internetul? De ce Net si nu televiziune?

RA: Pentru ca pe net pot alege! Zappingul e inutil! Oricat ai schimba canalul, tot peste idioti dai! Nu te poti uita la infinit pe Animal Planet! Oricat de mult te-ar relaxa imaginile cu delfini si te-ar amuza maimutele cu fundul rosu, internetul iti ofera o libertate de miscare esentiala. E atat de misto sa nu stii care sunt vedetele nationale ale momentului¬

Citesc news-urile pe net. Nu-ti fa probleme. Si mai stau cu lumea la cafele. Mi se face rezumatul. Dar sa stii ca cei mai multi dintre putinii mei amici nu au nici ei televizor. Aici lucrurile devin mai dificile. Dar, in fond, istoria se repeta, putem foarte usor intui ”cresterile si descresterile” imperiilor lumii contemporane. Misterul universului oricum nu e decriptat la televizor. Si nici marele adevar nu vine de pe sticla. Daca inca il mai cauta cineva (rade)

Rep: Apropo de net, care este povestea motanului gras si ciudat, pe care l-ati fotografiat intr-o casa parasita din Iasi si l-ati prezentat pe Facebook?

RA: Cat mi-ar placea sa stiu povestea lui (rade)... n-o stiu, desi as putea sa inventez una, asa cum se cere de obicei la examenul de admitere la regie. Daca ma intrebai despre fotografia cu zebra care alerga zilele trecute pe malul unui rau din Ardeal, poate aflai o poveste tare. Dar cum nu m-ai intrebat .

Rep: Linistea din teatrul romanesc este linistea pe care ne-o cerea candva Iliescu.

RA: E o liniste de vremuri sarace. Punct. Cand fiecare vorbeste atat cat il tine buzunarul. Si tace cat mai mult. Conform proverbului. Care nu e romanesc (rade)¬.

Rep: De ce nu ati venit la Sibiu? Care este proiectul care v-a tinut departe?

RA: Am o premiera zilele urmatoare in tara si apoi incepe ”avalansa” de proiecte fara vacanta pentru urmatorii doi ani. Nu sunt un om al festivalurilor. Uneori mi-as dori sa particip, insa muncesc mult si nu-mi mai ramane timp. Pe de alta parte, am emotii la fiecare reprezentatie a mea din festivaluri, ma consum mult, actorii stiu asta, prefer sa stau la distanta si sa aflu dupa aceea cum a fost.

Nu ma omor dupa ”contactele” pe care ti le faci in festivaluri, daca esti bun te va cauta lumea. Am fost la Sibiu de cateva ori, m-am simtit perfect, lucrurile nu pot decat sa se repete. As fi vrut sa merg la Sibiu sa ma vad cu Helmut Sturmer, scenograful cu care voi lucra un proiect la Rezidenztheater Munchen in curand, sa vorbim despre el, dar nu a fost sa fie. Cand sunt in miezul unui proiect mi-e cam greu sa ma rup de el. Desi e cool un mititel la clubul festivalului (rade).