Curios cum fiecare candidat la sefia PDL si-a lasat amprenta pe textele prezentate public, luni, 11 aprilie, de catre Emil Boc, Vasile Blaga si Toader Paleologu drept motiuni. Adica un soi de manifest politic, un fel de crez propriu menit sa convinga partidul ca isi va alege corect viitorul lider. In primul text vedem premierul frustrat "ca n-a avut noroc", plin de bune intentii. Pe alocuri ghicim chiar entuziasmul fostului student la filozofie. In al doilea vorbeste militianul ritos, disciplinat, strabatut totusi un fior de umanism original, adeptul unor teorii economice si mai originale. In a treia motiune ne distreaza intelectualul aiurit obsedat de tramvaie, in capul caruia temele grave se amesteca intr-un talmes balmes total cu preocupari rizibile.
O sa spuneti, poate, ca o motiune trebuie citita, totusi, ca o motiune si atat, fara mari pretentii. Ca, in fond, ne aflam in fata unor texte standard, plictisitoare, sforaitoare, ca mai toti politicienii indiferent de partid spun cam aceleasi lucruri si proclama valori si principii universal valabile. Mai rau, ca nimeni nu le citeste si nu tine cont de ele cand se aleg liderii.
In realitate, alegerile interne din partide urmeaza o regie atenta, cu invingator prestabilit. Surprizele sunt rare sau deloc. Si PDL functioneaza la fel. Are cineva emotii ca Boc ar putea rata peste o luna un nou mandat, desi nu-l mai doreste aproape nimeni din propriul partid? Se indoieste cineva ca, desi baza pedelista il recunoaste drept lider, Blaga va pierde?
Alegerile din PDL or fi previzibile, dar spun ceva esential despre criza interna de lideri si despre candidati. Fascinant, iarasi, este cum a reusit fiecare sa spuna ceva esential despre el, intr-o mare de bla-bla-uri standard. Motiunile lui Boc si Blaga au cam 50 de pagini, deci iti trebuie ceva rabdare sa le parcurgi.
Motiunea Boc debuteaza suspect din primele randuri: "Astazi, PDL este cel mai mare partid din Romania".
Stilul este frust si putin patetic, pe alocuri stangaci spre ridicol: "PDL este partidul care a crescut si s-a maturizat in conjuncturi grele. Asa cum spune imnul nostru, noi n-am avut noroc. Noroc au avut, poate, altii. Noi am avut, de fiecare data, raspunderi.(...)Da, in acel an am guvernat cu PSD. Atunci am crezut onest ca acest parteneriat intre primele doua forte politice ale tarii este bun pentru Romania, amenintata de o criza economica mondiala pe care o vedeam venind ca pe un fel de tsunami, dar a carei dimensiune si putere nu o putea nimeni anticipa. Numai ca PSD era cu gandul la prezidentiale si la inlaturarea lui Traian Basescu, in timp ce noi eram cu gandul la Romania."
Il recunoasteti pe Boc? Exact acestea sunt marile lui calitati. Capabil sa reverse valuri de populism, sa mitralieze enormitati pe un ton sincer si onest, Boc pare sa fi scapat definiv de groaza de ridicol.
Cand se plange ca n-a avut noroc, razbate printre randuri frustrarea unui premier care se crede un vizionar ghinionist. Puterea i-a fost harazita intr-un moment cum nu se poate mai prost. Din acest motiv, pare hotarat sa joace sa-si joace cartea pana la capat. Pentru ca - si aici intra in scena fostul absolvent de istorie si filozofie - "Fiecare om este o fiinta unica in oricare moment al vietii sale". Prea mult pentru o banala motiune, prea putin pentru un eseu, complet lipsit de sens dar totusi memorabil.
In final, Boc repeta apasat, de doua ori, ca "trebuie mers mai departe". Un impersonal care nu lamureste defel daca va demisiona sau nu din functia de premier dupa Conventia din mai. (Vezi aici textul integral al motiunii Boc: Romania dreapta, Romania puternica)
Desigur, Boc spune si face destule lucruri bune, dar una e actiunea sa guvernamentala (dramatica pentru omul politic cu ambitii) si alta e realitatea ca actualul si viitorul presedinte al PDL a devenit o frana, un bolovan atarnat de gatul propriului partid.
Personalitatea lui Blaga se exprima, cum altfel, cazon si cam misogin: "PDL nu stabileste ex ante si nu impune <
Poate cea mai interesanta si originala este teoria lui Blaga despre familie. Sentimentele lipsesc, celula de baza a societatii se naste in capul fostului ministru de interne exact ca o alianta politica, din pura necesitate:"Familia ofera persoanelor posibilitatea de a se ajuta reciproc, de a face planuri pentru viitor sau de a gestiona eventuale crize". Pana si Iliescu se exprima uneori mai uman cand vorbeste despre Nina.
Veti observa ca, la Blaga, tonul este infinit mai sobru, lipsesc exaltarile adolescentine prezenta la tot pasul in motiunea lui Boc.
Deruteaza putin filozofia sa economica, vag stupida si inspirata parca de teoreticienii USL: "PDL militeaza pentru infaptuirea unei economii sociale de piata, avand la baza teoria conform careia piata, prin insasi natura ei, este sociala, dat fiind faptul ca este singura forta capabila sa satisfaca nevoile cetatenilor". (Vezi aici textul integral al motiunii Blaga: O Romanie dreapta, o Romanie Europeana)
In fine, Paleologu. Cel care si-a propus sa distreze partidul prin candidatura sa reuseste s-o faca si in textul motiunii. Intr-un fel, suna firesc ca un fost ministru al culturii sa vorbeasca mai mult despre patrimoniu, film, arta, urbanistica. Dar ce cauta tramvaiele intr-o motiune de cateva pagini? Cum au devenit ele un scop in cariera sa? "Fata de alte mijloace de transport in comun, tramvaiul are dublul avantaj ca nu polueaza si ca sinele pot fi protejate in asa fel incat alte vehicule sa nu blocheze calea. In multe alte orase din Europa se constata aceasta revenire la tramvai, iar noi va trebui sa actionam cu toata hotararea pentru extinderea si ameliorarea retelei de tramvaie in complementaritate cu reteaua de metrou." (Vezi aici textul integral al motiunii Paleologu: Privind spre viitor)
Paleologu defineste cel mai bine criza interna de lideri din PDL. Boc si Blaga sunt, din motive diferite, calea sigura spre dezastru in 2012. A treia cale e un aiurit cu pipa si fumuri, adica tot ce are partidul mai bun de dat.
PDL plateste astazi pretul autosuficientei. Ani de zile, partidul s-a hranit exclusiv din forta lui Traian Basescu si a operat mici cosmetizari (Preda, Macovei, TRU, Voinescu) din ratiuni strict electorale. Nu si-a pus nici o secunda in mod serios problema promovarii competentelor si a regenerarii leadership-ului in mod programatic, cum o facea, de exemplu, PSD in trecut.
Criza leadership-ului politic mocneste si in PSD sau PNL. Fiind partide azi bine plasate in sondaje, criza nu se manifesta. Va exploda, insa, in timp, daca opozitia se va multumi cu procentele de azi si va pastra coloniile de dinozauri pitite in spatele unor lideri de paie.
Pe de alta parte, acum se vede mai limpede raul facut de Traian Basescu propriului partid: a incercat, de-a lungul timpului, sa impuna in mod artificial o noua garnitura de lideri, fara anvergura si calitatile necesare pentru a prelua in mod natural fraiele, pentru a fi validati politic si pentru a performa electoral. Acest rau se poate intoarce, la o adica, si impotriva lui.
PDL a insemnat ani buni doar Traian Basescu. Cand el nu va mai conta politic, nici partidul - astazi in cautare disperata de tatuc - nu va mai insemna mare lucru.
24
3
