Ce-ai face pentru bani? Care sunt orasele lumii in criza? De ce violenta-i ca acasa si cum se (re)scrie istoria? 36 de filme documentare din 25 de tari surprind povesti din cele mai diferite colturi ale lumii in cea de-a patra editie a festivalului de film documentar One World. Directorul festivalului, Alexandru Solomon, vorbeste intr-un interviu HotNews.ro despre povestile pe care le aduce festivalul de anul acesta.

Alexandru SolomonFoto: HotNews.ro

Ce surprize aduce Festivalul One World?

O surpriza foarte placuta este prezenta domnului profesor Mockus la Bucuresti. Trebuie sa spun ca a fost un soi de vis al meu mai vechi de cand am vazut Bogota Change acum sase luni. Pentru mine era un soi de speranta ca exista oameni de tipul asta care nu sunt politicieni de formatie, care n-aapartin vreunui partid, care ajung in politica dintr-un accident de cariera si care reusesc sa schimbe lucrurile. Mi s-a parut ca pentru o tara ca a noastra si pentru un oras ca al nostru e important sa-l avem printre noi.

Sunt filme in sectiunea Ce as face pentru bani care ilustreaza foarte bine ce a spus domnul profesor apropo de psihologia killer-ului platit. E un film foarte frumos al unui regizor italian care a fost premiat la Venetia "El Sicario - Camera 164".

Timp de 80 de minute acest killer platit se confeseaza in fata camerei de filmat cu o cagula pe cap, pentru ca altfel isi risca viata, si povesteste cum rapeau oameni de pe strada, cum ii tortura si in cele din urma, daca era cazul ii omora, un killer pocait.

Avem si alti killeri de cu totul si cu totul alta factura, in Rusia, in filmul Thieves by law care sunt bine merci, pe Coasta de Azur, si chiar acum se pregatesc sa faca filme. Unul dintre ei chiar a scris un scenariu si face un film de fictiune. E o sectiune importanta, este sectiunea care defineste festivalul asta, anul acesta: Ce ai face pentru bani. E o intrebare la ordinea zilei, cred eu, in societatea romaneasca.

Sunt celelalte sectiuni care sunt toate gandite pe probleme care intereseaza publicul romanesc si schimbul asta de experienta si de experienta traita prin film documentar pe care-l poti avea intr-un festival, cred ca pot sa schimbe ceva in societatea romaneasca, sau macar pot da de gandit.

Sectiunea care se chiama violenta ca acasa pentru ca in fenomenele pe violenta domestica in Romania au devenit un fel de lucru cu care ne-am obisnuit. La fel e o sectiune care se cheama Intoleranta noastra cea de toate zilele in care e vorba atat de intoleranta etnica, cat si religioasa, de fundamentalism de toate felurile.

Un film foarte frumos in sectiunea asta se cheama razboaiale sfinte, regizorul aduce laolata un misionar crestin din Missouri si un taliban englez de altfel convertit la islam. Ii pune sa se intalneasca si sa-si povesteasca fiecare celuilalt adevarul mai puternic al credintei lui.

Singura sectiune care a ramas traditional legata de One World Romania e cea legata de trecutul recent, in tari care au iesit de sub o dictatura, cum e si a noastra. Avem filme despre situatia din Cambodgia, sunt filme care sunt si frumoase cinematografic si puternice.

Si-apoi ne-am ambitionat si am facut o gramada de evenimente conexe care sa duca filmul documentar in institutii de invatamant, in primul rand. Mergem intr-o scoala din Ferentari, dar si la SNSPA, si la Facultatea de Drept, dar si la Teatrul Arca, cu proiectii si dezbateri cu invitati. Maine avem o asemenea intalnire la SNSPA plecand de la Bogota change, cu domnul Mockus.

In toata combinatia asta nu putea lipsi legatura noastra cu filmul romanesc care se face atat prin atelierul de documentar pe care-l practicam in mod traditional, dar si prin doua premiere romanesti Valea Corlatului a lui Stephane Lucon si Dupa revolutie al lui Laurentiu Calciu.

Si o prezentare de proiect in fasa, ca sa-i spun asa, care e filmul lui Florin Iepan despre Odessa, cel mai sumbru episod din istoria noastra recenta, cand armata romana a ucis 22.000 de civili, i-a ars de vii la Odessa in timpul razboiului. E un bun prilej de a scormoni putin prejudecatile si de a le buscula, cam asta e misiunea festivalului.

De ce o lume minunata?!

Pentru ca nu-i asa? E o lume minunata?! Daca stam cu capul in nisip si nu ne intereseaza decat ce mancam la pranz sau diseara, e o lume minunata. Daca incercam putin sa privim dincolo de coltul strazii noastre, incepe sa-si arate ridurile. Vazand filme care arata povesti teribile din tot felul de colturi ale lumii, pe de o parte se aseaza povestile pe care le traim noi in Romania, in Bucuresti, in locul lor. Avem de multe ori tentatia sa ne consideram fie cei mai rai, fie buricul pamantului, or a vedea filme de tipul asta ne aseaza unde ne e locul.

In acelasi timp ne arata fie ca mai e cate o speranta, fie ca ar mai fi niste lucruri de facut. De-asta e o lume atat de minunata.​