Totul a început cu trenurile. Trenurile şi gările. Peroanele slinoase, scările unsuroase, cojile de seminţe pe şine şi în lungul şinelor, aliniate, sutele de priviri întinse după garniturile veşnic aflate în întârziere. În orice direcţie se târa trenul, găseam aceleaşi decoruri maro şi gri, gri şi maro, aceeaşi îmbulzeală, aceleaşi răcnete, aceeaşi mizerie, aceeaşi mită, aceeaşi dezumanizare rămasă, cumva, în picioare după acea „înviere” a omului, de acum 20 de ani.
Citeste mai mult pe Think Outside the Box
