In dimineata asta, ca de obicei, la ora 6 ieseam din casa pentru a merge la sala. Trebuia sa fie o dimineata ca oricare alta. Zapada cat incape, toata lumea la somn, inclusiv cei care ar trebui sa curete strazile, un frig moderat, un oras ce abia isi deshide pleoapele obosite. Numai ca in dimineata asta totul parea altfel. Am coborat din bloc cu un zambet pe fata si am pornit spre statia de metrou. Zapada imi ajungea aproape pana la glezna, iar in loc sa ma enervez si sa-i injur in gand pe responsabili, am inceput sa admir orasul alb si sa ascult scartaitul bocancilor pe zapada proaspata. Nu m-am inghesuit la metrou, nu m-am certat cu nimeni si am ajuns la sala admirand incontinuu orasul si trezirea lui.

Citeste mai mult pe Think Outside the Box