Peste 800 de persoane s-au inchinat duminica si marti la moastele parintelui Ilie Lacatusu cu oazia parastasului facut in memoria parintelui de catre rude si Asociatia Prezent!. Comemorarea s-a datorat atat zilei de Sf Ilie cat mai ales faptului ca pe 22 iulie 2008 se implinesc 25 ani de la trecerea parintelui la cele vesnice.

Parintele Ilie Lacatusu s-a nascut pe 6 decembrie 1909 in Crapaturile, Valcea.

In timpul scolii va creste duhovniceste si va dobandi cunostinte, absolvind Seminarul Teologic din Ramnicu Valcea cu Diploma de virtute: „pentru aptitudini sufletesti care il disting intre colegii lui". Urmeaza apoi Facultatea de Teologie din Bucuresti (1930-34). Se casatoreste cu invatatoarea Ecaterina Popescu, casnicie care a fost daruita cu cinci copii. La 1 septembrie 1934 a fost hirotonit preot pe sea­ma Parohiei Osica de Jos, Caracal, apoi transferat paroh in Buicesti, Olt.

In 1942 e detasat in cadrul Misiunii Ortodoxe Romane din Transnistria, propo­vaduind cuvantul Sfintei Evanghelii la Odessa si la Parohia Sersenita, judetul Ribnita. Regimul comunist instaurat de tancurile sovietice avea sa-i rasplateas­ca ravna pentru propovaduire cu atat mai mult cu cat fusese incadrat si in Miscarea Legionara. De aceea Parintele Ilie Lacatusu se afla printre romanii care au suferit pentru Biserica si neam, ducandu-si crucea grea prin inchisori.

Temnitele Parintelui Lacatusu

La 19 iulie 1952 este arestat, condamnat si trimis sa execute pedeapsa in colonia de munca Galesu-Canal, pana in octombrie 1952 cand a fost incadrat in colonia de munca Peninsula, unde a facut parte din celebra "brigada a hotilor" (cum era numita brigada preotilor). Dupa un an, in septembrie 1953, din cauza inrautatirii starii de sanatate, este mutat la inchisoarea Targu-Ocna.

In 1954 este eliberat, dar in 1959 este rearestat si dus la munca silnica in Delta, la Periprava, in lotul preotilor olteni. Aici l-au intIalnit cei ce marturisesc despre viata si sfintenia lui (arhim. Iustin Parvu, dr. Aristide Lefa). La eliberare, 6 mai 1964, i se stabileste domicilu fortat la Bolintin, unde lucrea­za ca zidar. Incepand din 20 decembrie 1964, Parintele Ilie Lacatusu a slujit in parohia Gardesti, Teleorman, iar in 1970, este transferat la Cucuruzu, comuna Rasuceni (Giurgiu), de unde, la 11 ianuarie 1978, a fost pensionat la cerere.

Descoperirea moastelor

Parintelui Suferintele indurate in gu­lagul comunist i-au afectat sanatatea. Sfarsi­tul vietii (pe care si-l anuntase mai inainte: daca nu va muri pana in data de 22 iulie, va mai trai doi ani; tot atunci a mai spus ca sotia dansului, care va muri peste 15 ani, sa fie ingropata langa el) il gaseste in Spitalul Panduri.

Trece la cele vesnice exact la 22 iulie 1983 si este inmormantat in cripta fami­liei din cimitirul Adormirea Maicii Domnului, Giulesti. Pe 29 Septembrie 1998, la inmormantarea vaduvei Parintelui Ilie, s-a facut si deshumarea ramasitelor pamantesti ale Parintelui. Cei prezenti s-au aflat in fata unui fapt uimitor: Dumnezeu descoperise moastele sale. Trupul - care ii era nestricacios, frumos mirositor, uscat si usor (in greutate de 7-8 kg), cu pie­lea de culoarea alunului, pastrandu-si proportiile si aspectul, si privirea caruia nu provoaca spaima, ci bucurie duhovniceasca - dadea dovada sfinteniei.

Rudele au lasat timp de mai multe saptamani trupul in contact cu aerul, acesta neafectand in nici un fel trupul Parintelui. Vazand aceasta, fiica Parintelui Ilie Lacatusu, Maria Sabina Spirache, singurul urmas direct aflat atunci in viata, a inaintat la 5 octombrie 1998 un memoriu catre Arhiepiscopia Bucurestilor des­pre aceasta descoperire. Urmasii Parintelui au solicitat preotilor si ierarhilor din tara si de peste hotare sa faca slujbe de dezlegare.

Din 1 mai 1999, la Manas­tirea Frasinei s-au facut timp de 40 de zile, slujbe de dezlegare, dupa Sfanta Liturghie. Cu ocazia parastasului de un an de la deshumare, Prea Sfintitul Teodosie Snagoveanul, i-a citit o rugaciune arhiereasca de dezlegare pentru eventualele pacate mari sau anateme care ar impiedica trupul preotului sa putrezeasca. La 6 februarie 2000, Mitropolitul Serafim Joanta, al Europei Centrale si de Nord, a oficiat o sluj­ba insotita de rugaciunile de dezle­gare.

Trupul a ramas in continuare neputrezit si, ca urmare, Patriarhia a constituit dosarul de canonizare al Parintelui Ilie Lacatusu, dand bine­cuvantare pentru a se deschide cripta in care i se afla moastele.