Compania Roșia Montană Gold Corporation (RMGC) a sponsorizat deplasări în Las Vegas și în Rio de Janeiro pentru șefi din Agenția Națională pentru Resurse Minerale (ANRM), instituția statului care a aprobat proiectul. Unul dintre funcționarii agenției care a mers în capitala mondială a jocurilor de noroc, pe banii firmei private, a fost investigat în România pentru modul în care RMGC a obținut dreptul de exploatare a zăcământului de aur.
București, zona Izvor, iulie 2003. Mihail Ianăș, fostul șef al ANRM, stă disciplinat la coadă în fața unui ghișeu bancar cu zece milioane de lei vechi în mână.
Sunt banii pentru înființarea unei noi firme la București – Regal Petroleum SRL- companie ce își propunea să intre pe piața gazelor din România.
Omul pentru care Ianăș stă la coadă în acea zi este Vasile Frank Timiș, nimeni altul decât fondatorul afacerii Roșia Montană.
Timiș era, de aproape un an, președintele executiv al nou înființatei firme Regal Petroleum PLC, Londra. Cu patru ani mai devreme, în 1999, tot Mihail Ianăș semnase, în calitate de președinte ANRM, licența pentru exploatarea aurului de la Roșia Montană în favoarea lui Timiș și a companiei de la Roșia Montană.
La câteva zile după ce Regal Petroleum și-a deschis filiala la București, Ianăș a fost numit administratorul filialei Regal Petroleum din București, pe care a condus-o aproape zece ani, până în 2012.
Gazele de șist
În 2004, Regal Petroleum a concesionat de la ANRM importante suprafețe de teren în Suceava și Bârlad. Sunt aceleași arealuri din Moldova sub care Chevron caută astăzi gaze de șist. Ambele afaceri, Roșia Montană și gazele de șist, au stârnit protestele din ultima perioadă la care participă zeci de mii de oameni. Între timp, subsidiara din România a Regal Petroleum și-a schimbat numele în Zeta Petroleum și îl numără printre acționari pe Ovidiu Tender.
Tender este partenerul tradițional de afaceri al lui Vasile Frank Timiș și este și nașul de cununie al acestuia. De altfel, Tender a făcut parte, la sfârșitul anilor ’90 și din Gabriel Resources, firma care deține RMGC.
Mihail Ianăș a fost unul dintre oamenii cheie din România pentru Vasile Frank Timiș. Fostul șef al ANRM a deschis multe uși pentru controversatul afacerist româno – australian atât în calitate de președinte al ANRM dar și ca administrator al firmei lui Timiș în România.
În fapt, Timiș, firmele sale și asociații săi ajunseseră la începutul anilor 2000 să dețină licențe de explorare sau exploatare pentru aur sau gaze naturale pe suprafețe imense din teritoriul României. În afară de Roșia Montană, Suceava și Bârlad, ei controlau perimetrele de la Certej dar și o suprafață de peste 2.500 de kilometri pătrați, între orașele Deva, Lugoj și Oțelul Roșu.
“Am o anumită morală”
București, 8 mai 2000. Trei persoane își pun semnătura pe un document de două pagini – înregistrat în acea zi la Agenția Națională pentru Resurse Minerale (ANRM). Prima semnătură din stânga jos este chiar a lui Mihail Ianaș, șeful ANRM – instituția statului cu rol de arbitru pe piața zăcămintelor. Actul modifică licența de exploatare acordată cu un an în urmă pentru exploatarea aurului de la Roșia Montană. Ca și licența, actul adițional este confidențial, nefiind publicat până acum.
Ceilalați doi semnatari sunt reprezentanții firmelor din proiect- Roșia Montană Gold Corporation SA (RMGC) și compania statului, Minvest- adică titularul și compania afiliată din licența de exploatare.
Întreaga operațiune poartă denumirea de „transfer de tehnologie” și, conform documentului, lista persoanelor din Guvern și din ANRM care pleacă la conferințe sau forumuri internaționale este aprobată de compania privată – RMGC. Conform documentului, plățile secrete trebuie acordate anual pe întreaga durată a proiectului. Ele sunt în vigoare și astăzi.
Cele două pagini arată cum compania privată RMGC trebuie să suporte anual cheltuieli pentru deplasările în țară și străinătate ale unor persoane din Guvern și ANRM – instituțiile care au aprobat licența de exploatare și apoi transferul ei către RMGC. Anual, RMGC s-a obligat să suporte minim 5000 de dolari pentru deplasările intene sau externe ale funcționarilor guvernamentali.
Mai mult, compania privată trebuia să aprobe și listele cu funcționarii care urmau să plece în astfel de vizite.
Mihail Ianăș a negociat și semnat din partea statului sponsorizările, cuprinse în actul adițional al licenței de exploare din anul 2000. Astăzi, Mihail Ianăș este un specialist venerabil, în vârstă de 74 de ani.
Contactat de RISE Project, Mihail Ianăș confirmă plățile din document, dar susține că ele au fost legale și ne trimite la legea minelor.
Fostul oficial al statului revine apoi și citește din normele de aplicare ale legii minelor din 2003, pentru că pe cea din 1998 nu o găsește, dă exemplul Kazahstanului, unde se aplică aceleași proceduri și ne menționează că prin transfer de tehnologie trebuie să înțelegem și „echipamente, calculatoare etc.”
În documentul semnat de Ianăș nu figurează nici calculatoare, nici alte echipamente. Doar programe de instruire, în țară și în străinătătate, pentru funcționarii ANRM și pentru oameni din Guvern.
Articolul din normele de aplicare ale legii minelor în baza căruia a fost semnat documentul confidențial prevede doar: „Transferul de tehnologie obţinut de la parteneri străini se reglementează prin licența de concesiune”.
Prin urmare, legea ne trimite înapoi la Ianăș – tot el a semnat licența de concesiune pentru exploatarea aurului de la Roșia Montană. Și, același document ne trimite și mai înapoi la Vasile Frank Timiș care, într-un CV înmânat personal unui reporter RISE, se laudă cu faptul că a contribuit la crearea legii minelor din 1998.
Iată însă ce are de spus Mihail Ianăș despre sponsorizările specificate în actul adițional:
…………………………………………………………………………………………………………………
Reporter: Domnule Ianăș, dumneavoastră, personal, ca președinte al agenției statului, ați participat la astfel de programe de instruire pe banii RMGC?
Mihail Ianăș: Nu, niciodată! Niciodată!
Reporter: Alți factori de decizie din ANRM, în perioada în care dvs. ați condus agenția, au participat la astfel de vizite externe decontate de compania privată?
Mihail Ianăș: Nu mai țin minte, pentru ca erau foarte multe plecări. E posibil să fi fost astfel de persoane.
Reporter: Vi se pare pare normal ca un director din ANRM să participe la un proces de instruire plătit de o companie privată pe care o supravegheză?
Mihail Ianăș: Legea nu interzice, dacă vreți ca o părere personală. Eu nu am acceptat niciodată să fac parte dintr-o delegație sponsorizată de companie…
Reporter: De ce nu ați participat?
Mihail Ianăș: Eu am o anumită morală…
Reporter: Poftim?
Mihail Ianăș: Pentru că eu am o anumită morală…
Reporter: Asta înseamnă că nici dumneavoastră nu credeți că sunt în regulă astfel de sponsorizări…
Mihail Ianăș: E legal, dar mă rog e discutabil. Eu nu am participat, niciodată. Este exact ca și cum la ora actuală un primar sau mai știu eu ce oficial ar fi membru în consiliul de administrație la diverse companii…Poate nu e atât de grav, dar e o anumită incompatibilitate.
………………………………………………………………………………………………………………….
Alexandru Pătruți, fost președinte ANRM între octombrie 2009 și mai 2012, ne-a declarat: „În perioada mandatului meu nu a plecat nimeni în deplasări pe banii RMGC-ului. Din cauză că formulările legislative pentru utilizarea acestor bani nu sunt explicite am preferat să nu utilizăm acești bani”.
De cealaltă parte, Dragoș Tănase , directorul general al RMGC, ne-a spus: „Nu știu despre ce este vorba. Reveniți în scris și vă răspund în scris”. Biroul de presă al companiei RMGC nu a răspuns nici după trei săptămâni întrebărilor trimise de către RISE Project.
Las Vegas și Rio
ANRM confirmă faptul că mai mulți funcționari ai agenției statului au participat la o expoziție minieră la Las Vegas pe banii companiei private Roșia Montană Gold Corporation (RMGC), într-un răspuns oficial către RISE Project. Trei membri din conducerea agenției au petrecut opt zile în toamna anului 2000 în capitala mondială a jocurilor de noroc : Sorin Horia Rădulescu, vicepreședintele ANRM, Gicu Boroși și Laurențiu Bogatu, ambii directori generali în ANRM.
