Nu multi politicieni se pot lauda ca au ucis o superba, exemplara institutie culturala. Prin masurile vizibile si invizibile luate impotriva ICR, neronianul Victor Ponta a realizat, cu maniacala perseverenta, aceasta performanta. Asa va ramane Ponta in istorie: egal cu nefastii Chisinevschi si Rautu, groparii culturii romanesti in anii stalinismului, primitiv, agresiv, distructiv. Sa-i detesti intr-atat pe H.-R. Patapievici, pe Tania Radu si pe Mircea Mihaies incat sa ignori extraordinarele lor realizari, este intr-adevar buimacitor. Atunci cand economia este in plina criza, tu incepi strangerea curelei exact acolo unde cheltuielile sunt minime si beneficiile maxime. O pilda de absenta socanta a rationalitatii economice. Ma intreb sincer ce-l sfatuieste Daniel Daianu, cunoscut intelectual si consilier onorific al premierului plagiator?
N-au contat nici protestele regizorilor, de la Andrei Serban si Cristi Puiu la Corneliu Porumboiu si Cristian Mungiu, nici miscarea papioanelor, nici miile de semnaturi pe cele cateva apeluri ale societatii civile, nici sutele de mesaje catre mega-plagiatorul Ponta semnate de nume de varf ale culturii mondiale. A contat provincialismul bezmetic si pagubos al unui premier obsedat de ce se spune si se scrie despre el. Mai vindicativ decat Adrian Nastase, mai insetat de lauri chiar decat Crin Antonescu, Ponta este intruchiparea mediocritatii perfecte. Idealul sau poetic, o stim, a fost si ramane Adrian Paunescu. Nu mai putin cel politic.
