“Intelectualii praghezi, zeci de mii, in majoritatea lor, au ales sa spele vitrine si sa devina fochisti la blocuri. Chestia asta e povestita de Kundera si de multi altii. In timp ce, la noi, au ales sa se duca in Comitetul Central, iertati-ma, sa manance rahat cum se spunea, sa-si castige privilegiile unei vieti decente, placute, vanzandu-si constiinta”, a declarat filozoful Gabriel Liiceanu la Discutia de Luni, o emisiune HotNews.ro – RFI realizata de Dan Tapalaga. Poate fi numita lasitate atitudinea unor intelectuali ca Liiceanu, care n-au avut profil de dizidenti inainte de 89? Ce a insemnat, de fapt, dizidenta romaneasca. Si de ce il considera pe Ion Iliescu “nesansa noastra”, care “ne-a tinut in loc 20 de ani?”.

Gabriel Liiceanu in studioul HotNews.roFoto: Hotnews

• Liiceanu: Havel a fost emanatia poporului ceh, care cum va spuneam avea o intelectualitate care prefer sa spele geamuri decat sa fie la o catedra platind pretul rusinii, in timp ce la noi a fost emanatia unui popor idiotizat de propaganda. Asta a fost. Ce putem face?
• “Am trait cu o leafa mizerabila, nu aveam ce sa-i dau de mancare fiului meu. Am fost tinut o viata intreaga neica nimeni. Care-i lasitatea in povestea asta? Ca nu m-am dus sa stau la inchisoare. Poate ca m-as fi dus daca simteam ca are rost” 
  
• Intra in articol pentru a asculta integral interviul in variant AUDIO si vezi fragmente VIDEO
  

Asculta interviul cu Gabriel Liiceanu in variant AUDIO

Descarca fisierul audio in format MP3

Cele mai importante declaratii facute de Gabriel Liiceanu la Discutia de Luni:

• Haideti sa ajungem la marea deosebire: Havel si noi. Avem, n-avem Havel? Am avut, n-am avut? Evident ca exista oameni in Romania, au existat intotdeauna, oameni cu o constiinta de tipul Havel. Problema e ca aceasta constiinta sa nu fie proiectata in singuratatea ei pe fundalul unui popor. Totdeauna intre un om care face gesturi pe scena lumii si poporul care se afla in spate exista o relatie. Ori poporul se retrage, il ignora sau dimpotriva, se simte reprezentat de el. Din acest punct de vedere Havel a fost un conducator, dupa 90, emanat dintr-un popor. Cuvantul asta, de care a abuzat unul din presedintii nostri, acolo avea o acoperire. Relatia dintre Havel si comunitatea lui era una reala. El a fost copilul poporului aluia si pe urma si-a purtat acest popor ca pe un copil in brate pe celalalt mal al istoriei.
• Dialogul lui de dizident, Carta 77, comportamentul lui in inchisore, s-au facut in dialog cu nevazutul poporului. Sunt convins ca el avea pe creier ca nu e singur. In timp ce Doina Cornea avea pe creier ca e singura cu Dumnezeu. Ce va spun acuma e purul adevar. Am avut o discutie cu dna Cornea acum cativa ani,o discutie formidabila, in care mi-a spus: domnule Liiceanu, mi-au trebuit zece ani ca sa-mi inving frica. Ce am facut a fost precedat de zece ani de antrenament. Daca nu as fi fost credincioasa si nu as fi dialogat cu Dumnezeu in acest fel nu as fi putut sa fac nimic. Havel, Walensa, samd nu dialogau cu Dumnezeu, Soljenitin da. Dialogau cu o rezerva umana, erau constiinte care se intalneau.
  

• In 1968 trupele sovietice au intrat in Cehoslovacia. Ce s-a intamplat? Intelectualii praghezi, zeci de mii, in majoritatea lor, au ales sa spele vitrine si sa devina fochisti la blocuri. Chestia asta e povestita de Kundera si de multi altii. In timp ce, la noi, au ales sa se duca in Comitetul Central, iertati-ma, sa manance rahat cum se spunea, sa-si castige privilegiile unei vieti decente, placute, vanzandu-si constiinta. Ailalti, nu! Din moment ce acceptau sa spele vitrinele si sa devina un nimeni. Erau profesori universitari si au cazut acolo, au acceptat asta. Pai, cu ei discuta Havel! Pe cand Doina Cornea, la noi, cu cine sa discute? Cu scriitori care isi vindeau constiinta pentru ca sa fie publicati, jucati, pusi pe afise, avand casa, vila, masina, ca pret al tradarii misiunii lor?
• Nu aveai cu cine sa discuti in Romania. Stiti, de cate ori au loc discutiile astea imi da senzatia ca ma apar sau ca trebuie sa ma dezvinovatesc.  Pentru ca si eu am fost un intelectual din acea vreme. Ei, bine, nu am a ma apara. Cred, din rasputeri, ca am avut un indice de comportament in regula in raport cu standardele istorice ale societatii noastre. Cand stiai ca nu ai cu cine dialoga si ca, daca scoteai pe Calea Victoriei o pancarta pe care scriai Jos Ceausescu cand ieseai de la Institutul unde eram cercetator III, stiam ca lumea va fugi (…) I-as spune un comportament natural, nu las. Un comportament natural istoric. Se pune intrebarea daca Doina Corna, Paul Goma si mai tarziu Dinescu au facut ce au facut, de ce n-au facut-o mai multi?

• Eu am putut sa traiesc altfel datorita lui Noica. Noica mi-a spus:  viata ta are sens daca faci asta nu daca te duci sa iesi in strada. O sa-ti distrugi viata fara nici un rezultat. Stiti de ce n-a fost comod? Pentru ca n-am avut nici un fel de beneficii. Am trait in mizerie, am trait cu o leafa mizerabila, mancam mancarea intregii populatii si nu aveam ce sa-i dau de mancare fiului meu. Aveam bani uneori sa-mi iau tigari, ma imprumutam ca toata lumea de 100 de lei de la o leafa la alta. Am fost tinut o viata intreaga neica nimeni, am fost dat afara pentru ca eram segregat politic si pentru ca nu aveam voie sa ma duc la Universitate desi  eram in varful piramidei in domeniul meu. Am fost dat afara din Institutul de cercetare pentru ca nu eram membru de partid. Care-i lasitatea in povestea asta? Ca nu m-am dus sa stau la inchisoare. Poate ca m-as fi dus sa fac asta daca simteam ca are rost.  
• Repet, Havel statea la inchisoare simtind suflarea calda a unor oameni in spatele lui. Eu trebuia sa simt numai suflarea lui Dumnezeu, cum a simtit Doina Cornea. Din acest punct de vedere nu am fost in regula. Ca n-am simtit suflarea lui Dumnezeu in spatele meu ca sa am dialog numai cu El. Am crezut ca sunt mai util – Noica intr-adevar avea o forta de influentare enorma – ca e mai bine ca sa ma pregatesc ca, la un moment dat, cand istoria va fi mai clementa cu noi. Asa ne spunea, va veni un moment cand… si mintile voastre, judecatile voastre, vor fi utile societatii.
  

• Iliescu avea un destin, avea o biografie, care era limitata la istoria partidului communist roman dupa 50. Micile frecusuri dintre ei, faptul ca Iliescu a ajuns sa fie mazilit ca prim-secretar de partid la Iasi, asta era biografia lui Iliescu, nu era biografia lui Havel, care in 1977 semneaza celebra Carta 77 in centrul careia statea revendicarea fundamentala numita drepturile omului. Care era abilitatea acestei revendicari? Cand revendici drepturile omului  revendici dreptul de a spune ce gandesti. Adica subminezi piatra de temelie a comunismului, care-i minciuna. Deci, ei au facut un gest mascat politic, loveau comunismul in centru. Iliescu nu lovea comunismul in nici un centru. 
• In vremea lui, altii au exprimat public ce credeau: Doina Cornea a exprimat public, Goma a exprimat public, Dinescu in anii 88 a exprimat public, si altii. Daca vroia sa exprime public avea calea deschisa catre Europa Libera. Dl Iliescu, aici nu-l judec, e biografia lui, alegerea vietii lui a fost comunismul. A crezut in idealurile comunismului dupa ce a vazut un popor intreg trecut prin infernal comunismului. Dupa 90, a venit si a spus ca ii condamna pe Ceausescu si pe sotia lui pentru ca au tradat idealurile generoase ale comunismului. (…) 
• Pacostea noastra, spre deosebire de fericirea poporului ceh, e ca noi am avut in fruntea noastra un om ale carui idealuri politice vreme de multi ani erau  sub nivelul istoriei cu princina. De asta, cand se spune, fara patima, ca ne-a tinut pe loc 20 de ani, nici macar nu ia forma unui repros, ci a unei constatari istorice. Cand ai in fruntea ta un om care crede in idealurile generoase si luminoase ale comunismului terfelit de unii, dar care ar merita incercate mai departe pe spatele unui popor, nu te poti astepta la altceva.  Un astfel de om nu poate avea o gandire liberal autentica. Asta a fost nesansa noastra.  Havel a fost, in timp ce noi nu l-am avut in fruntea poporului. Havel a fost emanatia poporului ceh, care cum va spuneam avea o intelectualitate care prefer sa spele geamuri decat sa fie la o catedra platind pretul rusinii, in timp ce la noi a fost emanatia unui popor idiotizat de propaganda. Asta a fost. Ce putem face? Altfel, iesea altcineva. 

NOTA: Asculta integral interviul cu Gabriel Liiceanu in varianta AUDIO. Discutia de Luni poate fi ascultata si pe frecventele Radio France International incepand cu orele 19.10 (Bucuresti - 93, 5)

​