Tin sa va anunt decesul ospitalitatii la romani. Am recenzat azi zece locuinte (norma pe care mi-o propusesem) dar niciunul, un singur omulete dintre cei recenzati nu mi-a dat un pahar cu apa. Si mi-era o seteeee! In rest, am fost mirata sa vad cat de obedienti sunt oamenii, pe alocuri chiar creduli, cum m-au primit in casele lor fara obiectii, si mi-au oferit pe tava datele lor, fara sa comenteze. Toti erau informati ca "trebuie sa vina cu recensamantul" si ca "trebuie sa dam datele", scrie Dollores Benezic pe blogul ei.
- Avem tevi de apa calda, dar nu si apa
Am inceput programul cam de la 12.00, dupa ce am mancat acasa niste friptura la tava cu cartofi si o salata de varza. Pe drumul spre blocul cu pricina m-a apucat o criza de stranut cu rinoree apocaliptica, declansata de alergia mea la praf. Pe strada se turna asfalt si era un nor de pulbere in jurul blocului.
Stranutand, suflandu-mi nasul, stranutand... am sunat timid la usa apartamentului la care administratorul imi spusese ca gasesc sigur pe cineva acasa. Mi-am facut botezul in recensamant intr-o familie cu zece copii, de religie .. alta decat ortodoxa. De altfel dintre toti cei recenzati de mine azi, doua familii au avut alta religie, in rest numai mandri ortodocsi.
Noroc ca femeia aia, mama eroina a zece copii, o fi vazut multe la viata ei, ca tot timpul cat am stat acolo in sufrageria ei, completand la formulare (cate unul pentru fiecare membru al familiei) am udat un pachet de servetele si am varsat lacrimi amare din ochi-mi de recenzoare. Mi-am tot cerut scuze, cam dupa fiecare formular, si am dat asigurari ca nu e gripa, e doar o pardalnica de alergie, dar doamna, foarte amabila, mi-a zis ca nu se sperie ea nici macar de o gripa.
Era pregatita, avea toate CNP-urile trecute pe o foaie, si in minte avea toate datele celor din familie: studii, pregatire, loc de munca.
- Cum e treaba cu capul familiei
Dupa ea, cu nasul ros ca al unui betivan ratat, dar cu o sistare subita a acceselor de stranut, am sunat la usa unuia dintre cenzorii blocului, personaj galant si de moda veche (deh, trecut de 80) care m-a primit gata pregatit cu buletinele familiei, contractul casei, tot ce trebuie. S-a declarat "capul familiei", fara sa clipeasca, dar a adaugat cu aceeasi galanterie ca "eu sunt capul, am voie sa fac orice. Orice imi da voie ea!:))". Erau casatoriti de 57 de ani.
- Pe mine cine ma recenzeaza?
La una dintre ele, dintre latraturi nervoase de caine, a iesit un domn cu manecile suflecate, inconjurat de un nimb de abur de fiertura cu iz de ciolan.
- Acuma vreti?
- Daca nu puteti acum, vin alta data, cand mai sunteti acasa?
- A, pai nu stiu, ca eu stau in mai multe locuri. Nu puteti sa va duceti in blocul alaturat, unde am firma cu fosta sotie, si s-o recenzati pe ea, si pana va intoarceti sunt si eu gata cu mancarea.
- Nu pot, ca eu am doar blocul asta in sarcina. Trebuie sa inregistrez doar casele si persoanele care locuiesc aici.
- Pai aici sta fosta mea sotie cu fetele. E mai complicat, eu stau cand aici, cand acolo, cand la fratele meu, cand la mama la tara... deci unde ma recenzeaza si pe mine cineva?
- Pai acolo unde stati mai mult. Care e resedinta permanenta?
- Pai nu am una permanenta, intr-o luna cam stau peste tot.
- Si unde dormiti? Acolo veti fi recenzat...
- Stati asa!
Pune mana pe telefon si o suna pe nevasta-sa: Auzi, draga, eu unde dorm? Ca a venit doamna cu recensamantul si ma intreaba!
- De ce nu recenzam si animalele din apartamente?
Pe foc fierbea ciorba, iar de pe masa raspandea o aroma minunata patrunjelul si leusteanul gata tocate.
Cat mi-a raspuns la intrebari omul a taiat marunt carnea de pe doua ciolane, a adaugat sare si le-a dus celor doua fete ale lui mostre din ciorba, ca sa-i spuna daca e destul de sarata.
Se lamurise intre timp ca el nu doarme acolo :) Totusi, pentru ca-mi devenise simpatic, i-am lasat numarul sa ma sune in caz ca nu-l recenzeaza nimeni pana la finele intervalului. Ca iubitor de caini mi-a pus la final o intrebare pertinenta: de ce nu se recenzeaza cu ocazia asta si animalele de companie? Ar fi masura buna de a face odata registrul ala al posesorilor de animale care arunca puiii pe strada.
Ah, as minti sa spun ca domnul cu ciorba nu mi-a oferit nimic. M-a luat la sigur la un moment dat spunand "va pun o cafea, da?". I-am spus ca la ora aia nu beau cafea, si am facut o cruce cu limba pe cerul gurii, rugandu-ma pentru o cana cu apa. N-a functionat.
Am pus totusi ceva pe limba un pic mai tarziu, cand mi-a oferit o pruna o doamna care de fapt nu statea acolo, dar in final a zis ca sta :D Nu intrebati...
- Concluzii: greu de tinut minte anul casatoriei si scolile absolvite
Ultima familie recenzata, se facuse deja aproape 21.00, avea pe masa niste pahare cu bere. Mama, ce-ar fi sfarait pe gatul meu de camila! N-a fost sa fie nici aici, au eliberat rapid masa de tot, ca sa-mi intind eu fisele, si ... gata.
La finalul zilei, as zice asa:
- nesupunerea civica nu s-a nascut la cetatenii cu studii medii si care nu prea folosesc internetul. Ei au vazut la TV (da, multi se uitau la orele alea la emisiunile de dupa amiaza despre cocalari si pitipoance) ca vine recenzorul si e musai sa-i deschizi si sa-i dai datele
- Chiar si cei cu studii superioare nu au avut nimic de comentat: de ce-l intereseaza pe Stat toate lucrurile astea despre mine?
- O singura femeie "casnica", dar care a refuzat sa dea acest raspuns la intrebarea privind ocupatia, mi-a spus ca si-ar fi dorit sa aiba domiciliul in alta tara. In rest nimeni n-a comentat ceva despre viata grea, pensiile mici, politica curva...
- Niciunul nu a pus la indoiala legitimitatea mea de a intra in casele lor (cu exceptia tipei de la control, care mi-a verificat legitimatia, un pic amuzata).
- Niciunul nu s-a intrebat daca e normal sa-mi ofere mie, o necunoscuta, atatea date personale.
- Majoritatea oamenilor au dificultati in a-si aminti titulatura institutiei de invatamant absolvite
- Unele femei isi amintesc greu anul casatoriei :)
- Blocul meu e plin de tineri absolventi de facultate sau liceu, cam someri, intretinuti de parinti
- Daca va calca recenzorul oferiti-i va rog eu un pahar cu apa. Nici nu stiti ce nevoie are!
Citeste integral textul si comenteaza la Dollorez Benezic pe blog sau vezi cum au decurs si prima zi de recensamant
