Doar 15 ani au trecut de la premiera ispravii lui Tarantino si Rodriguez, dar filmul face azi figura de clasic. Revederea lui miroase a cinemateca. Din 1996 incoace multe s-au schimbat: George Clooney s-a facut regizor si a dat-o pe politica, Danny Trejo a trecut la roluri principale, iar Harvey Keitel a ajuns in Romania.
Faptul ca HBO programeaza "From Dusk Till Dawn"/"De la apusul la rasaritul soarelui" nu se datoreaza, totusi, prezentei lui Harvey Keitel la Sighisoara, unde filmeaza cu Gerard Depardieu in filmul pe care Bogdan Dumitrescu Dreyer il face (pe urmele lui Sergiu Nicolaescu) dupa nuvela "Moartea lui Ipu" de Titus Popovici.
Pana la "Moartea lui Ipu", actorul american a trecut si prin moartea vampirilor deghizati in femei sexy din carciuma mexicana Titty Twister, vampiri care - pana una, alta - il ajuta sa-si depaseasca criza religioasa care-l facuse ca dupa pierderea sotiei sa puna-n cui meseria de preot.
"From Dusk Till Dawn" e interesant de revazut azi pentru ca poti descoperi ca nu s-a invechit. Nici n-avea cum. Era de la bun inceput ambalat ca un borcan cu muraturi.
La 15 ani de la premiera, ca si la 40, referintele la precedentele filme ale lui Quentino Tarantino si Robert Rodriduez (singuri sau impreuna - "Four Rooms", "Pulp Fiction", "Reservoir Dogs") sau la filme de gen sau/si de serie B alcatuiesc o saramura perfecta.
Filmul n-a fost nici la premiera intampinat cu urale de critici. Acestia au conchis ca are energie, dar nu destula substanta. Avantajul lui e ca poate deveni mai "consistent" pe masura ce trece timpul. Nu doar ca parodia devine mai vizibila, dar evolutia cinematografiei il mentine pe un raft unde poate sta bine-mersi alaturi de alte placeri vinovate.
Uneori, da, are umor. Reporterita zambareata (Kelly Preston) relateaza la televizor tragicul parcus al fratilor Gecko, iar numarul victimelor se modifica pe ecran asa cum se modifica scorul pe tabela stadionului.
Cand, la inceput, vanzatorului il impusca pe Richard Gecko, ii gaureste mana la modul ca poti trece o moneda prin palma. Nicio problema. Un metru de scoci face intotdeauna minuni.
"Were they pshychos?" intreaba inocent partenerul mexican care apare prea tarziu la intalnirea cu Seth (George Clooney), taman dupa ce vampirii au facut prapad. Nu degeaba iti amintisesi mai devreme de muzica din "Psycho" sau de "Pasarile" lui Hitchcock sau de tot harnasamentul filmelor horror, sexy sau combinate.
Si nu trebuie ca vampirilor sa le sara literalmente ochii din cap sau sa fie bombardati cu prezervative umplute cu benzina. Si un glob disco poate face minuni, atunci cand reflecta lumina zilei si ii distruge circular si ireversibil pe vampiri.
Alteori nu razi, caci monologul fostului combatant traumatizat din Vietnam care suna a litanie si e oricum nelalocul lui - nu doar pentru ca vine inainte sa fie muscat de carotida - e suficient de sarcastic cat sa-ti inghete zambetul pe figura.
Ce mai poti observa azi revazand filmul si legat strict de interpretare (dincolo de faptul ca dansul Salmei Hayek e la fel de antologic) e faptul ca Tarantino e in continuare un prost actor (la momentul respectiv a fost nominalizat la Zmeura de aur), iar la polul opus ca George Clooney - care pe atunci sarea parleazul din serialul "ER" in cinema, era la fel de fluent ca azi.
Ma rog, nu ca i s-ar fi cerut distributiei sa faca minuni de interpretare - mai toti actorii, exceptie facand poate Harvey Keitel si Juliette Lewis, nu s-au luat in serios - ceea ce era de fapt in ton cu filmul.
Inainte de a degusta acest film, permiteti un sfat (daca il vedeti pentru prima data): "Fiti relaxati si nu-i cereti prea mult". De asemenea, o scurta rememorare: "From Dusk Till Dawn" a fost scris si co-produs de Quentin Tarantino impreuna cu Robert Rodriguez si Lawrence Bender. A fost montat si regizat de Robert Rodriguez. De fapt, Quentin Tarantino e peste tot.
"De la apusul la rasaritul soarelui"/"From Dusk Till Dawn" - regia Robert Rodriguez, cu: Harvey Keitel, George Clooney, Juliette Lewis, Ernest Liu, Quentin Tarantino, Cheech Martin, Danny Trejo, Salma Hayek.
