PERSPEKTIVA
Crimă! E “Matilda și groparii”, piesa asta de teatru a Stelei Giurgeanu de la Teatrul Național Cine vrea să râdă ca șampania? Să meargă la “Matilda și groparii”. Cine vrea emoție, suspans, amuzament, înfricoșare, happy end? Să meargă la “Matilda și groparii”. Cine vrea feminism cu lopata? Să meargă la “Matilda și groparii”. Cine vrea satisfacții intelectuale, precum reinterpretări ale cehovienelor "Trei surori", "Livada de vișini", dar și un pic din “Așteptându-l pe Godot” de Beckett? Să meargă la “Matilda și groparii”. Cine vrea lucru deștept făcut să vadă “Matilda și groparii” de pe scena Teatrului Național București (din păcate, mâine și în ianuarie piesa e sold out). Hahaha
Dacă tot stai zi de zi cu prietenii prin cafenele sau cluburi, n-ai putea încerca, măcar o săptămână, să stai și prin săli de teatru? Am făcut un asemenea experiment și n-am murit...încă Intuiesc că e un experiment ce ar putea intriga pe mulți, nici măcar la cinema nu se mai duce nimeni, nu o săptămână la rând, nici măcar două zile. Atracțiile și distracțiile sunt atât de multe, încât, e greu să te mai concentrezi pe ceva. Și, oricum, spre deosebire de occident, la noi, obiceiul mersului la teatru s-a pierdut pentru 65% din populație (așa zice un barometru cultural). La Londra, de exemplu, în 2018 au fost 15, 5 mil. (fără operă și balet/dans) de bilete vândute (8 mil. locuitori), cu regula de trei simplă, la noi ar fi trebuit să fie vreo 3,8 mil. de bilete vândute, haha! Nici nu există această capacitate. Totuși, nu poți avea pretenții de la cineva, dacă nu îl convingi să încerce, first.
N-ai fost la Revoluție în 1989? Foarte bine! Taci dracului din gură în 2019! Nu mai umple capul copilului tău cu baliverne 1989. 2019. Revoluția a existat. Revoluția rezistă. Fără ea n-am fi azi la shopping, în trafic sau la munte sau în Teneriffffe, sau în Italia, Spania. Că Revoluția are-n capul tuturor parfum de conspirație politică și ani de constipație socială? Foarte bine! Fiecare cu mintea lui. Dar cel mai puternic sentiment acum, la 30 de ani după, este că suntem incapabili să povestim copiilor noștri ce e o Revoluție. În 30 de ani, generațiile de 40-60 de ani au dobândit și și-au cultivat tone de prejudecăți și dizabilități. Cei mai mulți sunt “bolnavi închipuiți”. Și-au construit numeroase traume și-și varsă mai abitir ca piranhiile veninul asupra copiilor lor.
”Alina Cohocaru”, ”Alina Cogiocaru” - Cojocaru!.. ”Please, say it again”, Ok, repeat after me: Co-J-... Există, totuși, ceva adevărat în a te simți mândru că ești român, de exemplu, numai tu poți pronunța consoana „j” într-o mare de străini. Lăsând gluma deoparte, prezentă la Hamburg la premiera mondială a baletului ”Menajeria de sticlă” de Tennessee Williams, am fost, pentru a nu știu câta oară, mândră că sunt conațională și contemporană cu cea mai mare balerină româncă a tuturor timpurilor, Alina Cojocaru. Să auzi în jurul tău pronunțându-se, chiar și stâlcit, excepție fac fanii care o urmează oriunde în lume, numele ei și întrebând toți:„ de unde este”, ”Romania, I think...”, ți se face cu adevărat pielea de găină și ți se umezesc ochii.
Distrugerea economiei naționale. Economia aia ctitorită de geniul Ceaușescu. Înc-o bazaconie a celor care trăiesc comunismul ca copilărie Când Ceaușescu era împușcat la Târgoviște ca să nu spună el ce știa, de fapt, el, geniul, nu știa mai nimic. Frăția lui Ion Iliescu cu ai săi colegi? El îi marginalizase. Normal că-i știa. În rest, geniul Carpaților era prost ca un cozonac. Nu se pricepea la nimic. Creația lui? O Românie flămândă și care se hrănea cu fabulații. Industria lui genială? O aberație care nu funcționa. Agricultura funcțională? O fabulă cu greierul și furnica. Comunismul lui Ceaușescu era noul ev mediu românesc. ARTICOL dedicat celor 30 de ani de libertate. Dăm de pământ cu mitologia tranziției!
Ceaușescu dădea 100 de lei la salariu/pensie și comunismul trăia și astăzi. Așa este în comunismul ca copilărie? Nu-i astăzi la fel? Ciulim ca iepurii urechile la orice mărire venită de la Guvern. Astăzi este șantaj. Pe vremea lui Ceaușescu, cum era? În comunismul lui Ceaușescu n-aveai ce face cu 100 de lei în plus. Nu puteai nici să dai foc, nici să te ștergi la dos cu 100 de lei. Nu puteai să faci chestiile astea. Dacă te lăudai pe Facebook, te sălta Poliția. O beleai. Dar dacă făceai chestia asta singur, fără să spui nimănui? Te vedea sigur cel mai bun prieten al tău, sau tac-tu. Ăia te turnau de frică la 112. Te lua Salvarea, te băga la balamuc. Dar, vești bune, astăzi poți să faci ce vrei cu bancnota de 100 de lei. Să ți-o mănânci? Da, chiar poți să-nvelești carasul-pește cu suta de lei și să-l prăjești în tigaie. Nu uita, totuși, să tăvălești și carasul-pește și bancnota prin făină! Ca să nu se prindă tigaia. ARTICOL dedicat celor 30 de ani de libertate, de bucurie c-am scăpat de Ceaușescu și toți comuniștii lui.
Dezvoltatorul bate cu pumnul în masă, arhitectul și urbanistul zic „să trăiți, șefu!”, urbanismul din primărie e ca o plasă de paianjen – interviu cu Dumitru Dobrev, coautor “Dreptul urbanismului” „Construcții haotice, fără respect pentru istoria comunității și pentru viața privată a persoanelor, s-au aglomerat în zone protejate, lipite de monumente istorice sau la mici distanțe, de câțiva metri, de alte construcții deja existente. Libera inițiativă a fost adeseori confundată cu dreptul fiecăruia de a construi unde vrea și cum vrea” - este ideea centrală, punctul de plecare al interviului de față cu Dumitru Dobrev, coautor al cărții "Dreptul urbanismului".
Testul PISA ne face elevii analfabeți funcțional? Noi toți, părinții, suntem varză Rezultatele PISA ne arată, o dată în plus, nivelul pe care școala românească îl are? Avem 44% analfabeți funcționali, cu 5% mai mult decât în 2015? Mare chestie! E momentul să-nțelegem că or fi copiii analfabeți, dar de fapt, noi toți, părinți-educatori, suntem analfabeți funcțional. Testul PISA din acest an este doar un punctaj de etapă al copilului, în fapt, mai grav, PISA arată o boală a bătrânilor, părinți și educatori din România. ​
Dan Petcuță, iarna asta, aduce frigul pe Știrbei vodă 68 - București. Cazul unei neomenii care poate produce victime Are 91 de ani. Este soția compozitorului Anatol Vieru. Unul dintre puținele capete muzicale ale României. El, din păcate, ne-a lăsat singuri. Cu muzica sa, inspirată și de muza sa. Ea este o supraviețuitoare. Și dacă tot a supraviețuit de ce viața ei să nu devină un coșmar? De două luni încoace trăiește ca-n peșteră. Fără apă caldă. În frig. Mănâncă doar hrană rece. Nu din pricina vreunei boli incurabile, nu, ci din cauza frigului. Frig, frig. La 91 de ani ce nu face boala, termină frigul. Femeia aceasta și oameni ca ea de pe șapte etaje din Știrbei vodă 68 au fost loviți de pofta lui Dan Petcuță.
The Irishman, cronică de film. De Niro, Al Pacino, Pesci - criminali și mafioți care arată-n film ca din Muzeul figurilor de ceară Subiectul “se leagă” în 3 ore de film. Cât a vrut mușchiul creativ al lui Scorsese. Tensiunea funcționează. La 5 minute câte o crimă, explozie, ceva senzațional. Irishman îți amintește, dar fără pasiune, de toate filmele cu mafioți ale lui De Niro și Scorsese. E un fel “the best off”. Mi-s dragi De Niro, Al Pacino, Pesci, Scorsese. Dar de data asta un sentiment m-a înstăpânit. Senzația că nu-s reali, nici De Niro, nici Al Pacino, nici Pesci. Că-s de ceară.
Oile care agonizează la Capul Midia. Suntem mai răi ca oaia UPDATE: oenge salvează oi pe mare, pe mal jandarmii "fac zid" în jurul proprietarului care le duce la tăiere. Operațiunea de salvare abandonată Epavă. Se aud behăiturile morții. De jur împrejur apă, oilor le e sete. De jur împrejur carne moartă, oilor le e foame. E al dracului de frig. Pe mal, funcționarii mai trag un șpriț și se duc să-și mângâie pisicile acasă.
Ăștia "Ăștia" suntem noi, din diasporă și din țară. ​Noi ăștia nu uităm. N-avem creier de gumă de mestecat.
Scrisoare poporului român. Semnată de ursul făcut șnițel și, apoi, împușcat ca un câine turbat la Praid - Sovata ​ “Ce ți-am făcut, ție, popor român?” - întreabă ursul în această scrisoare. Da, este chiar ursul de 10 ani, care a agonizat o zi întreagă ieri sub ochii poporului care și-a făcut selfie, ba, i-a dat ș-un șut în fund: dă-l în mă-sa mă deranjează în uichend? Ursul vă invită să accesați acest link pentru a citi relatarea obiectivă a întregii întâmplări. Pentru scrisoarea ursului despre nesimțirea poporului, citiți mai jos.
Reclamele americanilor in pauzele de meci Pentru cine nu este familiar cu fotbalul american transmis de gigantii TV NBC sau FOX via stream-urilor online, pauzele de reclame sunt foarte dese. De aceea, fie ca iti plac sau nu, esti nevoit sa te imprietenesti cu ele, sa te familiarizezi cu mentalul marketing-ului american. Pana la urma, vei petrece zeci de minute devorand publicitate, asa ca uneori vei uita la cine e mingea, cine conduce, daca se mai transmite meciul. Iata o mica incursiune in masina de publicitate americana. ​
Își merită soarta, idiotul ăsta, Matei Brunul - sau de ce romanul lui Lucian Dan Teodorovici este nominalizat la Dublin Literary Award Vreo sută de pagini am citit. Ce mare lucru? E un roman, istoria lui "Matei Brunul". Un tip care crede că tot ce zboară se mănâncă. Nu facem toți la fel? Matei Brunul-Bruno are o marionetă și lumea nu pricepe la ce-i trebuie asta? Eu m-am prins: marioneta este pretextul pentru a mai spune o dată că omul este o păpușică neputincioasă! Și vai, este trasă de sfori de cei puternici. Omul - marionetă, repet, veche metaforă, și ce poate aduce nou Teodorovici în chestiunea asta? Mă rog, pariul poate să fie interesant: să mai spună o dată că lumea e prost alcătuită. Atât mi-am spus și am continuat lectura. Au urmat încă 300 de pagini. Da. Romanul Matei Brunul mi-a luat piuitul, m-a rupt.
Declanșează bestia, votează Președintele! Nu-i nimic mai fascinant pe lumea asta decât să alegi. Între flori, filme, fete sau băieți, președinți sau cântăreți, arme sau fugă, tăcere sau delir, minciună sau adevăr, triumf sau eșec. După ce alegi, mereu iese Bestia din omul ales. E fascinant s-o vezi cum acționează, cum uită că e trimisul tău acolo Sus, la putere.
Nespălatul de București. Fără căldură și apă caldă - fapt de viață cu repetiție / după 30 de ani de la Revoluție Recunosc că de o săptămână trăiesc ca un nespălat. Se repetă situația asta în fiecare lună la mine la bloc. Din vara trecută până astăzi. Ca animalul, ce să fac? SCRIU. Dar nu-i destul. Mintea proastă mă întoarce în trecut, ori în comunism, lipsa apei calde și căldurii era zilnică. Și tot animalic mă bucur, citind articolul Catiușei Ivanov-Hotnews. Băi, sunt mulți nespălați ca mine în Bucureștiul de astăzi! “Zeci de mii în Sectoarele 1, 2 și 3”. Hai, citește cum m-a învățat în comunism mama și bunicul să am grijă de igiena mea de mic și cum “fur” astăzi apă caldă de prin sălile de tenis/fitness, mai mare rușinea de om.
Vreme mișto afară, mă doare-n cot de recolta de anul viitor! Sau cât de mult contează METEO în viață - 30 de ani de la Revoluție Se spune că-i de vină încălzirea globală. Nu-mi pasă! E noiembrie și e așa cald și frumos că mă doare-n cot de încălzire, de glob, de anotimp, de toate catastrofele care ni se anunță: se creează noi viruși, pământul nu mai germinează sămânța, etc. Un singur lucru mă supără: n-am apă caldă să mă spăl de transpirație. În rest, e vreme de tricou, de papuci de plajă și mai ales de stat leneș la soarele ăsta generos de noiembrie. Cum de-am ajuns să gândesc așa? Uite, cum! O istorie îți spun. (Multumesc Octav Mardale pentru caricatura asta care mi se potrivește și multumesc pentru acordul de publicare)
Comunismul ca copilărie. 30 de ani de la 1989 Privesc de câteva săptămâni sondaje peste sondaje, dar chiar dispute între istorici. Toate-s legate de cultura care nu mai este ce a fost. Nu se citește, nu se merge la cinema-teatru, nu sunt librării, nu sunt săli de teatru-cinema. Nu se-nțelege ce-a fost cu Rezistența și dizidența. Cum n-a existat un Proces tandru al Comunismului, cum nu există logic nicio repudiere oficială a trecutului apropiat, „generaţia Millennials“ (cei născuți între 1981 şi 1996) vrea socialism și comunism. Eu cred însă că nu vor cu adevărat asta, ci, ca orice om , generatia asta vrea o lume mai bună. Iar trecutul să nu mai fie apăsător. APROPO: cacofonia este ce cred despre, gen comunism.
Când de la Cannes la Satu Mare ajungi în 2 minute!!! - Cronica Festivalului Național de Teatru, ediția 29/2019 Sună bine, dar în realitate, paradoxal, nu e bine (vorbim de Cinema Pro și Teatrul Odeon). După ce că, e o secetă continuă de momente culturale reale, acum, la sfârșit de octombrie, două dintre cele mai prestigioase evenimente se suprapun. Festivalul Național de Teatru (FNT) și Les Films de Cannes a Bucarest (FCB). În primul weekend s-au suprapus și cu Fest(in) pe bulevard și bine că, Astra Film Festival (AFF) e la Sibiu, așa ca ne-am luat de-o grijă. Nici nu știi ce să zici. Un prim imbold ar fi să susții inițiativele private, FCB și AFF, ei depind de bănuții de pe fiecare bilet vândut, în plus, cele cu fonduri de la stat au și multe obligații. Oricum, poate organizatorii vor găsi o soluție pentru anul viitor, chiar dacă vor fi voci care vor susține că mulțimile nu se intersectează.

ESRI

Top 10 articole cele mai ...





Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.

Aici puteti modifica setarile de Cookie

hosted by
powered by
developed by