PERSPEKTIVA
Jo Nesbo: Suntem în viață în căutarea unui Nimic care să nu doară. Un nimic, un amestec între frica de moarte și dorința de a o experimenta VIDEOinterviu #cabinetuldeperspektive Jo Nesbo a fost fotbalist și economist de liga a doua-a treia. S-a pus pe scris însă și vânătoarea sa a dat roade. E cunoscut prin filmele Snowman și Vânătoarea de capete. E recunoscut prin personajul său Hole, detectivul cărților sale thriller. Am stat față-n față vreo oră și am încercat să scot de la el o lecție de creative writing. Puteți scrie după rețeta Jo Nesbo. Încercați!Comanda cartea la GiftBooks.ro! Poti obtine transport GRATUIT!
Michel Houellebecq, „Serotonină”. Dragoste cu kile de melancolie și tone de ironie - Citește acum CRONICA de carte. Traducerea apare peste o săptămână în România, la Editura Humanitas. Scriitorul ​Michel Houellebecq s-a căsătorit la 62 de ani, în 2018, cu o tipă mult mai tânără, de origine chineză. În „Serotonină” eroul principal e căsătorit cu o japoneză, pe care în roman o face harcea parcea, o desființează. Iubita-japoneză este o tipă rigidă și obsedată sexual care-l toacă de bani. Cinică descriere, dar da, „Serotonină” este totuși roman de dragoste. Chiar dacă Michel Houellebecq, în stilul lui, inventează o substanță antidepresivă-minune și bodogănește iar pe toată lumea, de la administrația UE până la Franța rurală, dezolantă și-n paragină.
Lou Marinoff: Înghite Platon, nu Prozac! VIDEOinterviu #cabinetuldeperspektive​ Într-o zi la Lou Marinoff a intrat un om de pe stradă. Tu ce ești? Filosof. Bun, ia zi-mi și mie o chestie că nu-nțeleg ce mi se întâmplă în viață. Dintr-o astfel de întâmplare Lou Marinoff și-a început cariera de consiliere filosofică. Cioc-cioc, ia lămurește-mă! Psihanaliștii, coucherii nu-s destul. Un filosof mișto îți deschide capul. Cu el gândești echilibrat: ce dumnezeu vrei să ajungi în viață? Lou Marinoff scrie cărți de success internațional. Toate pe ideea celui care i-a bătut la ușă: are omul neliniști, de ce filosoful n-ar fi în mijlocul acestei "turbări"? CLICK pe Editura TREI, unde-s cărțile traduse.
Drog, fericire? 10 minute de ușurătate a ființei. Și apoi nu-ți știi limita. Și-ți place. Te duci de-a dura. Te rupe durerea de oase. Ai parte de moartea fericiților / de sinucideri repetate. VIDEO interviu cu Cristian Fulaș, scriitor și traducător, la #cabinetuldeperspektive Cristian Fulaș, scriitor. Cărțile sale abordează dependența de droguri. O mărturisește: am fost dependent, am trecut “prin fericire”. M-am întors. Nu a trecut dela dependența de droguri la cea de scris. Mult timp s-a luptat cu ieșirea din plăcerile drogului. Despre răul lor a povestit aici, la #cabinetuldeperspektive. Aici este blogul Fulaș. Aici este contul lui de facebook
1 Mai muncitoresc. Perspektiva dedică câte un cântec gunoierilor, vidanjorilor, covrigăreselor, lucrătorilor sexuali. Să-nceapă grătarele! Acum m-am întors de la sală. Goi-goluți doi băieți urlau în vestiar: “băi, am fost aseară cu o panaramă! Stop joc. Belea a fost!” Și atunci mi-am spus că da, 1 mai este și despre cei care muncesc și îți sunt invizibili. INC-o opinie, înc-un grătar PERSPEKTIVA
Isus Hristos a existat? Hristos a-nviat? Răspunsuri pentru tineri și golani Ieri în stația de tramvai, din mahalaua Dudești, s-a-ntâmplat învierea mea. Doi puști căutau: Isus Hristos a existat? Dar cum a-nviat? Mai ales unul era febril și combătea cu gugălul. Din amorțeala zilei, am înviat. M-am uitat și eu pe internet și am văzut că Isus Hristos a existat. Că Isus Hristos a-nviat. În primele zece căutări nu există niciun dubiu. Și m-am speriat că nu era vreun dubiu. Puștiul cu gugăl în mână era foarte serios, celălalt doar curios. Ambii erau la vârsta potrivită pentru astfel de întrebări. Nu i-am "agățat" în stație. Aș fi fost acuzat de hărțuire. Dar m-am dus într-o cafenea și, iată, cu o ciocolată cu gust de hazelnut încerc să le răspund celor doi. Sau, de fapt, doar celui care teroriza cu gugălul lui. Curiosul este salvat dac-o ține tot așa cu îndoiala.
Angela Similea și Marius Țeicu, “flăcările nestinsei iubiri” - reportaj de la lansarea albumelor: „Să ne reamintim”, „Trăiesc”, “Refrene de aur” Ieri spre apus, la magazinul Muzica din București, i-am re-văzut pe Marius Țeicu, Angela Similea sau viceversa, după nivelul de popularitate, Mirabela, Monica Anghel, Daminescu, Paula Seling, Temișan și încă puțini alții. Lumea a umplut sala de până-n 60 de locuri până la refuz. Emoțiile au fost copleșitoare. Cei pe care acum vreo 30 de ani îi vedeai la televizor, monștrii noștri sacri, acum, iată-i liberi, îi puteai atinge, le puteai vorbi. Am asistat la lansarea albumelor „Să ne reamintim” şi „Trăiesc” (albume cu melodii compuse de Marius Ţeicu şi interpretate de Angela Similea) și „Refrene de aur”, volumele 1 şi 2 (compozitor: Marius Ţeicu, interpretări: Angela Similea, Mirabela Dauer, Corina Chiriac, Marina Voica, Gabriel Dorobanţu, Adrian Daminescu, Loredana Groza, Monica Anghel, Oana Sârbu, Aurelian Andreescu, Paula Seling, Silvia Dumitrescu, Gabriel Cotabiţă, Aurelian Temişan).
Andrei Pleșu. Retragerea din spațiul public. O victorie semnată de “Școala ajutătoare” din România virtuală: cercetători, jurnaliști, cetățeni, inși, zevzeci etc. Acum câteva zile un articol din Dilema veche m-a panicat. Nu, nu era incendiu, nu era cutremur, nu era atac terorist. Nu. Deși pentru mine articolul a avut efectul unui breaking news autentic. Cataclismul vine de la Andrei Pleșu și este un articol prin care-și anunță retragerea din spațiul public (articole, interviuri, conferințe, colocvii etc.). Rămâne la Dilema, dar spune adio tuturor aparițiilor care-l aruncau în lupta cu anxietatea zilelor mele.
Elevi căzuți și morți în războiul cu haznaua românească. Cronologie de la Andronescu, Funeriu la Hărdău Dănuț de la Târgu Frumos a murit ieri-alaltăieri în buda din fundul curții. A trecut în lumea basmelor. CLICK pentru întreaga poveste. Tu ai supraviețuit înc-o dată. Dă căutare pe google “elev/copil hazna” și ce găsești? Anul, copilul și prăbușirea în rahat. Crezi că-i fixație media, dar de fiecare dată, câte un ministru al învățământului a ieșit să-și asume atacul budelor asupra învățământului românesc. Retoric, a spus că “se rezolvă”. Semn că nu-i doar fandaxie media, e maladie socială. Haznaua e chestie de buget? Nu e. Parte din șpăgile din dosarul Microsoft ar fi fost deajuns pentru dotarea țării cu toalete de ultimă generație. Haznaua îți arată când minte politica? Da, Ecaterina Andronescu a fost de patru ori ministru. Putea rezolva situația. Și puteau s-o facă Pop, Popa, Curaj, Câmpeanu, Anton, Funeriu, chiar Hărdău putea face acest lucru. Au preferat cu toții să intre în reforma structurală, nu în buda comunală.
Notre Dame de Pârjol. Și privește, bă, cum ți-a căzut săgeata Săgeata de la Notre Dame s-a prăbușit în flăcări. Cucuiul ei mândru, cucul faimei ei. Nebunia de a străpunge cerul, nevoia de a-l atinge un pic pe Dumnezeu. Cenușa s-a ales de săgeată. De aspirație, de iluzia puterii. Nu căuta din ce a fost făcută. Te prostește atâta căutare. Nu da vina pe Dumnezeu că a osândit pentru vreun păcat. Conspirația te lovește sec în moalele capului. Și nu înțelegi nimic din adevăratul sens al căderii Săgeții. Privește.
Gândirea revoltată? Nu. This Is the New Shit: gândirea des-creierată. Aplicație pe: Codruța Kovesi, Augustin Lazăr, Oana Bogdan etc. N-am ce face. Politica asta oribilă oferă exemplele cele mai vizibile. Politica aduce în dezbatere noul trend din exercițiul rațiunii 2019. Noul trend, da. ETAPA I a fost. Au fost vreo doi ani de revoltă: totul era gândit în alb-negru, vehemența era stăpânâ, dușmanul era unic: PSD-ALDE, Dragnea &tribul lui. Dovada reușitei: Puterea cedează ordonanța Iordache, Dragnea își schimbă miniștrii ca pe ciorapi. ETAPA A II-A a fost. A fost 10 august și după - un prag al panicii pe care mulți nu l-au trecut. Unii s-au mirat: câtă Putere au ăștia, nu-i dă nimeni jos. Și au rămas înfricoșați. Alții au spus: nu se poate așa ceva! Nu se poate. Și au militat de pe Facebook.
Mizil, oraș al miștourilor lui Caragiale și Geo Bogza. Mizil, oraș cu faimă mai mare decât o-ntreagă Românie – povestea orașului în viziunea lui Cosmin Manolache. VIDEOinterviu #cabinetuldeperspektiva
Jurnalismul anilor 1990 are Pașcaniul care a dat "găina care naște pui vii". În secolul trecut Mizilul era ciuca bătăilor de joc. În 1990, gogorița promovată de jurnaliștii marca Cristoiu a anunțat fake-news-urile de astăzi. Miștourile cu Mizil, de la Cilibi Moise la Caragiale, au dat un reportaj de Geo Bogza un secol mai tărziu, un reportaj despre destinul de nimic al omului. Cosmin Manolache este din Mizil și cercetător la Muzeul Țăranului Român. El a făcut o incursiune în mitologia Mizilului. Cartea sa, scrisă împreună cu Gheorghe Iova, "Etalon Mizil" adună știri-glume-arhive despre Mizil. Mizilul? Poți să-l vezi nu doar ca un loc straniu, ci și ca unul din puținele orașe despre care știm câte ceva, de bine de rău. Altfel, în afară de câteva orașe mari pe care le numărăm pe degete, România rămâne o necunoscută. Mizilul e mai cunoscut decât România. Nu-i așa?
O porcărie! Cum să ne trădăm între noi? / Asta trebuie reintrodus în capul tinerilor, lui Dragnea și oamenilor lui. Aici este lipsa de caracter. Te sacrifici pentru un bine obștesc - Surorile lui Corneliu Coposu VIDEOinterviu partea a doua Ce cred surorile lui Corneliu Coposu despre lumea de astăzi? A derbedeilor lui Dragnea, dar și a lumii ăsteia materialiste ați citit ieri. AI UITAT/ai pierdut? CLICK AICI. Astăzi, despre cum 17 ani surorile nu și-au trădat fratele. În 17 ani aproape zilnic ticăloșii le deschideau ușa și-ntrebau: n-ați murit? Cum de mai trăiți? Și le-am întrebat ca nebunul: cum de n-ați trădat? Cum? V-a nenorocit viața Corneliu. Puteați trăda. Și Flavia și Rodica au răspuns: Dumneata nu-nțelegi? Poți să mori de foame, dar demnitatea e mai importantă. Noi așa am crescut.
Surorile lui Corneliu Coposu: “România n-o să piară așa ridicol, îngropată de netoții ăștia. Nu vă uitați la Dragnea ăsta? Cum de a ajuns să țină în mână o țară? Înseamnă că toți sunt murdăriți” VIDEOINTERVIU partea întâi Tu, care nu știi cine-i Coposu ai aici motive de curiozitate: 17 ani pușcărie politică, o dictatură prin care a trecut fără compromis. Tu, care știi cine-i Coposu, recunoști emoțiile anilor 1990 și știi că el este singurul model politic și moral al României până astăzi. Pentru toți, VIDEOinterviul cu surorile lui Coposu, Flavia Bălescu și Rodica Coposu, vă spune că nu totul e să ai bani. Un pic de verticalitate nu strică, merită să reziști răului, urii, dictatului oricărei Puteri, tentațiilor de a avea o funcție/un telefon mobil cu orice preț. În rest, voi toți nu mai repetați că n-aveți modele. E Corneliu. Sunt surorile lui. Aceste modele există. Ia bagă la cap. Azi prima parte: despre modelul Coposu și lumea de astăzi. Obsedată de “vânzări” și avantaje, care laudă ticăloșiile lui Dragnea, care promovează ura împotriva Codruței Kovesi.
Ne vom obișnui cu cușca și vom rămâne în ea, dacă nu știm să spunem "Nu" la timp opresiunii, șmecheriei Puterii - prelegere Emil Ionescu, decanul facultății de Litere-București Muzica alternativă a anilor 1960-1980 a fost subiectul prelegerii lui Emil Ionescu, decanul de la Litere-București. Dar așa cum chiar el spunea “nu mă pricep nici la muzică, nici la științe culturale”. Atunci, despre ce a fost vorba? Despre diferențiere și contestație. Cele două arme ale revoltei în lumea comunistă. Dar, culmea, discursul lui Emil Ionescu are o actualitate astăzi, într-o lume a “bulelor” obsedate de Putere, opace, antidemocrate.
INTERVIU Feli, artistă: #PauzaDePoezie o petrec într-o țară pe care o numesc "în brațele iubitului meu" Da, Feli era emo. Poetiza ca Bacovia. Astăzi e mai mult Esenin, un "foc vânăt" în jurul dragostei ei și a Norei Luna. "Mă împlinește o îmbrățișare. Mă dezamăgește minciuna". Modele în viață i-au fost "atât oameni care au intrat și au rămas", însă și aceia care au hotărât să plece. Și tot ei au învățat-o lecții frumoase, filme, cărți și chiar muzică.
Aproape am plâns /terifiant / film șocant, văzându-l îți dorești să nu fie real, însă este, și eu am fost “orfan alb” - impresii după Festivalul One World Romania scrise de studenți de 17-18 ani Studenții anului întâi de la științele Comunicării, Litere, Universitatea București au mers la Festivalul One World România. Studenții îți povestesc ce-a însemnat experiența One World România. Ai sub ochi câteva din filmele văzute. Au văzut și sexualitate (Touch me Not) și trafic juvenil de droguri (Camorra), au văzut și transexuali (Corbii), dar și “cantitatea” din comunism (Răspunderea pentru calitate). Dar ce-i mai important, tu ai sub ochi felul în care la 17-18 ani ei au văzut crâmpeie din viața-viață. FILMELE ONE WORLD CLICK AICI. Cronicile, impresiile, șocurile și neplăcerile AICI:
Gândirea critică în Țara mincinoșilor. Dedicație ție, reptilianule - VIDEOinterviu Sorin Costreie #cabinetuldeperspektive Fake-news în jurnalism, bazaconiile Olivia Steer, diploma falsă de doctor în mediul academic, minciunile Dăncilă și Dragnea - toate acestea au un leac: gândirea critică. Habarnuai ce este aia? Vezi VIDEO, citește cuvintele lui Sorin Costreie, profesor universitar la filosofie. Omul zice că dacă vrei să nu ajungi reptilian, gândești cu capul tău: 1. fii sceptic în ce ți se spune, 2. adu argumente pro și contra, 3. fii prost în cunoștință de cauză. La banii tăi, la confortul tău, hai că poți! Reptilianule! #cabinetuldeperspektive
​INTERVIU Alina Eremia, artistă: "Unei eleve de liceu îi spun: nu petrece prea mult timp pe net, pentru că s-ar putea să te pierzi, să te rătăcești undeva în spațiul virtual" Era un dialog despre #PauzadePoezie. Și a devenit un dialog în care Alina Eremia a deschis fronturi largi. #PauzadePoezie a devenit nevoia de a fi împreună cu prietenii, cu părinții, a devenit nevoia de lectură, de introspecție și dragoste ca formă fundamentală de a evolua. Alina Eremia a vorbit deschis despre felul în care social-media duce, dacă nu ai un minim control asupra ei, la conflicte fără sens și rost. A pledat pentru nevoia de a te vedea pe sine. De a nu te risipi în "războaie", în stări sufletești parazitare.
Torționarul este astăzi cu pensie babană și erou de filme. El poate spune: “Vino, copile, să-ți povestesc cum am ucis.” VIDEOinterviu cu Alina Pavelescu, autoarea romanului “Sindromul Stavroghin” #cabinetuldeperspektive Alina Pavelescu este istoric și arhivist. Și este la al doilea roman de ficțiune: “Sindromul Stavroghin”, Editura Humanitas. Sindromul Stavroghin, inspirată numire după Demonii lui Dostoievski, este boala nesimțirii torționarului, celui a practicat răul. El spune astăzi: am ucis, mă iert. “Dacă ai practicat răul până la un punct, întoarcerea la bine nu poate fi altceva decât parcurgerea în sens invers a aceluiași drum demonic. Nu te poți mântui pe căi lăturalnice. A căuta drumuri lăturalnice pentru mântuire e o lașitate la fel de mare ca aceea de a refuza să te pocăiești. Dacă aș fi torționar pocăit în căutarea mântuirii, aș fugi mai ales din calea celor dispuși să mă ierte prea ușor și m-aș ascunde mai ales de aceia care mă aplaudă pentru curajul meu.” (extras din prezentarea Humanitas. CLICK AICI pentru carte)

ESRI

Top 10 articole cele mai ...


Dosare blocate la tribunal
  • 2692 zile



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.

Aici puteti modifica setarile de Cookie

hosted by
powered by
developed by
mobile version