PERSPEKTIVA
Laszlo Nemes, Oscar pentru "Son of Soul": “Televiziunea și tehnologia, dar și o groază de filme otrăvesc mințile. Credem că noi, oamenii, înțelegem lumea, că o controlăm! E o iluzie” Laszlo Nemes a luat deja un Oscar pentru “Son of Saul” în 2015. Povestea era despre Holocaust. O zi-două-trei în lagăr din perspectiva unui singur om care vrea să îngroape un copil. L-am întrebat pe Nemes ce înseamnă Răul. E Holocaustul, e societatea, e dracul gol care zace-n fiecare dintre noi? Cum e posibil un război? Regizorul spune că în “Sunset”, ultimul său film, încearcă să arate cum s-a metamorfozat societatea sofisticată a anilor 1910 – 1920 în mașinăria de ucis care a început cu Primul Război. “Nu suntem nici azi departe de societatea acelor ani, suntem imersați în haos”, mărturisește Nemes.
Patapievici anii linșajului său public. Ura românului. Lașitatea mea. Cum Libertatea poate fi scuipată, violată/ cronica cărții “Anii urii”, Editura Humanitas, 2019 Cât de mult poate urî românul? Uite! Patapievici scuipat, înjurat, împins, îmbrâncit, crucea tatălui său devastată. Cât de laș am putut eu să fiu? După ceva băsism în opțiunea mea politică, am privit în altă parte. În viața mea, în amarul meu. Am dezertat. În toți acești ani Horia Roman Patapievici în România asta a trăit Anii urii.
Paraziții VS Poliția la Tribunal pentru “Antimiliție”: “Daca n-ai imaginație, fă-te polițist / N-ai făcut nimic în viață, fă-te polițist / Dacă n-ai nici-un vis, fă-te polițist”. Poliția a căzut "în capcana" Paraziților Pentru rimele astea și altele, Trupa Paraziţii cică va fi dată în judecată. “Sunt versuri calomnioase la adresa poliţiştilor”. Reclamantul va fi Sindicatul Naţional Al Agenţilor de Poliţie. “Nu se poate aşa ceva într-o ţară democrată“, a declarat Iulian Surugiu, președintele SNAP. CLICK pe știrea în întregime. Ce-i de spus lui Iulian Surugiu? Tocmai că-ntr-o țară democrată se poate orice. Inclusiv ca Paraziții să facă vers, adică artă. Arta nu se judecă la tribunal. Se prizează, se judecă de public sau se înjură: în paști pe mamele lor, ia mai dă-i-dracului, niște golani! În toate cazurile, cel mai mișto este să știi că artei îi răspunzi cu artă. Dar dacă nu poți să cânți, să le faci și tu Paraziților un cântec pe măsură, măcar taci și “părăsești zona”.
Rusaliile, sărbătoare nebună. ​Articolul conține Rusalca, rețetă contra anxietății Rusalcă sau anxietate, vomă și cinism? Să-ți zic de Rusalii întâi. Sub numele ăsta supraviețuiesc mai multe ceremoniale trăite de străbunii noștri: Pogorărea Duhului Sfânt și Sfânta Treime, un joc al zânelor-ielelor care-ți iau mințile și Moșii de Rusalii, un cult al morților. Păi, se amestecă sărbători creștine și străvechi credințe. Este un mix de sensuri, pe care ai vrea să-l înțelegi, poate. Peste toate, mai e și primăvara pe trecute, și începe deplin vara. De fapt, se schimbă natura. Tu, om de 2019, înțelegi ceva din Rusalii? Citește aici cum Rusaliile sunt leac contra anxietății, vomei.
Yvonne Hasan. Uite, Mona Lisa, învață și tu ce-i o întâlnire, ce-i un selfie. Expoziție la MNAC-București până duminică Privește. Această instalație se numește “Întâlnire”. Cum adică “Întâlnire”? Privește și mai bine. Culorile și lemnul dur resping. Întâlnirea asta te ține departe. Recunoști două mănuși. Par a fi și ele semne care te țin la distanță. De ce Yvonne Hasan ne atrage și ne respinge cu jocul ei? Dacă ești un “biograf”, poți s-o citești ca pe o prietenă galantă a altei lumi (născută în 1925), dar și ca pe-o ființă alungată din societate la 15 ani. Pentru că la 15 ani a fost “dată afară” din lumea asta, din pricina Legii rasiale a lui Antonescu. Privită astfel, “întâlnirea” înseamnă precauție, test de încercare. Ca un test de încercare pentru tine, du-te la expoziție până duminică, la MNAC.
Despre găini. Despre România Aveam treișpe ani și eram groaznic de nepricepută la matematică, atât de teribil de confuză și speriată încât eram convinsă că dacă mă dau cu rimel și se nimerește ca proful să mă scoată la tablă, o să fiu chiar mai prostănacă. Desigur, nu machiajul era vinovat pentru alergia mea la fracții, așa că mi-am trăit adolescența timpurie cu notele de cinci, cu coșurile aferente și cu fața atât de unsuroasă încât, dacă ar fi aflat, americanii ar fi pornit cu siguranță un nou război pentru petrol. Mult mai aranjatele mele colege reușeau să stăpânească șirurile de numere ireale (calificativ extrem de potrivit în opinia mea de umil iubitor de litere) și să fie invitate la petreceri; eu am rămas cu frica de machiaj până târziu, în liceu, când aproape mi-am scos un ochi cu pensula de tuș și am decis, în sfârșit, să nu mai fiu o lașă autosuficientă. Acum mă uit la tutoriale de make-up pe youtube și visez la ziua în care o să am curajul să îmi cumpăr o paletă de farduri. Curaj!
Roșia țuguiată/prekos nu-i toxică. Tu ești. Ești un mucron “făcut pachet” de piarul roșilor cherry Trebuie să n-ai istorie, să fii, adică, scurtcircuitat ca maimuța, ca să nu știi tu ce-i cu roșia țuguiată timpurie, de care se face atâta caz. Necazul cel mare este că plâng țăranii (și intermediarii lor, da!) pe tarabe că tu, bizonule, pui botul la postările-piarul deșănțat de pe net și ce faci? Cumperi cu tona cherry din supermarket. Țuguiata? Are țugui că e "dată dracului", na, că nu vrea să fie perfectă. Țuguiata, de fapt, este un soi de roșie ca oricare alta. Războiul din aceste zile este un război artificial. Iată dece.
B.U.G Mafia – “Românie, fă gălăgie!” – reportaj de la concertul adevăraților băieți de cartier. De la băieții ăștia am deprins să spunem adevărul. ​Am crescut cu B.U.G Mafia, pe după blocurile gri. Am avut o copilărie poetică, de cartier, la sfârșitul anilor ’90, apoi am traversat anii 2000, în tranziția sublimă, când din blocuri comuniste răsunau boxele cu versurile lui Uzzi: “E capitala României, e, e, e Bucureşti/ E mai mult decât atât, e, e să dovedeşti/ Românii şi româncele, ţiganii şi ţigăncile/ Guvernu', banii, gaborii, găinarii”. Nu-mi imaginez cum ar fi fost adolescența mea fără adevărații băieți de cartier. De aia am fost în weekend la concertul Mafia de la Arenele Romane să văd dacă Tataee, Caddy și Uzzi mai pot să-mi dea “supradoză”.
Cernobîl/ Chernobyl. Totul despre felul în care serialul HBO a făcut senzație. Psihologia tâmpă a spectatorului de astăzi, mecanismele creației lui Craig Mazin și bomba cu care ne sinucidem zilnic: minciuna în care trăim. Eram cu pușca și burta la soare de Cernobîl, iar de cîte ori venea un vînt atomic dela sovietici eu și camarazii mei de arme ne întreceam în cine urinează "contra vîntului”. Așa mi-am petrecut eu Cernobîlul, în stagiul scurt din armata lui 1986 de la Constanța. Ne durea în pușcă de ordinele și conspirațiile gradațiilor (bă, vă omoară americanii, nu te juca cu rusul că te calcă-n picioare, bate vântul-uite norul, sunt atomice). Aveam 20 de ani, eram departe de Cernobîl și mai erau două luni pînă la “liberare”. Ba, mi-amintesc că aveam și un prieten bun atunci “Cernobîl” îi ziceam, un țigan des cu care colindam Constanța în căutare de bere, spart gagici și semințe. Deci, voi sunteți fani Cernobîl? Doamne ferește, ați ajuns să fiți fani dezastru, perversă minte mai aveți! Poate-i de înțeles, dar aveți curaj să vă urinați "contra vîntului"? Vîntul manipulării, fake-news-ului, prostirii de fiecare zi, analfabetismului urcat la butoanele Puterii? Pentru că Craig a dat “Cernobîl” la tot poporul, dar doar cîțiva aleși pot înțelege “Cernobîlul”. Cum așa? Uite, de asta m-am pus să-mi explic ce-i cu triumful ăsta al tuturor timpurilor, cum e listat astăzi pe IMDb.
Ionel Marcel Lepa arestat. Cine l-a ucis cu adevărat pe polițistul Cristian Amariei din Timiș? A fost prins! Lepa, cel care a ucis un polițist zilele trecute, a fost prins, în sfârșit, prins. Și tot românul, gata, poate dormi fericit. Păi, Doamne ferește, Lepa cel periculos se ascundea de zile bune și, dacă omora iar? Eh, de data asta ar fi omorât diferit, cu mult mai sângeros. Pentru că de acum omora cu stil. În stilul diavolesc în care noi l-am personificat, înfricoșați. Lepa este un nimic, o târâtură, un om care nu trebuie să mai facă umbră pământului, nu? Pentru că Lepa a devenit infractorul nostru, criminalul nostru, “punctul negru” de la care am avut ce delira ore-n șir. Dar Lepa, de fapt, este lașitatea noastră de a ne vedea vinovați. Pe polițistul Cristian Amariei l-am ucis la Izvin, un pic, cu toții. Cu indiferență. Lepa n-a făcut decât să apese pe trăgaci.
Papa Francisc, iertare! Da, Papă, ai venit, pot să visez în România Să fii împreună. Să speri împreună. Cu copilul de căpșunar, cu săracul, cu țiganul. Niciodată n-a fost mai simplu. A trecut Papa prin viața mea trei zile. Da, trei zile. Papa Francisc a unit relele și le-a dizolvat în weekend. Pe când eram cu mintea relaxată. Mie mi-a luat piuitul. Se poate în România! Visa, iubi, îngădui împreună.
Vintilă Mihăilescu: Ce caut eu în leucemia mea? Spitalul-concentrațional românesc. Cartea omului întors din moarte pentru a face lumea noastră mai bună “Matale, ce cauți aici?” - în spital, așa i s-a adresat o asistentă lui Vintilă Mihăilescu. Replica asta m-a năucit. Cum “matale”? El este Vintilă! Îmi venea să-i sparg capul femeii. Să ies din carte și să mă duc în spital, s-o găsesc pe obraznica aia și să-i trag două palme. Apoi, mi-am luat seama. El este Vintilă pentru mine. În spitalul românesc Vintilă ia chipul pe care doctorii, asistentele, femeile de serviciu, îngerii lui protectori i-l dau. Mai mult, nu mă pot băga eu în Spitalul lui Vintilă. E ca-ntr-o magie. Dacă pățește ceva din cauza mea? Da, așa se citește cartea asta, “În căutarea corpului regăsit”. Cu sufletul la gură. Scapă sau nu scapă? Carte despre peripețiile unui pacient de pe secția de leucemii acute.Lansarea cărții sâmbătă, 1 iunie, la Bookfest.
Papa Francisc. Totul despre conspirațiile în care este băgat. BONUS: De ce acest om se plimbă prin lume, adică și prin România, începând de mâine? Papa este om. Poate chiar primul om ca importanță de pe planetă. Papa umblă prin lume ca să dea papă spirituală. Adică, pe locul pe unde umblă se face o gaură în cer prin care măcar o clipă tot prostul vede conspirații, precum Credința, Adevărul, Dreptatea. Da, acestea există. Adică, Papa îl plimbă pe Dumnezeu prin lume ca să ne facă de râs, să ne arate cât de mici dumnezei suntem. Papa îl plimbă pe Dumnezeu prin lume ca să ne simțim în starea Lui, de grație. Echilibrat, împărtășind, îngăduind.
Ștefan Afloroaei: “Vorbim mult despre tot felul de sfârșituri și schimbări radicale, producem neîncetat eshatologii de uz cotidian, care a doua zi nu mai spun nimic nimănui” Astăzi începe Bookfest 2019. Interviu #cabinetuldeperspektive “Fabula existențială” este o carte care te trântește la pământ de la primul eseu. Mamă, cum le zice Afloroaei! Băi, zilnic faci tot felul de gesturi cu sens-tâmpite. Ele devin cuibul tău, confortul tău. Reflexe și instincte de apărare. Dar cu acest cuib unde dracului ajungi? De ești de ăla eficient nu-i destul să-ți faci treaba. Contemplativii sunt profunzi, amână și, precum Hamlet, văd și un sens al întâmplărilor. De aici, plictiseala devine eroul cel bun, iar sensul vieții care poate fi el? Trăiești sau exiști? Păi, de ce ți-e frică? De singurătate, de a nu fi văzut și auzit. Dar copleșitoare este frica de sine, de a rămâne câteva clipe cu tine însuți. De ce ți-e teamă, nu scapi. Cartea asta te face mai atent la demențele din viața ta. Stai, omule, un pic în viața ta. Bookfest începe astăzi. De ce să nu-ți cauți “Fabula existențială”?
Un Nimic. Nu ne-a înghițit “Bă, tu ești un nimic” - dădea Dragnea-Dictatorul replica unui sucevean. Și-n două zile. Situația s-a întors.
Game of Thrones a ștampilat România. Da, lecții de democrație de la GoT, de conspirație de la Piticul Tyrion. Oho, ce ne-a plăcut că Inadaptații au preluat frâiele lumii Din 2011 până mai ieri românii n-au trăit în românia politică. Românii au descins într-un tărâm care nu se află pe nicio hartă. Westeros, Cele Șapte Regate, Esoss, ținuturile de dincolo de Marea Îngustă. Românii si-au bagat creierul in borcan si l-au conectat la Game of Thrones. Game of Thrones le-a servit o lume coerenta in ciuda celei năuci, tâmpe, stupide. Reale. Da, ficțiunea a dat lecții. Ai ieși la vot dacă GoT, Tyrion ar vota?
Votul. De ce ne pute? Și de ce ne intoxicăm tinerii - INC-O OPINIE PERSPEKTIVA Așa-i în România, cu politica. Intră doi într-o dispută. Unul ciripește, altul dă replica. Până la urmă argumentele se epuizează. Și cel care vrea cu tot dinadinsul să câștige trage “un vânt” din adâncul mațelor lui. Ceva odios. Scena descrisă aici e inspirată din Marin Preda. Dar o invoc pentru că așa arată politicienii, dar și cei care-i comentează de pe margine: lasă, bă, sunt toți la fel / lasă, bă, dă-i în mă-sa că fură toți / lasă, bă, politica miroase urât / cine joacă cu porcii, în nămol se afundă. Deci, votul pute. Dar cum s-a ajuns în halul ăsta de duhoare?
Mazăre. E chiar nevinovat. Vinovat e anturajul lui de carnaval: dumnezeu, hitler, pleiboi, sultanul Acum coboară din cursa de linie de Paris Însuși Radu Mazăre. Jurnalist, patron, primar de Constanța, Hitler, sultan, pleiboi, împărat, rege, Dumnezeu. În anii 90 era tânār, mișto, cu vorba la el. Īnsetat de libertate. Doar că libertatea aia el a descifrat-o prin a alege să uite cine dracului e pe pământ:om. A uitat de sine. Să fi fost drog? S-ar fi trezit la dezintoxicare. Cred că a fost mai mult de atât. Opinie Perspektiva2.0
De la Balamuc la Simultan. Timișoara 2021 - Hartă pentru artă Am fost în rezidență culturală în Timișoara. Am văzut artă și-am vorbit cu artiști care filozofează. Va fi capitală culturală 2021. Pe ce pune Timișoara pariu? Bănățenii au bienală de artă contemporană și spații unde se-anină tablouri în cui. Îi ascultăm pe artiștii care ne bagă-n cap că trebuie să ne mai zgâim și la opere de artă, să ascultăm altfel de muzică? Cultura e, în fapt, și arta de a privi și de asculta. Așa că Timișoara mizează pe ochii și urechile noastre. Mizează pe artiști independenți, festivaluri, instalații și perimetre de muzeu. O să-i iasă? Orașul e work-in-progress, vibrează de energie, e o operă de construcție pentru autorități și oameni.
Timișoara 2021 - Povești de cartier. De la fantoma Revoluției la Aouăleu! Scârț! "invizibilii" și comunismul - reportaj Perspektiva Istorie, fabrici abandonate și locuri "invizibile". Timișoara. Timișoara 2021 înseamnă a băga în seamă toate cartierele orașului. Titlul de capitală culturală ar trebui să ofere resurse pentru reabilitarea arhitecturii crepusculare. Din Cetate unde e vopsit gardul și clădirile se fălesc în soare, unde treci pe lângă Memorialul Revoluției, dai în cartierul Traian cu fațade scorojite. Mergi în Iosefin și vezi arhitectură de la 1900 care așteaptă să fie salvată din paragină. Ajungi în Elisabetin și cobori în beciul istoriei, la Muzeul consumatorului comunist. Uite ce povești de cartier am eu din Timișoara.

ESRI

Top 10 articole cele mai ...


Dosare blocate la tribunal



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.

Aici puteti modifica setarile de Cookie

hosted by
powered by
developed by
mobile version