PERSPEKTIVA
Marius Oprea este "sărit de pe fix", dar asta nu-nseamnă să-l condamnăm la moarte Și este "sărit de pe fix" pentru că eu n-aș fi în stare vreodată, nici beat mort, să fac ce a făcut și face el. În anii din urmă, în care nici dracu n-a știut de el, a umblat pe dealuri, prin poieni, în frig, pe ploaie, și a săpat în căutarea victimelor comuniste îngropate fără cruce, fără vreun semn lumesc. A găsit schelete de oameni uciși și a alinat tragedii ale copiilor, rudelor acestora. A făcut multe excese cu limba lui ascuțită, pentru că societatea noastră este anchilozată ca multe altele. A spus cu înfumurarea lui multe tâmpenii. Dar, dincolo de astea nu este normal ca Marius Oprea, la 55 de ani, să fie șomer, să moară de foame.
Dan Andrei Aldea a murit. Moartea mi-a trimis Zeul alături de Aricii lui înamorați N-am avut alți derbedei cu care să hălăduiesc în tinerețea mea: trupa Phoenix, Florian Pittiș și Dan Andrei Aldea. Phoenixul era nebunia imposibilă, lumea lor n-o credeam posibilă. Pe Florian Pittiș îl vedeam la Teatrul Bulandra, apoi la Radio, el mi-a făcut educația muzicală. Dar Dan Andrei Aldea? El era Nevăzut, trubadur, îngeresc, Creator. Auzisem de el, îl ascultasem. Dar nu era. Nu-l vedeam în viața mea. De fapt, nici n-aveam cum să-l văd. Zeul ăsta fugise din comunismul meu, din tinerețea mea, în Occident.
A murit Delumeau. Jean Delumeau a scris despre frică. Noi vedem că-n 2020 suntem la fel de fricoși ca-n evul mediu Acest Jean Delumeau a murit pe 13 ianuarie, la 93 de ani. Și numele lui îl voi cinsti astăzi și mereu pentru o cercetare care mi-a luminat mintea. Așa de profund m-a zdruncinat cartea asta a fricilor că de când am descoperit-o, oriunde m-aș muta, ea umblă cu mine. Umblu cu "Frica" în sân. Mai precis cu “Frica in Occident (secolele XIV-XVIII). O cetate asediată”, pe numele ei adevărat de carte. Și coperțile cărții sunt jerpelite. Și paginile deformate. E vai de ea de carte, dar nu mă despart de Frica mea. Vorbind ieri la telefon cu prietenul Viorel Moțoc, din frică-n frică, el vine cu o idee: bine ar fi să scrie cineva ce s-a schimbat astăzi din fricile de secol medieval. Asta n-a făcut-o Jean. Așa de tare m-a sedus ideea că, iată, reiau cartea despre secole trecute și, după mintea mea, vă spun cum stăm cu fricile în 2020. Frica de femeie, de evreu, de țigan, de emigrant, de noutate, de bătrânețe, de moarte, de singurătate, de subversiune, de... citește articolul ca să-ți vezi fricile vechi, de ev mediu.
Dracula-Netflix. Un Dracula tâmpițel/moare lumea după el - cronica de film și despre cum mi-a luat dracul ăsta mințile Ajutor! Un balaur tâmpițel, un film mediocru, o peltea de patru ore m-a mușcat de jugulară. M-am contaminat! Diavolul îmi dictează ce să scriu! Ajutorrr!
La mulți ani! Trenduri sociale de urmărit în anii 20. Da, da, e vorba inclusiv de Selly și 5Gang Se termină anul. Ce dacă? Vin anii 20. Timp este destul să încapă în el toată lumea. Și tu și eu. Și prostul și îngâmfatul. Și bătrânul și tânărul. Și lacomul și zgârcitul. Și omul care face bine. Așa că venirea unui nou an-deceniu e motiv de bucurie. Și de recapitulare. Uite câteva trenduri sociale din anii ce-au fost și pe care mi-am propus să le urmăresc în continuare.
Crimă! E “Matilda și groparii”, piesa asta de teatru a Stelei Giurgeanu de la Teatrul Național Cine vrea să râdă ca șampania? Să meargă la “Matilda și groparii”. Cine vrea emoție, suspans, amuzament, înfricoșare, happy end? Să meargă la “Matilda și groparii”. Cine vrea feminism cu lopata? Să meargă la “Matilda și groparii”. Cine vrea satisfacții intelectuale, precum reinterpretări ale cehovienelor "Trei surori", "Livada de vișini", dar și un pic din “Așteptându-l pe Godot” de Beckett? Să meargă la “Matilda și groparii”. Cine vrea lucru deștept făcut să vadă “Matilda și groparii” de pe scena Teatrului Național București (din păcate, mâine și în ianuarie piesa e sold out). Hahaha
Dacă tot stai zi de zi cu prietenii prin cafenele sau cluburi, n-ai putea încerca, măcar o săptămână, să stai și prin săli de teatru? Am făcut un asemenea experiment și n-am murit...încă Intuiesc că e un experiment ce ar putea intriga pe mulți, nici măcar la cinema nu se mai duce nimeni, nu o săptămână la rând, nici măcar două zile. Atracțiile și distracțiile sunt atât de multe, încât, e greu să te mai concentrezi pe ceva. Și, oricum, spre deosebire de occident, la noi, obiceiul mersului la teatru s-a pierdut pentru 65% din populație (așa zice un barometru cultural). La Londra, de exemplu, în 2018 au fost 15, 5 mil. (fără operă și balet/dans) de bilete vândute (8 mil. locuitori), cu regula de trei simplă, la noi ar fi trebuit să fie vreo 3,8 mil. de bilete vândute, haha! Nici nu există această capacitate. Totuși, nu poți avea pretenții de la cineva, dacă nu îl convingi să încerce, first.
N-ai fost la Revoluție în 1989? Foarte bine! Taci dracului din gură în 2019! Nu mai umple capul copilului tău cu baliverne 1989. 2019. Revoluția a existat. Revoluția rezistă. Fără ea n-am fi azi la shopping, în trafic sau la munte sau în Teneriffffe, sau în Italia, Spania. Că Revoluția are-n capul tuturor parfum de conspirație politică și ani de constipație socială? Foarte bine! Fiecare cu mintea lui. Dar cel mai puternic sentiment acum, la 30 de ani după, este că suntem incapabili să povestim copiilor noștri ce e o Revoluție. În 30 de ani, generațiile de 40-60 de ani au dobândit și și-au cultivat tone de prejudecăți și dizabilități. Cei mai mulți sunt “bolnavi închipuiți”. Și-au construit numeroase traume și-și varsă mai abitir ca piranhiile veninul asupra copiilor lor.
”Alina Cohocaru”, ”Alina Cogiocaru” - Cojocaru!.. ”Please, say it again”, Ok, repeat after me: Co-J-... Există, totuși, ceva adevărat în a te simți mândru că ești român, de exemplu, numai tu poți pronunța consoana „j” într-o mare de străini. Lăsând gluma deoparte, prezentă la Hamburg la premiera mondială a baletului ”Menajeria de sticlă” de Tennessee Williams, am fost, pentru a nu știu câta oară, mândră că sunt conațională și contemporană cu cea mai mare balerină româncă a tuturor timpurilor, Alina Cojocaru. Să auzi în jurul tău pronunțându-se, chiar și stâlcit, excepție fac fanii care o urmează oriunde în lume, numele ei și întrebând toți:„ de unde este”, ”Romania, I think...”, ți se face cu adevărat pielea de găină și ți se umezesc ochii.
Distrugerea economiei naționale. Economia aia ctitorită de geniul Ceaușescu. Înc-o bazaconie a celor care trăiesc comunismul ca copilărie Când Ceaușescu era împușcat la Târgoviște ca să nu spună el ce știa, de fapt, el, geniul, nu știa mai nimic. Frăția lui Ion Iliescu cu ai săi colegi? El îi marginalizase. Normal că-i știa. În rest, geniul Carpaților era prost ca un cozonac. Nu se pricepea la nimic. Creația lui? O Românie flămândă și care se hrănea cu fabulații. Industria lui genială? O aberație care nu funcționa. Agricultura funcțională? O fabulă cu greierul și furnica. Comunismul lui Ceaușescu era noul ev mediu românesc. ARTICOL dedicat celor 30 de ani de libertate. Dăm de pământ cu mitologia tranziției!
Ceaușescu dădea 100 de lei la salariu/pensie și comunismul trăia și astăzi. Așa este în comunismul ca copilărie? Nu-i astăzi la fel? Ciulim ca iepurii urechile la orice mărire venită de la Guvern. Astăzi este șantaj. Pe vremea lui Ceaușescu, cum era? În comunismul lui Ceaușescu n-aveai ce face cu 100 de lei în plus. Nu puteai nici să dai foc, nici să te ștergi la dos cu 100 de lei. Nu puteai să faci chestiile astea. Dacă te lăudai pe Facebook, te sălta Poliția. O beleai. Dar dacă făceai chestia asta singur, fără să spui nimănui? Te vedea sigur cel mai bun prieten al tău, sau tac-tu. Ăia te turnau de frică la 112. Te lua Salvarea, te băga la balamuc. Dar, vești bune, astăzi poți să faci ce vrei cu bancnota de 100 de lei. Să ți-o mănânci? Da, chiar poți să-nvelești carasul-pește cu suta de lei și să-l prăjești în tigaie. Nu uita, totuși, să tăvălești și carasul-pește și bancnota prin făină! Ca să nu se prindă tigaia. ARTICOL dedicat celor 30 de ani de libertate, de bucurie c-am scăpat de Ceaușescu și toți comuniștii lui.
Dezvoltatorul bate cu pumnul în masă, arhitectul și urbanistul zic „să trăiți, șefu!”, urbanismul din primărie e ca o plasă de paianjen – interviu cu Dumitru Dobrev, coautor “Dreptul urbanismului” „Construcții haotice, fără respect pentru istoria comunității și pentru viața privată a persoanelor, s-au aglomerat în zone protejate, lipite de monumente istorice sau la mici distanțe, de câțiva metri, de alte construcții deja existente. Libera inițiativă a fost adeseori confundată cu dreptul fiecăruia de a construi unde vrea și cum vrea” - este ideea centrală, punctul de plecare al interviului de față cu Dumitru Dobrev, coautor al cărții "Dreptul urbanismului".
Testul PISA ne face elevii analfabeți funcțional? Noi toți, părinții, suntem varză Rezultatele PISA ne arată, o dată în plus, nivelul pe care școala românească îl are? Avem 44% analfabeți funcționali, cu 5% mai mult decât în 2015? Mare chestie! E momentul să-nțelegem că or fi copiii analfabeți, dar de fapt, noi toți, părinți-educatori, suntem analfabeți funcțional. Testul PISA din acest an este doar un punctaj de etapă al copilului, în fapt, mai grav, PISA arată o boală a bătrânilor, părinți și educatori din România. ​
Dan Petcuță, iarna asta, aduce frigul pe Știrbei vodă 68 - București. Cazul unei neomenii care poate produce victime Are 91 de ani. Este soția compozitorului Anatol Vieru. Unul dintre puținele capete muzicale ale României. El, din păcate, ne-a lăsat singuri. Cu muzica sa, inspirată și de muza sa. Ea este o supraviețuitoare. Și dacă tot a supraviețuit de ce viața ei să nu devină un coșmar? De două luni încoace trăiește ca-n peșteră. Fără apă caldă. În frig. Mănâncă doar hrană rece. Nu din pricina vreunei boli incurabile, nu, ci din cauza frigului. Frig, frig. La 91 de ani ce nu face boala, termină frigul. Femeia aceasta și oameni ca ea de pe șapte etaje din Știrbei vodă 68 au fost loviți de pofta lui Dan Petcuță.
The Irishman, cronică de film. De Niro, Al Pacino, Pesci - criminali și mafioți care arată-n film ca din Muzeul figurilor de ceară Subiectul “se leagă” în 3 ore de film. Cât a vrut mușchiul creativ al lui Scorsese. Tensiunea funcționează. La 5 minute câte o crimă, explozie, ceva senzațional. Irishman îți amintește, dar fără pasiune, de toate filmele cu mafioți ale lui De Niro și Scorsese. E un fel “the best off”. Mi-s dragi De Niro, Al Pacino, Pesci, Scorsese. Dar de data asta un sentiment m-a înstăpânit. Senzația că nu-s reali, nici De Niro, nici Al Pacino, nici Pesci. Că-s de ceară.
Oile care agonizează la Capul Midia. Suntem mai răi ca oaia UPDATE: oenge salvează oi pe mare, pe mal jandarmii "fac zid" în jurul proprietarului care le duce la tăiere. Operațiunea de salvare abandonată Epavă. Se aud behăiturile morții. De jur împrejur apă, oilor le e sete. De jur împrejur carne moartă, oilor le e foame. E al dracului de frig. Pe mal, funcționarii mai trag un șpriț și se duc să-și mângâie pisicile acasă.
Ăștia "Ăștia" suntem noi, din diasporă și din țară. ​Noi ăștia nu uităm. N-avem creier de gumă de mestecat.
Scrisoare poporului român. Semnată de ursul făcut șnițel și, apoi, împușcat ca un câine turbat la Praid - Sovata ​ “Ce ți-am făcut, ție, popor român?” - întreabă ursul în această scrisoare. Da, este chiar ursul de 10 ani, care a agonizat o zi întreagă ieri sub ochii poporului care și-a făcut selfie, ba, i-a dat ș-un șut în fund: dă-l în mă-sa mă deranjează în uichend? Ursul vă invită să accesați acest link pentru a citi relatarea obiectivă a întregii întâmplări. Pentru scrisoarea ursului despre nesimțirea poporului, citiți mai jos.
Reclamele americanilor in pauzele de meci Pentru cine nu este familiar cu fotbalul american transmis de gigantii TV NBC sau FOX via stream-urilor online, pauzele de reclame sunt foarte dese. De aceea, fie ca iti plac sau nu, esti nevoit sa te imprietenesti cu ele, sa te familiarizezi cu mentalul marketing-ului american. Pana la urma, vei petrece zeci de minute devorand publicitate, asa ca uneori vei uita la cine e mingea, cine conduce, daca se mai transmite meciul. Iata o mica incursiune in masina de publicitate americana. ​
Își merită soarta, idiotul ăsta, Matei Brunul - sau de ce romanul lui Lucian Dan Teodorovici este nominalizat la Dublin Literary Award Vreo sută de pagini am citit. Ce mare lucru? E un roman, istoria lui "Matei Brunul". Un tip care crede că tot ce zboară se mănâncă. Nu facem toți la fel? Matei Brunul-Bruno are o marionetă și lumea nu pricepe la ce-i trebuie asta? Eu m-am prins: marioneta este pretextul pentru a mai spune o dată că omul este o păpușică neputincioasă! Și vai, este trasă de sfori de cei puternici. Omul - marionetă, repet, veche metaforă, și ce poate aduce nou Teodorovici în chestiunea asta? Mă rog, pariul poate să fie interesant: să mai spună o dată că lumea e prost alcătuită. Atât mi-am spus și am continuat lectura. Au urmat încă 300 de pagini. Da. Romanul Matei Brunul mi-a luat piuitul, m-a rupt.

ESRI

Top 10 articole cele mai ...


Dosare blocate la tribunal



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.

Aici puteti modifica setarile de Cookie

hosted by
powered by
developed by