OPINII
„Mareea Albă” s-a retras, se vorbește acum de suspendarea președintelui, dar cu problemele din sistemul sanitar cum rămâne? Problemele create în sistemul sanitar de Legea Salarizării Unitare nu au fost rezolvate. Guvernul a făcut câteva cârpeli după discuțiile cu sindicatele Sanitas și Solidaritatea Sanitară, care însă nu au rezolvat problemele de fond. În cele din urmă, chiar și aceste sindicate au înțeles ca au fost păcălite sau poate s-au lăsat păcălite pentru a obține ceva pentru o minoritate.
Eminescu astăzi O minimă exigență morală ne obligă să exprimăm un adevăr ori, mă rog, un crez, chiar dacă acesta e neplăcut sau dureros. Oricum, un adevăr, fie el și ofensator, e preferabil unei minciuni agreabile. Numai așa ne putem smulge din marasmul în care ne complacem de ani și ani de zile, numai așa putem lua măsurile de rigoare, adesea dureroase și ele. Din păcate, acest lucru este riscant prin părțile noastre, iar zicerea că „adevărul umblă cu capul spart” nu-i vorbă goală. Și, dacă nu mă înșel, nu străinii au inventat-o.
Cum poate proteja Președintele Iohannis statul de drept? O soluție în 5 pași Marea întrebare a momentului este cum Președintele Iohannis poate aplica Decizia CCR 358/2018 fără a pune în pericol statul de drept. Cotroceniul întârzie anunțarea unei strategii constituționale și politice, o întârziere ce devine îngrijorătoare. Este adevărat că, după cum a menționat Președintele, decizia CCR este complexă, aducerea procurorilor în subordinea Ministrului justiției având un efect potențial devastator asupra statului de drept. Președintele trebuie să răspundă deciziei CCR printr-o strategie cel puțin la fel de complexă. Premisele acestei strategii trebuie să fie (1) că Președintele are datoria de a critica decizia CCR însă are obligația de a aplica dispozițiile concrete;  (2) că Președintele trebuie să folosească la maxim mecanismele politice și constituționale de protecție a procurorilor pe care le oferă Decizia CCR 358/2018 și (3) dat fiind că efectele unei decizii CCR pot fi modificate doar prin schimbarea textului constituțional sau printr-o nouă decizie CCR, răspunsul Președintelui trebuie să includă o strategie pe termen lung în aceste direcții.
​Un anti-occidental la Casa Albă. Relații proaste cu europenii şi canadienii, laude pentru Kim cel „foarte talentat şi iubitor de popor” și interes pentru Putin Despre inutilitatea devastatoare şi chiar caracterul contra-productiv al „summitului istoric” Trump-Kim, care-l „legitimează” internaţional şi îl întăreşte extern şi intern pe acesta din urmă, am mai scris, ca şi despre scepticismul puternic pe care îl am faţă de perspectiva denuclearizării Coreei de Nord comuniste. Experţii nucleari ale căror opinii le-am citit zilele acestea spun că, şi dacă ar exista bunăvoinţă politică la Phenian, denuclearizarea nu ar fi tehnic posibilă înainte de 10-15 ani. Eu cred că mai degrabă niciodată, în condiţiile acestui regim.
Cum trebuie să răspundă România la discursul Angelei Merkel privind viitorul Europei Discursul cancelarului Angela Merkel de miercuri de la Reuniunea Grupului PPE din München a însemnat un nou pas important în dezbaterea privind reforma Uniunii Europene. Cancelarul Germaniei a avut poziții ferme pe cele mai importante teme de discuție și pot spune că a venit cu un răspuns consistent la discursul privind viitorul Europei susținut de președintele Franței, Emmanuel Macron, toamna trecută la Sorbonna. Este clar că marii lideri europeni au început deja să lucreze la reformarea Europei. Guvernul României trebuie să aibă la rândul lui propriile răspunsuri la temele principale de dezbatere privind reforma UE. Dar cum trebuie să răspundă România și, mai mult, ce teme noi trebuie să aducă țara noastră la masa discuțiilor?
Este România forțată să aleagă între SUA și UE? Liviu Dragnea încearcă să forţeze o alegere falsă: ori cu UE, ori cu SUA. Deja România nu mai este un partener predictibil, dat fiind că politica externă este condusă din Kiseleff, ocolind preşedintele, iar premierul Vasilica Dăncilă, pe lângă faptul că este doar o marionetă, este total depăşită de rolul prea mare pe care îl are.
Statul și Piața Criza financiară şi economică din 2008 - 2010 a slăbit încrederea şi aşa destul de mică a societăţii româneşti şi a elitelor sale în economia de piaţă şi a întărit încrederea lor în stat şi în reglementare. Un factor care contribuie la audienţa de care se bucură promotorii concepţiei etatiste este, pe lângă susţinerea unor puternice grupuri de interese, necunoaşterea modului de funcţionare al economiei de piaţă. O examinare echilibrată a relaţiei dintre stat şi piaţă poate contribui, de aceea, la evitarea tentaţiei de a crede că o combinaţie ,,originală’’ de etatism şi piaţă este calea pentru revenirea României la civilizaţia europeană.
Iadul lui Liviu Dragnea Singurul moment de bucurie pentru pesediștii care au ocupat sâmbătă pentru câteva ore centrul Bucureștiului a fost cel al victoriei Simonei Halep. Liviu Dragnea a reușit să adune în Piață aproape 200.000 de mii de oameni, însă niciun moment să stârnească entuziasmul participanților care cu minute bune înainte ca șeful PSD să-și termine discursul evacuau în viteză piața, abandonând la fața locului recuzita.
Mineriada albă a domnului Dragnea și poporul paralel Să rezumăm. Mai întâi, ce s-a întâmplat, de fapt? PSD și-a mobilizat susținătorii și i-a adus în București. Dar au fost aduși cu forța! Da, în mare parte – dar asta se cheamă și putere organizatorică. Dar au fost mai puțini! N-are nicio importanță, căci oricum au fost mulți și mai ales au fost văzuți de mulți – iar aceasta era miza, acesta era mesajul. A face contabilități speculative pe tema asta este de-a dreptul pueril – iar când o asemenea contabilitate este folosită ca argument de către oameni politici din „opoziție”, asta se cheamă de-a dreptul prostie. Din acest punct de vedere, a fost o campanie de imagine bine regizată.
Câteva considerații după mitingul PSD Ieri dimineață i-am văzut la Iași pe oamenii care fuseseră adunați de Maricel, Camelia, Cristian și Cătălin din partidoi pentru a se îndrepta spre București, la întâlnirea cu Liviu, Viorica, Olguța, Gabriela și Călin. Erau oameni din primării, școli, din deconcetrate, din municipiu și din comune. Poate unii au fost obligați să facă asta, însă presupun că mulți veniseră ori de bună voie ori din interesul de a ieși din localitatea lor, din mediul lor, de a vedea un oraș mare. Seducția puterii, a apartenenței la un grup care conduce România, chiar dacă extrem de prost, vor fi contat la rândul lor pentru mulți.
Organizarea administrativ-teritorială – cauză a discrepanțelor de dezvoltare la nivel local și regional? În momentul de față există nu mai puțin de 2.861 de comune, 217 orașe și 103 municipii (datele Institutului Național de Statistică), organizate pe baza unei legi care datează din 1968, cu mici modificări. Față de 1990, numărul de comune a crescut cu 6 %, al orașelor cu 6 % și al municipiilor cu 84 %. Aceasta în timp ce populația a scăzut cu aproximativ 14 % din 1990 până în 2015, după datele INS. Motive politice și lipsa sau ignorarea unor analize serioase la nivel guvernamental au determinat un proces de înmulțire a numărului de sate declarate comune (cum e cazul comunei Dimăcheni în anul 2003), orașe și municipii.
Și dacă eşuează „omul providenţial” Macron şi Planul său „refondator”? Pe cine se mai sprijină UE, în plină Revoluţie conservatoare? Nu mai încape nicio îndoială că suntem în plină Revoluţie conservatoare, iliberală şi antieuropeană, de la Roma la Budapesta şi de la Londra la Varşovia, în care liderii naţionalişti îndeamnă popoarele lor să creadă din nou în suveranităţi naţionale absolute, în închiderea şi baricadarea ţărilor şi în primatul intereselor statelor respective în faţa intereselor comunităţii de state şi ale aliaţilor (după modelul nefericit Trump, fiecare se vede pe primul plan, de la Italy first la Hungary first), în pofida evidenţelor că Uniunea Europeană a însemnat şi încă înseamnă cea mai prosperă şi mai sigură eră din istoria Europei;
Analiza constitutională a deciziei CCR 358/2018 Citind Decizia CCR 358/2018, următoarea soluție pare a răspunde perfect majorității judecătorilor. Admițând pentru moment schema instituțională propusă de Curte, în care Președintele nu poate considera decât motive de legalitate, și nu oportunitate, în revocarea unui procuror dintr-o funcție de conducere, Curtea putea impune Ministrului justiției obligația de a justifica menținerea cererii de revocare dacă avizul CSM la cererea de revocare este negativ. Dat fiind că (1) CSM analizează în principal motivele de legalitate ale unei cereri de revocare, (2) avizul CSM este consultativ și (3) principiul cooperarii loiale între autoritățile publice (în cazul de față, Ministrul justiției – CSM – Președinte) impune obligații din partea fiecarei autorități, ar fi fost perfect rezonabil ca Ministrul să aibă obligația de a prezenta motivele menținerii cererii de revocare transmisă Președintelui.
Lupta pentru Drept Rudolf von Jhering spunea, în lucrarea sa ”Der Kampf ums Rechts” (Lupta pentru ceea ce este drept), că ”scopul Dreptului este Pacea, iar mijlocul este Lupta. Atâta vreme cât dreptul este nevoit să lupte cu nedrept-ul -și aceasta va dura atâta vreme cât există omenirea-, lupta nu va fi exclusă. Viața dreptului este luptă, o luptă a popoarelor, a puterii statului, a lucrurilor, a individului.”
Ce fonduri europene va primi România după 2020. Partea I – fondurile structurale și de coeziune Comisia Europeană a propus, în viitorul Cadru Financiar Multianual al Uniunii Europene 2021 – 2027, o creștere cu 8% a fondurilor europene structurale și de coeziune pentru România, față de cadrul financiar actual. Vorbim de o creștere de la 25,2 miliarde de euro, la 27,2 miliarde de euro generată, în special, de schimbarea metodologiei de alocare a fondurilor pe care o propune acum Comisia. Dincolo de bucuria sinceră că România va primi mai multe fonduri europene, aceasă propunere arată, la o analiză mai profundă, că țara noastră mai are mult de recuperat în ceea ce privește apropierea economică cu celelalte state membre UE.
„Misoginismul” lui Caragiale Zilele trecute, un comentator de pe forum la articolul meu intitulat Pornografia lui Creangă mă îndeamnă să comentez dintr-o perspectivă asemănătoare scrierile lui Caragiale. Cu ani în urmă, la seminarul de literatură, o studentă m-a provocat să dau un verdict ex cathedra asupra unui subiect care o frământă privindu-l pe Caragiale: fost-a scriitorul nostru misogin, ori ba? Răspund parțial provocărilor, atacând un subiect conex, anume relația între sexe în opera lui Nenea Iancu.
De ce s-au grăbit PSD și ALDE să voteze controversatul fond suveran de nouă miliarde de lei Legea privind inființarea Fondului Suveran de Investiții și Dezvoltare a stat prin sertarele de la Parlament timp de jumătate de an, fără a fi dezbătută vreodată în mod real. A fost multă liniște în privința ei, atât din partea puterii, cât și a opoziției. Abia marți s-au precipitat lucrurile, deputații PSD și ALDE având clar misiunea de a trece rapid legea prin comisii, pentru ca miercuri să fie dat votul final în plen. De ce atâta grabă, mai ales că legea nici nu se afla în procedură de urgență? De ce au refuzat o dezbatere despre ce se va întâmpla cu cele 2 miliarde de euro care vor fi gestionate de un grup de persoane numite politic și despre cele 33 de companii care vor forma fondul, a căror soartă devine incertă?Fondul suveran de 9 miliarde: Eurostat discută cu INSDeputații PSD și ALDE au aprobat acapararea a 9 miliarde de lei și a celor mai importante companii de stat, prin Fondul Suveran de Investiții
Centrul de detenție CIA din România: problema răspunderii penale Într-o decizie de aproape 300 de pagini, elaborată timp de doi ani și facută publică săptămâna trecută, Curtea Europeana a Drepturilor Omului de la Strasbourg a prezentat dovezi clare ale existenței unui centru de detenție CIA pe teritoriul României și, extrem de important, a stabilit complicitatea autorităților române și răspunderea statului român pentru activitățile ce s-au desfășurat în acest centru între septembrie 2003 si noiembrie 2005. Comentând aceasta decizie, Ministrul de Justiție Toader a afirmat că României i se “reproșează” doar nefinalizarea investigațiilor în cazul pe rolul CEDO.
Petrolul este călcâiul lui Ahile pentru agricultura modernă. Cum ne vom hrăni când nu va mai fi petrol? Dacă considerăm toată suprafața pământului din care scădem oceanele, deșerturile, ghețarii și latitudinile extreme, rezultă o zonă locuibilă de 104 milioane km2. Din aceasta, jumătate este arie agricolă, împărțită în 40 milioane km2 dedicați creșterii animalelor și 11 milioane km2 folosiți pentru diverse recolte[1]. În 1850, an considerat ca marcând începutul Revoluției Industriale, planeta era locuită de 1,2 miliarde de oameni, cărora le reveneau 4,25 ha teren agricol/pers.
Italia: studiu de caz pentru criza Uniunii Europene? Optzeci și nouă de zile – trei luni. Atât a trebuit pentru a forma un guvern în Italia. Un rezumat foarte bun și scurt al crizei italiene ar fi: «În urma ultimelor alegeri din Italia, în urma cărora nici un partid nu a obținut majoritatea în Parlament, Președintele Mattarella s-a opus realizării unui guvern populist, folosindu-și toate puterile pentru a forța unele roluri în guvern, amenințând parlamentul Italiei cu un guvern de minoritate – fără sprijin parlamentar – și cu întoarcerea la vot în septembrie. În sfârșit, atât partidele cât și Mattarella au ajuns la un compromis pentru a garanta un guvern politic cu tehnocrați în ministere cheie».

Buchete.ro de 12 Ani: Florarie Online cu Livrare Flori la Domiciliu in Bucuresti

ESRI

Top 5 articole cele mai ...


Dosare blocate la tribunal



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Duminică