Ziua Oradiei (1)
YM
) niciun tag
15 comentarii
  voteaza (0 voturi)     

12 octombrie 2011 | 12.10.2011
Fotograf: Alin Cristea Ziua Oradiei (1)

.


  • +2 (2 voturi)    
    N-am auzit de localitatea Oradia (Joi, 13 octombrie 2011, 0:12)

    x [anonim]

    N-am auzit de localitatea Oradia.
    Din ce tara e?
    Posteaza, te rog, completarile de rigoare.

    PS. Sper ca nu e o problema gramaticala, de declinare.
    Cineva din spatele meu ma intreaba: ce-o fi aia ... declinare?
    PS la PS. Persoana din spatele meu a glumit. Stie ce e aia o declinare. Du iu?
    • -1 (3 voturi)    
      in asteptarea raspunsului domnului Cristea (Joi, 13 octombrie 2011, 16:55)

      t [anonim] i-a raspuns lui x

      Încerc eu sa va ostoiesc setea de cunoastere.
      De Oradia nici eu n-am auzit. Sper în schimb ca dvs ati auzit de Oradea Mare, numele multisecular al unei localitati din Crisana, Europa, Univers. Dupa cum probabil stiti, vechiul nume Oradea Mare a inceput sa fie tot mai putin folosit in România dupa moartea oamenilor din generatia lui Ioan Slavici. Explicatia sta in faptul ca statul roman a considerat ca poate renunta la apelativul "Mare" (asa cum in alte cazuri, aceeasi autoritate a considerat ca poate face din "Satmar" un inflorit "Satu Mare" si ca din "clujeni" poate plamadi "napocani").

      Astfel, in zilele noastre denumirea "Oradea Mare" mai e folosita doar de oamenii locului, ceilalti numind localitatea "Oradea". Trebuie sa remarc in trecere ca aceasta schilodire a toponimului creeaza mari confuzii in rîndurile elevilor (& a unor profi de româna) nevoiti sa citeasca romanul "Mara" a sus-numitului Slavici, deoarece in roman localitatea apare cu numele "Oradea Mare" in vreme ce pe harta Europei nu exista nici macar o localitate cu aceasta denumire.

      În privinta declinarii, toponimul "Oradea" urmeaza aceiasi pasi ca numele propriu "Maria". pasii sunt urmatorii:
      - la nominativ singular: Maria > Oradea
      - la nominativ plural: Marii > Oradii
      => la dativ singular avem: Mariei, respectiv Oradiei
      Avînd în vedere felul în care puneti întrebarile, nu ma îndoiesc ca stiti cum ajungem la forma de genitiv-dativ a substantivului in lb româna. În caz ca nu va mai amintiti acest mic detaliu de la cursurile de gramatica, vi-l reamintesc eu aici: 1) se ia substantivul la forma de nominativ plural, 2) se înlatura marca pluralului 3) se adauga terminatia de G-D.

      Prin urmare, asa cum forma corecta la G-D a numelui propriu "Maria" este "Mariei" (NU "Mării"), forma corecta la G-D a toponimului "Oradea" este "Oradiei" (NU "Orăzii", nici "Oradeei", nici "Oradeai" si nicicum altfel).

      @ Alin Cristea: Oradea Mare e un oras prea frumos pt a fi inchis in poze de la ceremonii plictisitoare.
      • +2 (2 voturi)    
        Toate bune si frumoase (Vineri, 14 octombrie 2011, 2:01)

        x [anonim] i-a raspuns lui t

        Toate bune si frumoase.
        Un castel solid, construit pe ... nisip.
        Argumentatia PARE bine intentionata, dar se bazeaza pe o asertiune DECLARATA (si nu demonstrata pe analogii reale sau acceptate de altii mai tari decit noi): <<toponimul "Oradea" urmeaza aceiasi pasi ca numele propriu "Maria">>.
        1. De ce toponimul "Oradea" nu ar urma aceeasi pasi ca numele propriu "Bradea"? sau "Badea"? sau Mircea? Bordea, Dordea, Pralea, Cordea, Tintea, Pintea, Vanea,
        2. Etimologiile cuvintelor tema sint DIFERITE.
        http://ro.wikipedia.org/wiki/Oradea#Etimologia_toponimului_Oradea
        fata de
        http://ro.wikipedia.org/wiki/Fecioara_Maria#Numele_ei_.C3.AEn_alte_limbi
        Aceste diferente totale ma impiedica sa-ti accept "demonstratia".
        PS. Mai putem discuta, adica eu chiar doresc sa aflu daca ai dreptate sau nu. DAR SA AI !
        • -1 (3 voturi)    
          daca chiar doresti sa afli... (Vineri, 14 octombrie 2011, 14:44)

          t [anonim] i-a raspuns lui x

          Sa aruncam o privire mai atenta la propunerile tale.

          - "Badea" - e un nume propriu care isi are radacinile în numele (substantiv = nume) comun "bade". Originea numelui comun "bade" e necunoscuta, însa foarte cunoscuta (deoarece aflata in norma limbii) este forma de G-D a numelui comun: "badei" (pt conformitate, vezi DEX). Numele propriu "Badea" s-a format prin articularea cu articolul hotarît "a" a numelui comun.

          - "Mircea" - este un nume propriu (ca Oradea) intrat in limba româna prin imprumut (ca Oradea). Numele propriu românesc Mircea provine din numele propriu slavon "Mirč" (pronuntat "Mirce" sau "Mirci" in variile dialecte / limbi slave) care a fost adoptat si de alte limbi din zona (vezi turcescul Mırç).

          Vreme de cîteva sute de ani dupa adoptarea lor în româna, numele proprii slavone au fost folosite cu forma lor originala, slava (ceea ce se poate vedea cu asupra de masura in literatura noastra de secolele XVI-XVII, in special in documentele comerciale care ni s-au pastrat). Treptat, dupa adoptare, numele proprii slave au fost adaptate lb române prin articularea cu articolul hotarît. Astfel avem azi o multime de nume proprii împrumutate din slava veche, articulate cu articolul hotarît "a": Bistrita, Tulcea, Ialomita, Dîmbovita etc.

          Numele propriu Oradea provine din maghiarul Varad care a fost la rîndul lui adaptat lb române prin articularea cu articolul hotarît "a".

          Toate celelalte exemple pe care mi le dai se merg pe unul dintre cele doua modele discutate mai sus.

          Tintea & Pintea merg pe modelul Badea pt ca sînt nume proprii derivate prin articulare din numele comune "țintă" (mai demult "ținte") respectiv "pinte" (nume comun provenit din germanicul "Pinte" ce are acelasi sens cu englezescul "pint").

          Bordea, Dordea, Prîlea etc merg pe modelul Mircea: provin din slavona & au fost adaptate limbii române prin articulare. Forma de G-D in româna o respecta pe cea din slavona, de unde terminatia "-ii": Dordii (cu |d| palatalizat), Prîlii etc
          • 0 (0 voturi)    
            Revenire la matca (Vineri, 14 octombrie 2011, 23:31)

            x [anonim] i-a raspuns lui t

            Cred ca am uitat de unde am plecat (am = pers. I, plural).
            Adica ne-am departat de la subiect (desi etimologiia, in general, e una din pasiunile mele).
            Nu m-ai convins prin nimic ca genitivul substantivului propriu Oradea e Oradiei.
            Daca ai ceva clar, voi invata ceva nou si ma voi bucura de acest lucru.
            Daca nu ...
            (In rest, cred ca intrun alt context (existenta unui timp disponibil pentru noi relatii) ne-am fi inteles bine.)

            Sanatate.
            • +1 (1 vot)    
              nu inteleg ce nu intelegi (Sâmbătă, 15 octombrie 2011, 12:42)

              t [anonim] i-a raspuns lui x

              În raspunsul meu anterior ti-am explicat de ce exemplele pe care le adusesesi nu sînt relevante în discutia de fata.

              Revenind la matca, mai aduc un argument: daca numele localitatii ar fi avut la nominativ forma "Orada", la G-D am fi avut "Oradei". Daca la nominativ am fi avut "Oradia", la G-D am fi avut "Oradii". Dar cum la nominativ avem "Oradea", la G-D nu putem avea decît "Oradiei".

              ps: întelegerea nu este un dat sau o resursa, ci un proces care se desfasoara si se modifica in timpul interactiunii. Ce facem noi in interactiunea de fata nu indica imposibilitatea intelegerii, ci cautarea intelegerii. Eu caut sa inteleg ce propui tu în locul "Oradiei" si caut in acelasi timp sa te fac sa intelegi de ce forma "Oradiei" este corecta. Înteleg ca tu cauti sa afli care este forma corecta la G-D a nominativului "Oradea", dar nu înteleg ce nu întelegi din argumentele mele.
  • 0 (0 voturi)    
    Vrancea - Vrancei, Oradea - Oradei (Vineri, 14 octombrie 2011, 23:38)

    what the heck? [anonim]

    ce disputa idioata.

    Oradia e un regionalism, iar pentru urechi din exterior suna ca naiba. nu e singurul tip de regionalism care suna idiot, se mai gasesc si prin alte parti ale tarii - nord, sud, est, vest. dar daca omului asa i-a cazut bine, lasati-l in pace. e ziua orasului lui, la urma urmei.

    pe de alta parte, daca te apuci sa dai lectii, e cazul sa-ti stapanesti argumentele.
    asa cum grafia corecta e Oradea, si genitivul e Oradei. nu ai de ce sa introduci un i in mijlocul cuvantului doar pentru ca ai adaugat un altul la sfarsit
    • 0 (0 voturi)    
      of of (Sâmbătă, 15 octombrie 2011, 12:18)

      t [anonim] i-a raspuns lui what the heck?

      Carevasazica forma de G-D a numelui Oradea este "Oradei". Spune-mi te rog, daca numele ar fi fost "Orada", care i-ar fi fost forma de G-D? În umila mea parere, forma de G-D pentru "Orada" este "Oradei" (pt comparatie, ai numele propriu Rada), adica exact forma pe care tu o propui pentru Oradea.

      Acum te-as ruga sa-mi mai dai un singur exemplu de doua nume cu terminatii diferite la nominativ (gen Oradea si Orada) care sa aiba aceeasi terminatie la genitiv-dativ (gen "Oradei", asa cum propui tu). Este esential sa gasesti ce-ti cer pentru a te asigura de corectitudinea interpretarii tale.

      ps: Înteleg ca tot ce nu cunosti ti se poate parea idiot. Însa cînd afirmi despre ceva ca este idiot, trebuie sa te asiguri ca argumentele tale nu sînt demontabile.
      • 0 (0 voturi)    
        Napradea - Napradei, Bucerdea - Bucerdei... (Duminică, 16 octombrie 2011, 23:58)

        what the heck? [anonim] i-a raspuns lui t

        vs. Posada - Posadei...

        btw, nu exista nici o regula conform careia o anumita forma de genitiv / dativ sa corespunda exclusiv unui anumit cuvant.

        aroganta dvs este penibila in legatura cu un asemenea flecustet... intra tot in "specificul zonei"? =))
        • 0 (0 voturi)    
          of of of (Luni, 17 octombrie 2011, 15:59)

          t [anonim] i-a raspuns lui what the heck?

          Stimate doamna sau stimate domn,

          În limba româna, nu toate numele proprii terminate la nominativ in "-ea" (unde "a" este articolul hotarît!!) formeaza genitiv-dativul prin înlocuirea lui "a" cu "i", ca in exemplele pe care mi le dati dvs. (Napradea - Napradei, Bucerdea - Bucerdei etc).

          Avem nume proprii terminate în "ea" (tot datorita articularii cu articolul hotarît "a") care formeaza genitiv-dativul în "-ii". Exemple: Miercurea Ciuc > Miercurii Ciuc; Vinerea Mare > Vinerii Mari, Valea Jiului > Vaii Jiului, Curtea de Arges > Curtii de Arges etc

          Eu nu v-am cerut exemple. Daca tot ati intrat în hora (cam cu bocancii) vreau sa imi dati atît contra-argumente spuselor mele de mai sus, cît si o explicatie logica si gramaticala in favoarea variantei "Oradei" despre care dvs sustineti ca ar fi corecta.

          Btw, acel "nu exista nici o regula conform careia blabla" va descalifica. În limba exista reguli ca în algebra. Genitiv-dativul nu se formeaza dupa bunul plac al vorbitorului pentru ca, daca ar fi asa cum sustineti dvs, nu s-ar mai intelege om cu om. Nu e totuna sa spui "specificul zonei" sau "specificul zonului". Iar a nu gasi logica din limba pe care o vorbesti nu mi se pare a fi tocmai un flecustet... Daca o greseala de logica / limba vi se pare unflecustet, nu e de mirare ca puneti eticheta "aroganta" pe orice, dupa pofta inimii dvs.

          Din raspunsul pe care mi-l dati, inteleg ca in momentul in care ramîneti fara argumente recurgeti la insulte si la brutalitate. Sînt convins, în schimb, ca reactia de care faceti dovada aici nu este specifica zonei in care v-ati nascut sau in care traiti, ci va este proprie dumenavostra si numai dumneavoastra.
          • 0 (0 voturi)    
            CONTRAexemple (Luni, 17 octombrie 2011, 18:13)

            x [anonim] i-a raspuns lui t

            perdea = perdelei
            Miercurea Ciuc = Miercurea Ciuc-ului (nu cum nascocesti)
            Bucerdea = Bucerzii (in UNELE locuri!)

            PS. Adica este ... reguli, dar si exceptii.
            Nu de putine ori execeptiile sint determinate prin uzitarea extinsa a unei forme de catre un grup mare de oameni pe un spatiu suficient de mare.
            Ex. Valea Jiului = Vaii Jiului (desi regula este ca doar UN CUVINT sa se decline din numele compuse; de regula ULTIMUL).
            s.a.m.d.
            Pupici respect(u)osi.
            • 0 (0 voturi)    
              hmm (Luni, 17 octombrie 2011, 23:15)

              t [anonim] i-a raspuns lui x

              Stimate x,

              Sa nu amestecam merele cu perele. Iau exemplele dvs pe rînd.

              1. "perdea" este un nume comun, nearticulat, avînd forma proprie cazurilor nominativ-acuzativ. Pentru a ajunge la forma de G-D, sînt de facut urmatorii pasi: a) puneti substantivul la plural deoarece desinenta de G-D singular a substantivelor feminine este aceeasi cu desinenta de N-Ac plural; b) adaugati articolul hotarît "i".

              Rezultat: perdea > perdele+i = perdelei

              Aceasta regula se aplica tuturor substantivelor comune de gen feminin (stea > stelei, cismea > cismelei, etc), indiferent de faptul ca respectivele se termina sau nu în "ea" la nominativ singular nearticulat (cum sînt cazurile tocmai vazute) sau nu (cum sînt cazurile urmatoare: pîine > pîinii, masa > mesei, carte > cartii, zi > zilei etc)

              Discutia noastra nu purta asupra numelor comune si nearticulate, ci asupra numelor proprii de origine straina care au fost adaptate limbii române prin articularea cu articolul hotarît "a". Exemple deja discutate: Oradea, Mircea, Ialomita, Dordea etc

              2. "Miercurea Ciuc-ului" nu este forma de G-D a numelui Miercurea Ciuc, ci e tot o forma de N-Ac, mai fidela sensului avut în maghiara. Vechiul nume românesc al orasului era "Sereda Cicului" (forma de N-Ac!) = traducerea exacta a numelui maghiar Csíkszereda. În aceste conditii, as vrea sa aflu cum puneti la G-D acel nume propriu care la nominativ este Miercurea Nirajului. Oare nu cumva ajungeti si dvs la forma "Miercurii Nirajului"?

              3. va multumesc pentru precizarea privind "UNELE locuri".

              4. în limba, ca în matematica, orice exceptie de la vreo lege are o explicatie cît se poate de solida. Daca explicatia nu ar exista, nu ar putea exista nici exceptia. În momentul în care cineva sustine ca forma "Oradiei" nu este corecta, respectivul este dator cu o explicatie bine argumentata. Pîna acum nu am primit o astfel de explicatie.

              ps: va multumesc pentru pupici. As fi fost încîntat daca ati fi renuntat la parantezele din "respectuos"
            • 0 (0 voturi)    
              ... (Luni, 17 octombrie 2011, 23:15)

              alike [utilizator] i-a raspuns lui x

              exemplele dvs:
              miercurea - nearticulat este: miercuri - terminat in i, nu ca Oradea in e
              vineri - asemeni

              valea - nearticulat e terminat, intr-adevar, in e, ca si curte. dar, pe langa faptul ca limba romana are cuvantul si particularitatile sale, mai degraba decat reguli, in plus in cuvintele in care apar l sau r mecanismul sonor este schimbat.

              (Cat despre reguli: stradă – străzii, dar estradă – estradei :D )

              drept pentru care am cautat cuvinte terminate exact in "de/dea", chiar "ade/adea".
              alte exemple:
              Mănărade - Mănăradei etc.

              evident, in romana sunt extrem de putine cazurile de subst feminin terminat la sg. neart. in "-ade" - tocmai de asta si dificultatea de a gasi exemple.
              Iata insa un subst. masculin cu aceasta terminatie: „bade”, articulat „badea”, cu genitivul – „badei”...
              sau vechiul „gâde” cu varianta articulată „gâdea” şi, evident, genitivul „gâdei"

              nu stiu unde ati vazut insulte si brutalitate, pur si simplu mi se pare o chestiune absolut stupida. genitivul pentru Oradea este Oradei... pentru "Oradia", lucrurile stau, evident, altfel, dar in momentul de fata varianta in limba literara este "Oradea" / "Oradei"...

              am furnizat suficiente exemple suprapuse exact pe structura cuvantului de la care am plecat. daca nu va plac nici astea, cred ca puteti foarte bine inventa o noua limba, aveti, se pare, suficienta disponibilitate pt asa ceva :D
              • 0 (0 voturi)    
                @... (Marţi, 18 octombrie 2011, 10:08)

                t [anonim] i-a raspuns lui alike

                Stimate utilizator,
                in postul de mai sus faceti atît de multe confuzii încît nu ma pot opri asupra tuturor. Ma opresc asadar asupra celor flagrante.

                1. stradă si estradă au fost împrumutate în limba româna în ultimul secol si jumtate. Esential este faptul ca nu au fost împrumutate din aceeasi limba, si nici în acelasi timp, ceea ce face ca felul în care cele doua cuvinte au fost adaptate limbii române sa difere. Astfel, "stradă" provine din italienescul "strada" (al carui plural este "strade"), iar "estradă" vine din frantuzescul "estrade" (al carui plural este "estrades").

                Multa vreme pluralul literar (adica pluralul folosit de oamenii culti, care stiau limbi straine si care au introdus neologismele in limba noastra) al cuvîntului "stradă" nu a fost "străzi", ca astazi, ci "strade", pastrîndu-se forma de plural din italiana. Însa cum cuvîntul "stradă" a intrat în limba noastra mai devreme (pe la jumatatea sec XIX) si cum el a fost adoptat spre sfîrsitul secolului în vorbirea cotidiana a marii mase a vorbitorilor de româna care, la 1900, erau în majoritate nescoliti si inculti (la 1919 societatea noastra era alfabetizata în proportie de 20-30% cu mari diferente pe regiuni, iar peste 95% dintre cei care foloseau deja cuvîntul "stradă" nu stiau limbi straine) cuvîntul "stradă" a fost adaptat de catre acesti vorbitori multi si inculti dupa un model pe care ei îl cunosteau de sute de ani, adica dupa vechi cuvinte românesti.

                Astfel, pe la 1900-1920 pluralul de la "stradă" mai era "strade" doar pentru intelectualii vorbitori de alte limbi, ceea ce se poate vedea în presa româna a acelor vremuri - daca sunteti curios, puteti citi presa acelor vremuri online, aici:

                http://documente.bcucluj.ro/periodice.html

                În schimb, schimb, marea masa, nevorbitoare de limbi straine a adaptat cuvîntul "stradă" pe modelul "ladă" - "lăzi".

                Înca un amanunt: numele feminin italian "strada" are o forma care aminteste de femininele din limba româna => "a"-ul final deveni natural "ă".
              • 0 (0 voturi)    
                @... (continuare) (Marţi, 18 octombrie 2011, 10:47)

                t [anonim] i-a raspuns lui alike

                Exista mai multe deosebiri intre "stradă" si "estradă". În primul rînd, "estradă" provine din frantuzescul "estrade", pronuntat /estrad/. Or pronuntia /estrad/ e foarte diferita de orice alt nume al limbii române. Cum în franceza "estrade" este feminin si cum prin împrumutul în româna cei ce l-au împrumutat i-au pastrat genul, cuvîntul /estrad/ a fost adaptat românei fortîndu-l putin în sensul în care i s-a impus acel "ă" final comun multor nume feminine românesti.

                În al doilea rînd, "estradă" a fost împrumutat relativ tîrziu si nu a intrat niciodata în vocabularul de baza al lb române. Asta înseamna ca vreme de zeci de ani cuvîntul "estradă" a fost folosit exclusiv de vorbitori culti, cunoscatori de franceza, care au pastrat în masura posibilului forma grafica a pluralului din franceza. Astfel s-a impus pluralul cult, mostenit din alta limba, "estrade".

                De altfel, toate neologismele din franceza terminate în "d" (ca /estrad/) care nu au intrat în vocabularul de baza al lb române (deci care vreme de zeci de ani au fost folosite doar de vorbitori culti) si-au pastrat pluralul mostenit din franceza. Exemple: fatada > fatade (din "façad", pronuntat /fasad/), rulada > rulade (din "roulade", pronuntat /rulad/) etc.

                2. În privinta Oradiei, cuvîntul nu se termina în "e", ci în "d", de la maghiarul "Varad" (de vazut si "Arad", care a fost luat tel quel din maghiara, fara a mai fi adaptat românei). Pîna la începutul sec XX, numele românesc al maghiarului Nagyvarad a oscilat între formele Varadia si Oradia, impunîndu-se în final, din motive de natura politica si nationalista forma "mai româneasca" Oradea.

                Oscilarea între Varadia si Oradia se datoreaza 1. influentei altor limbi (Varadin în limbile slave, Varadinum în latina, Varadino în italiana) 2. "var" a fost înlocuit de "or" conform unei mai vechi adaptari a maghiarului "varos" în românescul "oras".

                Pt explicatii suplimentare in privinta corectitudinii formei "Oradiei", vedeti Alexandru Graur, "Puțină gramatică".