Articole scrise de crestemoameni.ro


1 - 20 din 20 rezultate
1.Draga scoala, Eu sunt Andreea si sunt mama lui Rares, un baietel vesel, empatic si plin de viata. Iti scriu ca sa iti spun ca mi-ar placea ca tu sa mi-l dai inapoi, cel putin la fel de bun si frumos cum ti l-am dat eu tie.
2.Scrisoare catre viitoarea mama: Ai lapte! ​Am vrut să scriu această scrisoare pentru că am mai multe prietene care urmează să nască sau au născut de curând și vreau să le asigur că au lapte și să le ofer câteva din sursele de informare pe care le-am folosit și eu referitor la alăptat. Alăptez de 1 an și 10 luni și o să alăptez cât vrea copilul meu și cât mă simt și eu confortabil.
3.Oricare ar fi parerile noastre, intai de toate suntem parinti! Zilele trecute ” rasfoiam” Facebook-ul. Privirea mi s-a oprit asupra postarii unei mamici. Mesajul acesteia continea o remarca rautacioasa la adresa stilului de parenting al altei mamici. Curiozitatea si faptul ca am foarte mult timp liber si, evident, nu am ce sa fac cu el ( fals!!) m-au facut sa citesc si comentariile. 87 de comentarii.
4.Despre copilarie, in Vaslui M-am nascut si am crescut in resedinta celui mai sarac judet din tara, conform Directiei Judetene de Statistica, Agentiei Judetene pentru Ocuparea Fortei de Munca (AJOFM) si nenumaratelor articole si stiri deprimante din presa regionala si nationala. La poalele dealurilor impadurite, fantomele fabricilor care odinioara alcatuiau zona industriala flancheaza linia feroviara a Vasluiului. Arhitectura comunista utilitara predomina si uniformizeaza aspectul orasului. In ceata iernii, griurile devin cu precadere dezolante, iar privirea, claustrofobica.
5.NU inseamna NU! Cred ca educația sexuală in scoli trebuie sa fie o materie la fel de ( sau poate mai ) importantă ca limba si literatura română! De ce?! Pentru ca sexualitatea, in toate aspectele ei: biologice, psihologice, sociale, culturale, emoționale, etice si juridice ne definește ca persoane! La 12-13 ani aveam sânul drept complet dezvoltat iar cel stâng abia crescuse ! Si acum am o diferența, dar atunci era foarte mare diferența. Îngrijorată, am avut curajul sa ii spun mamei ca nu știu ce sa fac ca sa imi crească si sânul stâng! M-a legat la cel drept si așteptam sa crească cel stâng! Nimic mai mult!!
6.Oglinda, oglinjoara… sunt urata!? Zi caldă de primavară, copil perfect lânga mine și o seară frumoasă în așteptare.  După creșă și o oră petrecută în parc ne întoarcem acasă. Sabina (2 ani și 6 luni) stă cocoțată pe scaunul ei în fața chiuvetei și se spală pe mâini. Se uită concentrată în oglindă la imaginea ei și spune clar:  “Sunt urâtă!”. Eu rămân stupefiată.
7.Ghid pentru alegerea gradinitei E incredibil de greu procesul alegerii unei gradinite. Multa presiune, multa responsabilitate. Mai ales daca acasa incerci sa cresti un om si nu sa dresezi un copil, variantele sunt destul de limitate.Daca meniul e bun, exista scaunul rusinii. Daca nu exista scaunul rusinii si meniul e acceptabil, parca educatoarea nu iti inspira foarte multe. Daca toate sunt ok, gradinita e prea scumpa. Sau nu are locuri. Sau cine stie ce...
8.Sa ne respectam copiii! RESPÉCT s. n. Atitudine sau sentiment de stimă, de considerație sau de prețuire deosebită față de cineva sau de ceva. Si atunci ma intreb… De ce respectul e doar unidirectional in relatia adult-copil? Oare acest fel de respect, e chiar respect? Sau e frica, obedienta?
9.Adoarme tinandu-ma de mana Cu mâna ei mică și fină. Și caldă! Caldă pe dinafară și pe dinăuntru. O mână mică cu un suflet în ea mă ține de mâna mea mare și obosită și fără suflare. Îmi țin suflarea să o aud cum adoarme, să îi detectez respirația grea a omului care a adormit. Să pot să mă sustrag de lângă ea. Să-mi trag mâna din mâna ei și să mă duc dincolo. La el.
10.Mamelor, cereti ajutorul tatilor! Sunt, de peste un an, mama unui băiețel pe care tatăl l-a dorit convingându-ma cu fișiere Excel prin care trecea cheltuieli fictive. Am fost femeia însărcinată căreia i-a fost frica de copil, desi lucrez cu copiii, dar am fost si fetița crescută de o mama singura de la care am preluat modelul de martir.
11.Dar ce, eu v-am batut pe voi? Povestea asta e despre cum să-ti bați ocazional copiii și să susții sus și tare că “nu, aia n-a fost bătaie “. Pot să spun că in general am avut o copilărie fericită, am simțit deopotrivă dragostea părinților dar și nervii mamei vărsați pe mine și pe sora mea.
12.Cand alaptarea te poate impiedica sa fii o mama calma si iubitoare Paradoxal, abia dupa ce l-am intarcat am inceput sa ma bucur de el. Abia atunci am inceput sa construim legaturile mama-copil.
13.Despre comori, cautari si mosteniri Scriu aceste rânduri cu băiețelul meu de 2 luni adormit în brațe. Nu-l las jos, pentru că n-aș vrea să-l pun jos niciodată. E perfect. E frumusețea, blândețea, veselia, dumnezeirea întruchipată. M-a învățat să simt lucruri despre care nici n-aș fi ghicit niciodată că pot exista.
14.Cum am ajuns sa nu mai judec alti parinti Au trecut 3 ani de cand sunt mama. In acesta perioada viata mi-a dat o lectie foarte importanta de invatat, sa nu judec pe nimeni, o lectie grea pe care nu am invatat-o repede. Le multumesc fetelor mele pentru contributia lor.
15.De ce? Pentru că nu ştim cum. Pentru că ne e teamă că, dacă spunem Nu! sau punem limite, pierdem relaţia. Pentru că am fost educaţi prin şantaj emoţional („Din cauza ta”), nutriţi cu dragoste condiţionată („Te iubesc dacă”), manipulaţi prin ruşine („Ce-o să zică X”), programaţi să nu reuşim („Nu eşti în stare de nimic”), dar să încercăm din greu („Lasă, măcar te-ai străduit”), reduşi la tăcere („Tu să deschizi gura când îţi dau eu voie”), minimizaţi ca neimportanţi („Lasă-mă, am treabă”), răsfăţaţi din vinovăţie şi ameninţaţi cu abandonul din neputinţă.
16.Nu esti ca sora-ta! sau Jumatatea mai mare Frate-meu s-a născut când eu aveam 3 ani și 4 luni. Nu țin minte când l-au adus acasă, cred că eram în deplasare, în schimb îl țin minte în pătuțul lui. Îi mâncam mărul cu biscuite dat prin răzătoarea de sticlă, mă enervam că mama nu-mi făcea și mie mâncare așa de bună. Țin minte că stăteam lângă pătuț și îi repetam mereu MI-MI, MI-MI! Așa se face că primul cuvânt spus de frate-meu n-a fost mama, ci MIMI, numele meu de alint. Și tare bucuroasă am mai fost pentru că simțeam că până și bebelușul îmi recunoaște importanța. Da, sufeream și eu de sindromul buricul pământului. Probabil ca orice copil care primește încă un frate.
17.Te iubesc daca… Am venit pe lume la 8 ani după soră-mea, la insistențele lui taică-meu, care își dorea un băiat, concepută fiind după calculele întregii comunități ca eu să ies băiat. N-am ieșit. Taică-meu a pus-o pe asistenta care a venit să-l anunțe că mai are o fată să se mai uite o data: „Nu se poate, tovarășa, mai uitați-vă o data, sigur e băiat!”
18.Cand sentimentul de mama vine mai tarziu Am vazut in filme si am tot auzit poveștile prietenelor despre legătura imediata dintre mamă si copilul ei. Am citit câteva articole despre asta, nu prea multe, e adevarat, căci ce e asa o mare filosofie?
19.5 sugestii pentru o vacanta reusita cu copii mici Ne place foarte mult sa calatorim. Pentru fiica noastra mai mare, adolescenta, vacantele cu mama si cu tata nu mai sunt de mare interes, dar cea mica (3 ani) ne impartaseste entuziasmul. Nu ne temem sa luam avionul la ore ultra-matinale si nu refuzam un itinerariu interesant doar pentru ca aterizeaza dupa miezul noptii.
20.Bunicile copiilor nostri Mi-am reluat activitatea, după aproape un an și jumătate. Și pentru că eu sunt plecată de acasă în jur de 9-10 ore pe zi (cu tot cu drumul prin oraș, dus –întors) și Lucian are aproximativ același program, se impunea luarea unei decizii majore: cine ne ajută cu copiii? Și cine va face asta, va trebui să își asume grija pentru amândoi copiii. Tudor are doar un an și ceva, iar Miruna are ore la școală până la 12.00.


ESRI

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri
Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.



powered by
developed by