Articole scrise de Valentin Naumescu


1 - 30 din 293 rezultate
1.Înapoi la „dreptul forței”. Rusia și China pariază riscant pe declinul și neputința Americii de a le înfrunta Coordonate sau nu în cadrul unor discuții anterioare, Rusia și China vor împinge tensiunea din Ucraina și Taiwan la cote paroxistice, până la limita la care speră că SUA vor ceda și vor pleca steagul, cerșind pacea. Aceasta este adevărata miză. Nu Ucraina în sine, nu Taiwanul, ci anularea încrederii lumii în supremația SUA. Dacă administrația de la Washington nu va pleca steagul în fața agresorului și nu va cere discuții și negocieri (asta este ceea ce dorește domnul Putin, să fie invitat la tratative), anticipez că Rusia va lovi în cele din urmă Ucraina, la început prin separatiștii săi din Donbas...
2.Invitarea Ucrainei în NATO - marea lovitură strategică a SUA în Estul Europei şi scenariul care dă fiori regimului Putin Agitaţie mare în estul Ucrainei, de ambele părţi ale frontierei cu Rusia. Informaţii contradictorii, acuzaţii reciproce de escaladare a conflictului, masarea trupelor ruse tot mai aproape de Donbas (realitate incontestabilă, vizibilă din satelit), interceptări de avioane ruseşti în apropierea spaţiului aerian al NATO în zona Mării Negre. Atmosferă de început de război, într-o primăvară rece, la şapte ani de la anexarea Crimeei.
3.Alegerile din Olanda. Cât de mari au crescut spinii lalelelor? De ce sunt însă importante alegerile din Olanda, o ţară care este „abia” a şaptea ca mărime a populaţiei din Uniune? Pentru că sunt un bun indicator al stării de spirit din nucleul central al Uniunii Europene, Olanda fiind una dintre ţările fondatoare, printre cei mai importanţi contributori neţi la bugetul UE, cu un nivel de dezvoltare extrem de ridicat, foarte conectată şi foarte sensibilă la evoluţiile politice şi economico-sociale din Uniune.
4.America trebuie să înfrunte expansiunea Chinei comuniste și să o oprească. Cu sau fără baletul european. De preferat ar fi ca Borrelliada de la Bruxelles să înceteze Pentru a salva încă o dată lumea liberă, de data aceasta în secolul XXI, dar firește și pentru propriul interes de primă Mare Putere a sistemului internațional, Statele Unite ale Americii vor trebui să înfrunte expansiunea Chinei comuniste, s-o oprească și să-și apere supremația globală. Acum. Nu știu dacă vor mai putea face acest lucru sau nu, dacă mai dispun de mijloacele necesare, dar SUA trebuie să înfrunte ofensiva Chinei, chiar dacă această luptă va lua forma „competiției extreme” de care vorbește Președintele Biden. Peste câțiva ani va fi prea târziu. În caz că nu este deja prea târziu.
5.Populismul conspiraţionist, ruperea relației de încredere popor-tehnocrație și criza democrației liberale. Trei scenarii pentru guvernările viitoare Despre criza democrației liberale se vorbește deja de mai mulți ani, nemaifiind o noutate... În Vest, lucrurile au mers după 9/11 tot mai rău (iată, sunt 20 de ani de declin al democrației liberale), culminând cu insurecția de la Washington de pe 6 ianuarie 2021 și atacul „patrioților” asupra Congresului, „motivate” de ideea de a-și „lua țara înapoi”, după ce un populist iresponsabil le-a vândut teza aberantă că „alegerile au fost furate” de democrați cu ajutorul Sistemului tehnocrat corupt.
6.TREI ÎNTREBĂRI. Două teme din 2020 și una din 2021 care ne pot schimba viața. Altele decât COVID În anul pandemiei, deși s-au întâmplat atât de multe în lume, puțin loc a mai rămas în spațiul public, în dezbaterile intelectuale și în preocupările oamenilor în afară de COVID. Virusul a acaparat, practic, tot. Și totuși, cea mai importantă schimbare trecută în general cu vederea de mass-media și de atenția noastră nu este nici politică, nici strategică, nici economică, nici epidemiologică, ci una de ordin cultural, în sensul cel mai larg al termenului.
7.Plecarea fanfaronului. Supravieţuirea trumpismului şi deceniul care va reseta lumea Colegiul Electoral l-a ales ieri oficial, aşa cum era normal, pe Joe Biden drept al 46-lea preşedinte al Statelor Unite, punând capăt iluziilor de răsturnare a rezultatului alegerilor din 3 noiembrie, pe care le mai nutreau ultimii militanţi exaltaţi ai lui Donald Trump, rămaşi în tranşee. Deşi a pierdut cu şapte milioane de voturi populare diferenţă (74-81 de milioane), Trump a insistat până în ultimul moment – deloc întâmplător – să îşi susţină aberanta teză a fraudării alegerilor, pe care o lansase public cu o lună înainte de vot, în ideea de a menţine captivi cât mai mulţi din suporterii săi.
8.Lupta pentru buget în UE-27/„Ne batem ca dihorii într-un sac”. Recentul summit de la Bruxelles a eşuat categoric (în sensul că a fost departe de orice şansă de reuşită) în a găsi consensul politic între contributorii neți şi beneficiarii neți din Uniunea Europeană. Deşi se discută cel puţin din timpul Preşedinţiei Române a Consiliului UE, cu continuare în preşedinţia finlandeză şi apoi în cea croată actuală, tema Cadrului Financiar Multianual 2021-2027 abia acum dă semne că devine o problemă acută, luată în serios de liderii europeni. Vorbim de o sumă orientativă de circa 1100 miliarde de Euro, care poate varia cu 50-70 de miliarde în sus sau în jos;
9.Pro-Rusia, anti-SUA: Macron salvează sau distruge UE şi NATO? La doi ani şi jumătate de la entuziasmanta sa alegere ca Preşedinte al Republicii Franceze, pe care mulţi dintre noi am văzut-o iniţial ca o speranţă de salvare a Uniunii Europene şi a viziunii liberale a Occidentului în faţa populismului naţionalist eurofob, carismaticul şi flamboiantul Emmanuel Macron pare să pornească pe o direcţie de politică externă îngrijorătoare cel puţin pentru Europa Centrală şi de Est, dacă nu și pentru însăși existența Occidentului transatlantic;
10.„Moartea cerebrală a NATO” şi „suveranitatea europeană”. Cum va fi înfruntat prima dată nucleul franco-german de o parte din ţările UE Preşedintele Macron are ştiinţa comunicării. Chiar şi atunci când lumea în jurul lui spune aproape la unison că a făcut o declaraţie deplasată, iresponsabilă, el de fapt pregăteşte terenul pentru a-şi vinde o idee, având nevoie de un impact emoţional cât mai mare la nivelul opiniei publice, pentru marfa pe care o va scoate curând pe raft şi care trebuie să pară „soluţia magistrală” la problema „morţii cerebrale” în care ar fi intrat Alianţa Nord-Atlantică. Dar vor cumpăra oare europenii ideea „pilonului european al NATO”, şi dacă da, în ce termeni şi condiţii?
11.Reinventarea liberalismului centrist şi fuga din îmbrăţişarea socialismului. Consecinţe în politica internaţională Pe fondul presiunii teribile exercitate de divizarea maniheistă din ultimele 2-3 decenii, de radicalizarea şi polarizarea politicii interne americane, liberalismul occidental s-a topit practic în confruntarea apocaliptică dintre progresişti şi conservatori, fiind forţat să se alăture, conjunctural, uneia dintre tabere (cea socialistă) şi să renunţe la a-şi mai afirma identitatea politică, ideologică şi culturală autentică, cea originală, moderată, decentă şi raţională, care îl făcea esenţialmente diferit şi de conservatorism, şi de socialism;
12.Marele blocaj. Cum s-au împotmolit UE, Occidentul şi ordinea liberală. Capcana populismului şi defecţiunile democraţiei Dacă cineva mi-ar fi spus la începutul anilor ‘90 că va veni ziua când guvernele Statelor Unite şi Marii Britanii vor pleda pentru ridicarea de ziduri și reintroducerea controalelor la frontieră, respectiv împotriva globalizării şi deschiderii, aş fi spus că fabulează. Eram în vremea studenţiei, abia ieşiţi din comunism şi din graniţe închise, citeam cu aviditate „Societatea deschisă şi duşmanii ei” a lui Karl Popper...
13.Se învârte roata istoriei? De ce pierde teren Vestul în faţa Rusiei şi Chinei? Războiul Occidentului contra Occidentului Există rapoarte interesante ale unor servicii de intelligence occidentale, din păcate prea puţin mediatizate, care arată că ambele curente radicale şi contestatare, atât cel neofascist cât şi cel neomarxist (anti-capitalist), care critică virulent democraţiile liberale, capitalismul şi realizările istorice ale modului de viaţă occidental beneficiază de finanţări indirecte, filtrate succesiv, din Rusia şi China, menite să alimenteze războiul Occidentului contra Occidentului, să dezbine societăţile occidentale, să-i radicalizeze pe naivi şi semidocţi şi mai ales să erodeze încrederea cetăţenilor în sistemul politic şi economic actual, în instituţii şi politici, în ordinea liberală.
14.România-Republica Moldova, pe axa contradictorie Washington-Berlin-Paris-Moscova Cu președintele României la Casa Albă și premierul Republicii Moldova sub papucul soft (bocancul murdar?, pantoful lăcuit?, alegeți dumneavoastră varianta corectă și actualizată stilistic) al Kremlinului, istoria românilor continuă, iată, pe linia paradoxurilor și contrastelor, fie ele strategice, politice, economice, socio-culturale, educaționale și intelectuale, așa cum o dovedesc cam toate controversele din acest spațiu ambivalent, nu de puține ori duplicitar și contradictoriu, prins pentru totdeauna pe falia indisolubilă Est-Vest;
15.Sfârșitul lumii „post-Război Rece”. Înapoi la politica Marilor Puteri Prefigurată încă de acum câțiva ani, încheierea perioadei politico-strategice numite convențional „post-Război Rece” s-a concretizat juridic și simbolic prin „decesul” oficial al Tratatului Forțelor Nucleare Intermediare (INF, 8 decembrie 1987 – 2 august 2019). Am intrat de facto și de jure într-o nouă etapă a sistemului relațiilor internaționale, căreia nu i-a fost încă atribuit un nume dar care observăm că marchează revenirea la primordialitatea politicii bazate pe interesele Marilor Puteri, în dauna tratatelor, a multilateralismului și a politicii bazate pe norme și valori universale.
16.Votul europenilor, coaliţiile liderilor şi soluţia Ursula. Ce e bine, ce e rău Dacă Macron nu s-ar fi opus numirii lui Manfred Weber şi nu ar fi discreditat „principiul candidaţilor de frunte” dintre care urma să se aleagă preşedintele Comisiei Europene pe baza votului europenilor, probabil că negocierile postelectorale ar fi decurs uşor şi s-ar fi terminat repede, fără sentimentul că liderii UE au scos în ultimul moment „iepurele din joben”, pe care nu l-a votat nimeni dar care este impus ca soluţie de compromis.
17.Vara negocierilor fierbinţi. Cum va ieşi UE din fragmentarea actuală, orgoliile şi interesele grupurilor pro-europene? Cu un ochi râdem şi cu altul plângem. Opţiunea pro-europeană a câştigat clar alegerile dar tabăra partidelor pro-europene este deocamdată dezbinată şi duce lupte grele pentru formarea unei majorităţi stabile, care să dea o conducere puternică şi eficientă a noii UE post-Brexit. Ceea ce ştim cu certitudine este că vor fi minim trei partide europene în noua majoritate, posibil chiar patru, iar bunul simţ ne spune că PPE nu poate lipsi din această majoritate, ca partid câştigător al alegerilor europarlamentare.
18.Criza Republicii Moldova și capcana Rusiei. De ce a mușcat Maia mărul otrăvit? Știu că vorbesc contra curentului zilei, că lumea pare momentan entuziasmată de „soluția politică” mirobolantă de la Chișinău, moșită de Rusia, SUA și UE. Soluţie din care, între paranteze fie spus, foarte bine că România nu face parte şi nu a girat această coaliţie. Îmi voi apăra și explica însă opinia personală asupra crizei și consecințelor acesteia, spunând din start că legitim nu înseamnă neapărat și bun. Guvernul Maia Sandu este valid și legitim, dar decizia politică luată de Blocul ACUM este fundamental greșită și va fi regretată.
19.Europa după vot. Entuziasmul iniţial, iepurii din pălărie şi complicaţiile care urmează Alegerile europene au trecut cu bine pentru Uniune. Populiștii și naționaliștii au avut unele creșteri, dar în general au performat sub așteptări, cu câteva excepţii. În Germania, AfD a stagnat la cota de 11%, în Franța Adunarea Națională (RN) a lui Marine Le Pen a ieșit practic la egalitate cu Republica în Marș (LREM) a lui Macron (un procent diferență), în condițiile în care Le Pen a concentrat întregul vot eurofob şi anti-imigraţie iar pro-europenii și-au împărțit opțiunile între 4-5 partide semnificative,
20.Aici Uniunea Europeană. Urmează ora exactă! Amintindu-ne că Henry Kissinger numea Austria "seismograful Europei",ne vom gândi imediat la semnificațiile interne dar mai ales externe ale cutremurului politic major de la Viena. Să fie aceasta "lebăda neagră" care să dea lovitura de început populismului anti-european? Ce să însemne, deci, pentru UE prăbușirea Partidului Libertății din Austria (ce denumire înşelătoare), unul dintre partidele demult consacrate ale opțiunii naționaliste eurosceptice de pe continent, ale extremismului de dreapta, cu susținere binecunoscută din partea Rusiei?
21.Tragi-comedia Ucrainei continuă. Actul VI: intră în scenă comicul Zelenski Nu mai există îndoieli şi incertitudini electorale, actorul de comedie Volodimir Zelenski (41 de ani) va câştiga duminică alegerile prezidenţiale din Ucraina cu o diferenţă de cel puţin zece procente, adică de o manieră categorică şi incontestabilă; Dincolo de ironia istoriei unui popor esenţialmente nefericit şi ghinionist la plasarea geopolitică pe hartă, într-o zonă-tampon (nici noi nu suntem departe, dar am avut, totuşi, mai mult noroc până acum), intrarea Ucrainei în epoca unui comediant ascunde o tragedie subtilă şi profundă...
22.Dispariţia Occidentului şi deruta strategică a Europei. Pleacă America, vine China? Faptul că liderii populişti şi eurosceptici de la Roma au semnat, cu ocazia vizitei lui Xi Jinping în Europa, acordurile politice de intrare în proiectul chinez Belt and Road Initiative, nu ar trebui nici să surprindă foarte tare, nici să pară aspectul cel mai îngrijorător pentru Uniunea Europeană de astăzi. La urma urmei, Franţa a semnat şi ea acorduri cu China, o zi mai târziu, inclusiv cel fabulos pentru 300 de aeronave Airbus, practic un contract de patru ori mai mari decât toate sumele din memorandumurile încheiate de Italia. Cine ar fi putut rezista tentaţiei unui asemenea contract de captatio benevolentiae?
23.Complicata primăvară europeană şi capcanele dorinţei de schimbare politică Trăim un timp al marilor schimbări. Politice, economice, sociale, tehnologice, culturale, tot mai intense şi mai accelerate sunt transformările Europei şi lumii de astăzi. Reţelele sociale şi comunicarea online au schimbat în ultimul deceniu, profund şi dramatic, cu părţi bune şi cu părţi nocive, modul în care comunică, se informează, se asociază şi se exprimă oamenii în societate, inclusiv politicienii. Paradoxurile sunt la tot pasul. Aparent, accesul şi nivelul de informaţie a crescut, deşi în realitate nivelul cultural a scăzut...
24.Republica Moldova: alegerile pe care toată lumea le-a pierdut. Dar ştim câştigătorul de peste patru ani! Pe vremuri, când învăţam în facultate despre cum e cu democraţia, ni se spunea că întotdeauna cineva câştigă alegerile şi altcineva le pierde. Ei bine, nu mai e aşa. De câţiva ani buni, în Europa a apărut un nou tip de scrutin – alegerile pe care toată lumea le pierde. Iar Republica Moldova este un exemplu perfect pentru asemenea alegeri, aşa cum Germania a fost un exemplu în acest sens, în septembrie 2017.
25.Avatarurile Occidentului. De la „The Wall” (Pink Floyd, 1979) şi „Mr. Gorbachev, Tear Down This Wall!” (Reagan, 1987) la „Walls Work” (Trump, 2019) Neputând convinge Congresul să-i dea cei 5,7 miliarde de dolari pentru ridicarea Zidului de care crede că are nevoie pentru a fi reales anul viitor (ci doar 1,3 miliarde pentru câteva porţiuni de gard), Trump va recurge la artificiul tehnico-politic (permis de lege, se pare) al decretării „stării de urgenţă naţională”, urmat de autorizarea imediată a utilizării fondurilor bugetare ale Pentagonului pentru construcţia Zidului de la frontiera cu Mexicul. Fostul secretar al Apărării, Jim Mattis, excludea varianta ca Departamentul pe care îl conducea să construiască Zidul din fondurile proprii, spunând sec că asta nu e treaba Armatei SUA.
26.Scutul antirachetă din România, temă de negociere între Rusia şi SUA? Strategia lui Trump este deja cunoscută. Anunţă mai întâi retragerea din marile Tratate ale deceniilor sau anilor trecuţi, pentru ca imediat după aceea să forţeze, prin puterea uriaşă a „argumentelor” şi condiţionărilor politico-economico-militare ale primei Mari Puteri a lumii, o renegociere a acestor tratate, în noi condiţii, impuse de el. Această politică a început să dea rezultate parţiale. De exemplu, Canada şi Mexic au cedat anul trecut şi au renegociat fostul NAFTA.
27.Venezuela. Un test pentru Trump şi o dilemă pentru UE Venezuela ar putea să nu pară o miză importantă în sistemul relaţiilor internaţionale (dincolo de rezervele imense de petrol), dar finalitatea acestei crize va atârna greu în politica lumii. Este ultima mare înfruntare între Occident şi lumea întunecată a regimurilor opresive înainte de a intra într-un nou capitol al istoriei şi într-o nouă ordine mondială. Paradoxal, dar tocmai „iliberalul” Trump ar avea acum şansa să salveze valorile liberale ale lumii occidentale şi supremaţia ordinii internaţionale inspirate după 1945 de Marile Puteri apusene. Ironia istoriei...
28.Tratatul de la Aachen, „refondarea” Uniunii Europene şi România explozivă Nici nu se putea imagina un moment mai încărcat de semnificaţii, de simbolism, de contradicţii şi paradoxuri decât semnarea Tratatului de la Aachen, care sugerează începutul procesului de „refondare” a Uniunii Europene. Un lider experimentat şi moderat, trecut prin multe, aflat spre apusul carierei politice, semnează alături de un lider tânăr şi avântat, care visează să refondeze Uniunea Europeană. Dar cine „girează” această emoţionantă punere în scenă a relansării Proiectului European? Ei bine, Preşedinţia semestrială deţinută de o ţară aflată pe buza prăpastiei, din punct de vedere politic, economic şi moral…
29.Așteptând lebăda neagră. Cum va arăta lumea în 2019? De la o criză la alta, de la o amenințare la alta, de la o nesiguranță la alta, trăim captivi într-o lume care așteaptă derutată, agresivă, confuză și anxioasă venirea lebedei negre; Nu știm dacă aceasta va veni în 2019, 2020 sau 2021, dar așteptarea lebedei negre devine ea însăși caracteristica apăsătoare a unei lumi instabile, nesigure și extrem de volatile, căreia oamenii nu îi mai pot înțelege, cu aparatul de cunoaștere de care dispun, direcția, semnificațiile și resorturile, și în care este tot mai greu să îți planifici viitorul personal, al familiei sau al organizației din care faci parte;
30.Decembrie, stare de urgenţă. 100 în plus la salariu, Revoluţia Vestelor Galbene şi perspectivele Europei Preşedintele Macron este speriat. Discursul de criză pe care l-a rostit în faţa naţiunii franceze furioase, cu sau fără veste galbene, şi suta de euro aruncată la salariul minim trădează deruta în care s-a scufundat programul său politic, la doar un an şi jumătate de la glorioasa învestitură. „Starea de urgenţă economică şi socială” pe care a anunţat-o nu face decât să alimenteze frustrarea, furia şi sentimentul puternic al oamenilor că Franţa traversează o criză, un moment crucial, un punct de cotitură.

1 2 3 4 5 6 7 8  ... 10 

ESRI

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.



powered by
developed by