Articole scrise de Valentin Naumescu


1 - 30 din 278 rezultate
1.Se învârte roata istoriei? De ce pierde teren Vestul în faţa Rusiei şi Chinei? Războiul Occidentului contra Occidentului Există rapoarte interesante ale unor servicii de intelligence occidentale, din păcate prea puţin mediatizate, care arată că ambele curente radicale şi contestatare, atât cel neofascist cât şi cel neomarxist (anti-capitalist), care critică virulent democraţiile liberale, capitalismul şi realizările istorice ale modului de viaţă occidental beneficiază de finanţări indirecte, filtrate succesiv, din Rusia şi China, menite să alimenteze războiul Occidentului contra Occidentului, să dezbine societăţile occidentale, să-i radicalizeze pe naivi şi semidocţi şi mai ales să erodeze încrederea cetăţenilor în sistemul politic şi economic actual, în instituţii şi politici, în ordinea liberală.
2.România-Republica Moldova, pe axa contradictorie Washington-Berlin-Paris-Moscova Cu președintele României la Casa Albă și premierul Republicii Moldova sub papucul soft (bocancul murdar?, pantoful lăcuit?, alegeți dumneavoastră varianta corectă și actualizată stilistic) al Kremlinului, istoria românilor continuă, iată, pe linia paradoxurilor și contrastelor, fie ele strategice, politice, economice, socio-culturale, educaționale și intelectuale, așa cum o dovedesc cam toate controversele din acest spațiu ambivalent, nu de puține ori duplicitar și contradictoriu, prins pentru totdeauna pe falia indisolubilă Est-Vest;
3.Sfârșitul lumii „post-Război Rece”. Înapoi la politica Marilor Puteri Prefigurată încă de acum câțiva ani, încheierea perioadei politico-strategice numite convențional „post-Război Rece” s-a concretizat juridic și simbolic prin „decesul” oficial al Tratatului Forțelor Nucleare Intermediare (INF, 8 decembrie 1987 – 2 august 2019). Am intrat de facto și de jure într-o nouă etapă a sistemului relațiilor internaționale, căreia nu i-a fost încă atribuit un nume dar care observăm că marchează revenirea la primordialitatea politicii bazate pe interesele Marilor Puteri, în dauna tratatelor, a multilateralismului și a politicii bazate pe norme și valori universale.
4.Votul europenilor, coaliţiile liderilor şi soluţia Ursula. Ce e bine, ce e rău Dacă Macron nu s-ar fi opus numirii lui Manfred Weber şi nu ar fi discreditat „principiul candidaţilor de frunte” dintre care urma să se aleagă preşedintele Comisiei Europene pe baza votului europenilor, probabil că negocierile postelectorale ar fi decurs uşor şi s-ar fi terminat repede, fără sentimentul că liderii UE au scos în ultimul moment „iepurele din joben”, pe care nu l-a votat nimeni dar care este impus ca soluţie de compromis.
5.Vara negocierilor fierbinţi. Cum va ieşi UE din fragmentarea actuală, orgoliile şi interesele grupurilor pro-europene? Cu un ochi râdem şi cu altul plângem. Opţiunea pro-europeană a câştigat clar alegerile dar tabăra partidelor pro-europene este deocamdată dezbinată şi duce lupte grele pentru formarea unei majorităţi stabile, care să dea o conducere puternică şi eficientă a noii UE post-Brexit. Ceea ce ştim cu certitudine este că vor fi minim trei partide europene în noua majoritate, posibil chiar patru, iar bunul simţ ne spune că PPE nu poate lipsi din această majoritate, ca partid câştigător al alegerilor europarlamentare.
6.Criza Republicii Moldova și capcana Rusiei. De ce a mușcat Maia mărul otrăvit? Știu că vorbesc contra curentului zilei, că lumea pare momentan entuziasmată de „soluția politică” mirobolantă de la Chișinău, moșită de Rusia, SUA și UE. Soluţie din care, între paranteze fie spus, foarte bine că România nu face parte şi nu a girat această coaliţie. Îmi voi apăra și explica însă opinia personală asupra crizei și consecințelor acesteia, spunând din start că legitim nu înseamnă neapărat și bun. Guvernul Maia Sandu este valid și legitim, dar decizia politică luată de Blocul ACUM este fundamental greșită și va fi regretată.
7.Europa după vot. Entuziasmul iniţial, iepurii din pălărie şi complicaţiile care urmează Alegerile europene au trecut cu bine pentru Uniune. Populiștii și naționaliștii au avut unele creșteri, dar în general au performat sub așteptări, cu câteva excepţii. În Germania, AfD a stagnat la cota de 11%, în Franța Adunarea Națională (RN) a lui Marine Le Pen a ieșit practic la egalitate cu Republica în Marș (LREM) a lui Macron (un procent diferență), în condițiile în care Le Pen a concentrat întregul vot eurofob şi anti-imigraţie iar pro-europenii și-au împărțit opțiunile între 4-5 partide semnificative,
8.Aici Uniunea Europeană. Urmează ora exactă! Amintindu-ne că Henry Kissinger numea Austria "seismograful Europei",ne vom gândi imediat la semnificațiile interne dar mai ales externe ale cutremurului politic major de la Viena. Să fie aceasta "lebăda neagră" care să dea lovitura de început populismului anti-european? Ce să însemne, deci, pentru UE prăbușirea Partidului Libertății din Austria (ce denumire înşelătoare), unul dintre partidele demult consacrate ale opțiunii naționaliste eurosceptice de pe continent, ale extremismului de dreapta, cu susținere binecunoscută din partea Rusiei?
9.Tragi-comedia Ucrainei continuă. Actul VI: intră în scenă comicul Zelenski Nu mai există îndoieli şi incertitudini electorale, actorul de comedie Volodimir Zelenski (41 de ani) va câştiga duminică alegerile prezidenţiale din Ucraina cu o diferenţă de cel puţin zece procente, adică de o manieră categorică şi incontestabilă; Dincolo de ironia istoriei unui popor esenţialmente nefericit şi ghinionist la plasarea geopolitică pe hartă, într-o zonă-tampon (nici noi nu suntem departe, dar am avut, totuşi, mai mult noroc până acum), intrarea Ucrainei în epoca unui comediant ascunde o tragedie subtilă şi profundă...
10.Dispariţia Occidentului şi deruta strategică a Europei. Pleacă America, vine China? Faptul că liderii populişti şi eurosceptici de la Roma au semnat, cu ocazia vizitei lui Xi Jinping în Europa, acordurile politice de intrare în proiectul chinez Belt and Road Initiative, nu ar trebui nici să surprindă foarte tare, nici să pară aspectul cel mai îngrijorător pentru Uniunea Europeană de astăzi. La urma urmei, Franţa a semnat şi ea acorduri cu China, o zi mai târziu, inclusiv cel fabulos pentru 300 de aeronave Airbus, practic un contract de patru ori mai mari decât toate sumele din memorandumurile încheiate de Italia. Cine ar fi putut rezista tentaţiei unui asemenea contract de captatio benevolentiae?
11.Complicata primăvară europeană şi capcanele dorinţei de schimbare politică Trăim un timp al marilor schimbări. Politice, economice, sociale, tehnologice, culturale, tot mai intense şi mai accelerate sunt transformările Europei şi lumii de astăzi. Reţelele sociale şi comunicarea online au schimbat în ultimul deceniu, profund şi dramatic, cu părţi bune şi cu părţi nocive, modul în care comunică, se informează, se asociază şi se exprimă oamenii în societate, inclusiv politicienii. Paradoxurile sunt la tot pasul. Aparent, accesul şi nivelul de informaţie a crescut, deşi în realitate nivelul cultural a scăzut...
12.Republica Moldova: alegerile pe care toată lumea le-a pierdut. Dar ştim câştigătorul de peste patru ani! Pe vremuri, când învăţam în facultate despre cum e cu democraţia, ni se spunea că întotdeauna cineva câştigă alegerile şi altcineva le pierde. Ei bine, nu mai e aşa. De câţiva ani buni, în Europa a apărut un nou tip de scrutin – alegerile pe care toată lumea le pierde. Iar Republica Moldova este un exemplu perfect pentru asemenea alegeri, aşa cum Germania a fost un exemplu în acest sens, în septembrie 2017.
13.Avatarurile Occidentului. De la „The Wall” (Pink Floyd, 1979) şi „Mr. Gorbachev, Tear Down This Wall!” (Reagan, 1987) la „Walls Work” (Trump, 2019) Neputând convinge Congresul să-i dea cei 5,7 miliarde de dolari pentru ridicarea Zidului de care crede că are nevoie pentru a fi reales anul viitor (ci doar 1,3 miliarde pentru câteva porţiuni de gard), Trump va recurge la artificiul tehnico-politic (permis de lege, se pare) al decretării „stării de urgenţă naţională”, urmat de autorizarea imediată a utilizării fondurilor bugetare ale Pentagonului pentru construcţia Zidului de la frontiera cu Mexicul. Fostul secretar al Apărării, Jim Mattis, excludea varianta ca Departamentul pe care îl conducea să construiască Zidul din fondurile proprii, spunând sec că asta nu e treaba Armatei SUA.
14.Scutul antirachetă din România, temă de negociere între Rusia şi SUA? Strategia lui Trump este deja cunoscută. Anunţă mai întâi retragerea din marile Tratate ale deceniilor sau anilor trecuţi, pentru ca imediat după aceea să forţeze, prin puterea uriaşă a „argumentelor” şi condiţionărilor politico-economico-militare ale primei Mari Puteri a lumii, o renegociere a acestor tratate, în noi condiţii, impuse de el. Această politică a început să dea rezultate parţiale. De exemplu, Canada şi Mexic au cedat anul trecut şi au renegociat fostul NAFTA.
15.Venezuela. Un test pentru Trump şi o dilemă pentru UE Venezuela ar putea să nu pară o miză importantă în sistemul relaţiilor internaţionale (dincolo de rezervele imense de petrol), dar finalitatea acestei crize va atârna greu în politica lumii. Este ultima mare înfruntare între Occident şi lumea întunecată a regimurilor opresive înainte de a intra într-un nou capitol al istoriei şi într-o nouă ordine mondială. Paradoxal, dar tocmai „iliberalul” Trump ar avea acum şansa să salveze valorile liberale ale lumii occidentale şi supremaţia ordinii internaţionale inspirate după 1945 de Marile Puteri apusene. Ironia istoriei...
16.Tratatul de la Aachen, „refondarea” Uniunii Europene şi România explozivă Nici nu se putea imagina un moment mai încărcat de semnificaţii, de simbolism, de contradicţii şi paradoxuri decât semnarea Tratatului de la Aachen, care sugerează începutul procesului de „refondare” a Uniunii Europene. Un lider experimentat şi moderat, trecut prin multe, aflat spre apusul carierei politice, semnează alături de un lider tânăr şi avântat, care visează să refondeze Uniunea Europeană. Dar cine „girează” această emoţionantă punere în scenă a relansării Proiectului European? Ei bine, Preşedinţia semestrială deţinută de o ţară aflată pe buza prăpastiei, din punct de vedere politic, economic şi moral…
17.Așteptând lebăda neagră. Cum va arăta lumea în 2019? De la o criză la alta, de la o amenințare la alta, de la o nesiguranță la alta, trăim captivi într-o lume care așteaptă derutată, agresivă, confuză și anxioasă venirea lebedei negre; Nu știm dacă aceasta va veni în 2019, 2020 sau 2021, dar așteptarea lebedei negre devine ea însăși caracteristica apăsătoare a unei lumi instabile, nesigure și extrem de volatile, căreia oamenii nu îi mai pot înțelege, cu aparatul de cunoaștere de care dispun, direcția, semnificațiile și resorturile, și în care este tot mai greu să îți planifici viitorul personal, al familiei sau al organizației din care faci parte;
18.Decembrie, stare de urgenţă. 100 în plus la salariu, Revoluţia Vestelor Galbene şi perspectivele Europei Preşedintele Macron este speriat. Discursul de criză pe care l-a rostit în faţa naţiunii franceze furioase, cu sau fără veste galbene, şi suta de euro aruncată la salariul minim trădează deruta în care s-a scufundat programul său politic, la doar un an şi jumătate de la glorioasa învestitură. „Starea de urgenţă economică şi socială” pe care a anunţat-o nu face decât să alimenteze frustrarea, furia şi sentimentul puternic al oamenilor că Franţa traversează o criză, un moment crucial, un punct de cotitură.
19.Forţa dreptului sau dreptul forţei? Fractura SUA-UE și slăbirea Occidentului au încurajat Rusia să iasă la război în Marea Neagră. Dar ce e mai rău încă n-a venit Când vezi imaginile de duminică din Marea Neagră, nu foarte departe de noi, reevaluezi imediat apartenența la NATO și garanțiile de securitate americane și nu poți să nu îți amintești ideea din 2016, de înființare a flotei NATO la Marea Neagră, blocată de reticența lui Erdoğan față de SUA și de oportunismul duplicitar al premierului Boiko Borisov (care voia, înaintea campaniei electorale din Bulgaria, „să vadă iole cu turiști ruși și conducte de gaz” traversând Marea Neagră, nu vasele militare ale NATO), chiar în timpul vizitei lui Klaus Iohannis în țara vecină, când totul părea rezolvat iar acordul SUA era ca și obținut.
20.Armata Europeană. Utopia tânărului Emmanuel sau interesele industriei de armament? Povestea cu „Armata Europeană” riscă să devină o butaforie, după atâtea şi atâtea reîncălziri ale acestei supe cam acrite pe care doar doamna Merkel, din amabilitate pentru tânărul Emmanuel care are toată viața (politică) înainte, se preface că o mai gustă din când în când.„Avem nevoie de o armată care să apere Uniunea Europeană de Rusia, de China sau chiar de Statele Unite” – dacă un student la Relaţii Internaţionale ne-ar fi dat un asemenea răspuns la examen, l-am fi picat pe loc, dar dacă Preşedintele Republicii Franceze spune asta, trebuie să scriem neapărat un articol şi să analizăm substraturile profunde şi implicaţiile acestei cugetări strategice.
21.Mizerabilii. România pe buza prăpastiei. Cum scăpăm de ei? Cu degetele ridicate sfidător, la tribuna Parlamentului României. Atâta ştiu, atâta pot, asta vor. Aşa răspund la criticile Uniunii Europene, ale guvernelor occidentale şi ale românilor, apărându-se unii pe alţii, strâns uniţi ca pinguinii, ca să nu li se întâmple lor nimic şi să supravieţuiască în privilegii şi imunităţi. Majoritatea parlamentară, asta este tot ce le-a rămas ca să le „justifice” scandaloasa prezenţă la putere şi acţiunile sordide. Nimic din ceea ce fac nu mai are legătură cu programul de guvernare pentru care, vai!, au fost aleşi acum doi ani de 20% dintre votanţii acestei ţări. Nimic din ceea ce fac astăzi, la Guvern sau în Parlament, nu (mai) este apreciat de nimeni...
22.It’s not the economy, stupid! Trump pierde controlul în Camera Reprezentanţilor dar polarizarea ideologică a Americii se adânceşte Un rezultat al alegerilor care pare să mulţumească pe toată lumea este întotdeauna un rezultat care adânceşte polarizarea societăţii şi blocajul politic, producând mai multe întrebări decât răspunsuri privind evoluţia şi direcţiile viitoare de acţiune ale legislativului şi generând mai multe probleme decât soluţii. Nu vin vremuri uşoare şi limpezi, nici în America, nici în lume. Societăţile occidentale sunt tot mai adânc divizate politic şi mai ales ideologic.
23.Vor regreta europenii „era Merkel”? Va apărea un „Trump” şi la Berlin? Urmează „Germany First”? Aş începe cu un mesaj pentru virulenţii critici de ieri şi de astăzi ai Angelei Merkel. Pentru cei care, de la Atena la Varşovia şi de la Roma la Budapesta sau Bucureşti, preluând lozinci facile din surse media de doi bani, cel mai probabil infestate de propaganda rusească, cred şi strigă că „Angela Merkel a distrus Uniunea Europeană” şi „trebuie să plece cât mai repede de la cancelaria Germaniei”. O vorbă veche spune: ai grijă ce-ţi doreşti, că s-ar putea să ţi se întâmple!
24.Era Trump prinde contur. O nouă „cultură politică” se extinde. A învins tabăra iliberală? Retragerea SUA din Tratatul Forţelor Nucleare Intermediare (INF), semnat în 1987 de Ronald Reagan şi Mihail Gorbaciov, anunţă indiscutabil reluarea cursei înarmării nucleare, stimulează dezvoltarea de noi tehnologii militare, creşterea bugetelor militare, „capturarea strategică” a Europei între rachetele americane şi cele ruseşti şi revenirea Uniunii Europene la statutul de actor minor în relaţiile internaţionale, dependent de „umbrela nucleară americană”, cel puţin din perspectiva rachetelor cu rază medie (500-5500 km) şi a capacităţii de descurajare, în raport cu Marile Puteri în domeniu, respectiv Statele Unite, Federaţia Rusă şi China
25.Principiile lui Trump la ora adevărului. Dacă o va „scălda” cu Arabia Saudită, SUA va pierde respectul lumii libere şi demne Dispariţia jurnalistului saudit Jamal Khashoggi, rezident permanent al SUA, pe 2 octombrie, în sediul Consulatului General al Arabiei Saudite de la Istanbul, a trezit de la început, în Turcia şi peste tot în lumea liberă, suspiciunea arestării, agresării, răpirii şi poate chiar a asasinării acestuia de către autorităţile saudite, a negării şi minciunilor ulterioare ale saudiţilor; Khashoggi este (a fost) un critic acerb al regimului de la Riad şi al prinţului moştenitor Bin Salman.
26.Generaţia 1965-1975. Momentul nostru politic a trecut sau n-a venit? De ce nu a avut România de după 1900 o „generaţie măreaţă”? Peste câteva zile voi împlini 48 de ani, constat că deja nu mai pot fi un „om nou” printre „oamenii noi” şi m-am gândit să ies doar pentru un moment din zona preocupărilor de politică internaţională, scriind un text pe care îl dedic colegilor mei de generaţie şi pe care îl voi încheia cu o întrebare, la care chiar aştept răspuns. Generaţia 1965-1975, să zicem aşa, cu aproximările inevitabile. O generaţie care a copilărit în comunism suficient cât să şi-l amintească bine (măcar 14-15 ani sau mai mult) dar a studiat în universităţi după 1989 şi, bineînţeles, şi-a construit aspiraţiile, carierele sau afacerile începând cu primii ani ai libertăţilor...
27.Tensiuni militare în Marea Azov. Risc de război Ucraina-Rusia sau doar pre-campanie electorală? Până mai ieri ignorată de lumea politică internaţională, Marea Azov arată în prezent ca o (foarte posibilă) nouă sursă de conflict deschis în Estul Europei, şi ca un teatru de operaţiuni în care Rusia îşi aduce vase suplimentare dinspre Marea Caspică şi îşi consolidează accelerat prezenţa militară navală, iar Ucraina răspunde, la rândul ei, prin masarea unor trupe la sud de faimosul oraş-port Mariupol, oraş pe care separatiştii ruşi din Donbas îl cuceriseră iniţial în 2014, dar care a fost eliberat ulterior de trupele guvernamentale şi a devenit aproape un simbol al rezistenţei Ucrainei în faţa expansiunii ruseşti în Estul Europei.
28.Erdoğan la Berlin. O nouă perspectivă pentru relaţia UE-Turcia? „Erdoğan la Berlin” ar fi părut, până acum câteva luni, cel mult titlul unui film ieftin de ficţiune sau, mai rău, al unui joc stupid pe calculator. Dar iată că astăzi este o ştire reală, nu e fake news, se întâmplă de-adevăratelea şi, în anumite condiţii, ar putea chiar avea un impact puternic asupra politicilor UE şi ale Turciei, în anii care urmează. Nu este o certitudine, desigur, faliile fiind adânci, dar posibilitatea există, mai ales că ceea ce există cu siguranţă este nevoia reciprocă a unei resetări a relaţiilor turco-germane (europene).
29.„Fort Trump” în Polonia. Ce ar însemna pentru Flancul Estic al NATO şi pentru UE o bază americană importantă? Vorbind despre posibilitatea înființării unei mari baze militare a Statelor Unite pe teritoriul Poloniei, președinții Trump și Duda au anulat, practic, și ultima rămășiță a înțelegerilor americano-sovietice care au făcut parte din pachetul infam de împărțire a Europei, în 1945. Căci înțelegerea Clinton-Elțin din 1997 nu era decât o prelungire cosmetizată, la peste o jumătate de secol distanță, a vechiului acord al aliaților pentru delimitarea sferelor de influență de pe continent, de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial.
30.Confirmarea tendințelor europene în alegerile din Suedia. Scad partidele mari tradiționale, cresc partidele noi dar și extremismul anti-UE Rezultatele alegerilor din Suedia nu sunt, la urma urmei, catastrofale. Dimpotrivă, faţă de estimările prăpăstioase din ultimele zile ale campaniei, care dădeau Suedezii Democraţi (extrema-dreaptă) pe primul loc, cu scoruri de până la 25%, ceea ce a ieşit duminică la urne este doar o nuanţă diferită a vechii culori de fond a tabloului politic suedez. Şi totuşi, nuanţa contează, aşa cum înserarea întunecă cerul treptat, aproape insesizabil, iar cei neatenţi pot spune că nu văd nicio diferenţă faţă de lumina care fusese cu câteva minute înainte. Până se face întuneric complet.

1 2 3 4 5 6 7 8  ... 10 

ESRI

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.

Aici puteti modifica setarile de Cookie

hosted by
powered by
developed by
mobile version