Articole scrise de Silviu Cerna


1 - 25 din 25 rezultate
1.Suveranitatea economică: între sloganuri și realități n discursurile unor politicieni și în scrierile unor jurnaliști și economiști români, este prezent adesea sloganul suveranității economice. Concepția economică exprimată de această sintagmă se inspiră, evident, din modelul xenofob-autarhic al economiei comuniste, însă amintește, de asemenea, de politica „prin noi înșine” aplicată în perioada interbelică. Pentru a fi independentă din punct de vedere economic, România trebuie să iasă într-un fel sau altul din lume! Problema este că, în condițiile globalizării, ieșirea din lume poate avea consecințe grave.
2.Economia între populismul politicienilor și capturarea statului de către vânătorii de rente Un exemplu de populism economic, analizat pe larg în literatură, este constituit de atacurile politicienilor la adresa independenței băncii centrale. Acest statut înseamnă că nici un corp constituit – guvern, parlament sau un membru al acestor organisme – nu are puterea să intervină în deciziile luate de banca centrală în exercitarea atribuţiilor sale legale şi încă şi mai puţin să-i anuleze măsurile pe care aceasta le-a adoptat.
3.TREI ÎNTREBĂRI. Urgența adoptării euro În ultimele decenii, ideea care a triumfat în literatura și practica economică din țările dezvoltate a fost necesitatea asigurării independenței băncii centrale față de guvern. Ea a fost foarte răspândită în UE, unde independența Băncii Centrale Europene a fost înscrisă în tratate ca o cerință a realizării Uniunii Economice și Monetare. Această concepție s-a schimbat însă ca urmare a crizei financiare globale din 2008-2009 și mai ales a crizei sanitare din 2020
4.Pericolele populismului macroeconomic Pentru a depăși criza sanitară și a reveni la o situație economică „normală”, partidele românești aflate în campanie electorală promit care mai decare măsuri de relansare economică susceptibile să ducă la creșterea cheltuielilor și reducerea veniturilor publice. Aceasta arată că, indiferent de denumirile și de ideologiile lor, ele au o concepție economică populistă. Măsurile anunțate sunt, cele mai multe, false promisiuni.
5.Băncile centrale în vremea pandemiei Băncile centrale au ajuns să fie protagoniste importante ale economiilor moderne în anii 1980-1990, când multe dintre ele au devenit independente formal față de guverne. În România postcomunistă, banca centrală a devenit relativ independentă în 1991, când a fost adoptată o nouă lege de organizare şi funcţionare a Băncii Naţionale a României (legea nr. 34/1991).
6.Creditarea statului de către banca centrală și consecințele sale. Articolul 123 din „Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene” interzice Băncii Centrale Europene (BCE și băncilor centrale ale statelor membre să acorde credite guvernelor și celorlalte organisme publice din statele respective și să cumpere „direct” de la aceste organisme „titluri de credit”.[1] De asemenea, articolul 124 interzice „accesul preferențial” al organismelor publice la instituțiile financiare. Prevederile amintite sunt preluate aproape identic în legea de organizare și funcționare a Băncii Naționale a României (BNR), care, la art. 6, alin. 1, statuează că: „Se interzice Băncii Naţionale a României achiziţionarea de pe piaţa primară a creanţelor asupra statului, autorităţilor publice centrale şi locale, regiilor autonome, societăţilor naţionale, companiilor naţionale şi altor societăţi cu capital majoritar de stat”.
7.Drumul înapoi către servitute În unele țări, criza a devenit o bună ocazie de întărire a etatismului economic și autocrației politice. Astfel, în 30 martie 2020, parlamentul maghiar, în care majoritatea este deținută de partidul lui V. Orban (Fidesz), a votat o lege care dă președintelui puteri depline și pentru o perioadă nelimitată. În Filipine, parlamentul a votat o lege care conferă președintelui puteri extraordinare, iar în Tailanda, premierul a declarat stare de asediu și a impus cenzura informațiilor „eronate” cu privire la Covid-19.
8.Plafonarea prețurilor: soluție sau problemă? Prin declararea stării de urgență ca urmare a pandemiei de coronaviroză (COVID-19), în România a fost reglementată posibilitatea plafonării unor preţuri (medicamente și aparatură medicală, alimente de strictă necesitate și servicii de utilitate publică: energie electrică și termică, gaze, alimentare cu apă, salubritate, carburanți etc.). Această practică, preconizată și în alte țări, a fost utilizată pe scară largă în economia planificată, în care aproape toate prețurile erau fixate de stat fără nici o legătură cu cererea și oferta. Consecințele pe termen lung au fost imposibilitatea calculului economic rațional, risipa de resurse și penuria generalizată de bunuri.
9.Note de lectură – Thomas Piketty, Capital et idéologie, Seuil, Paris, 2019 După cartea sa de succes mondial, tradusă în 40 de limbi, înclusiv română, Capitalul în secolul XXI (Litera, 2015), economistul francez Thomas Piketty a publicat recent o nouă carte, întitulată Capital et idéologie (Seuil, 2019), în care își continuă demersul istoric printr-o investigație care se vrea deopotrivă descriptivă, teoretică și prescriptivă. În această lucrare de mari proporții (1.200 pagini), el se prezintă ca cercetător în științele sociale, nu economist, iar ca urmare demersul său are, într-adevăr, un accentuat caracter interdisciplinar.
10.Independența băncii centrale, politica bugetară și gestionarea datoriei publice Înainte de criza financiară globală, concepția dominantă în teoria și practica economică era că banca centrală trebuie să fie independentă față de guvern și să se concentreze asupra stabilității prețurilor. Această concepție s-a bazat pe numeroase lucrări teoretice și empirice apărute în anii 1980 și 1990, care au demonstrat pe larg că independența băncii centrale este importantă pentru reducerea inflației și că acest statut nu are efecte negative asupra creșterii economice și ocupării mâinii de lucru.
11.Despre câteva dintre ideile economistului Thomas Piketty si un apel de salvare a Europei European convins, Thomas Piketty, autorul controversatei cărți ,,Capitalul în secolul XXI" ( 2 ) a elaborat, împreună cu alți universitari, un plan de reformă a UE. Nu este vorba despre o nouă formulă magică de salvare a construcției europene, ci despre o serie de propuneri concrete, reunite în manifestul întitulat "Changer l’Europe, c’est possible!". Acesta se prezintă sub forma unei mici cărți, foarte ieftine, în care se demonstrează că mai multă democrație și mai multă justiție socială în UE nu sunt simple utopii politice.
12.Sinteze/ Contribuția lui Mises la teoria banilor și creditului Piața liberă va triumfa și fără implementarea unor modele de reformă monetară bine-intenționate, dar cu încărcătură politică inerentă. Teoria misesiană a banilor și creditului arată de ce băncile centrale nu pot învinge în bătălia cu piața liberă, așa cum demonstrarea imposibilității calculului economic în socialism relevă de ce planificatorii centrali marxiști nu au putut câștiga competiția cu capitalismul.
13.Datoria publică și iluzia keynesiană Un fenomen economic, apărut în România postcomunistă, este creșterea datoriei publice. La căderea comunismului, statul român aproape că nu avea nici o datorie, însă, de atunci și până acum, așa-numita „datorie suverană” a crescut foarte mult, ajungând la sfârșitul anului 2018 la valoarea de 313,42 miliarde lei (34,96 din PIB). Conform datelor existente și previziunilor organismelor financiare internaționale, ea va continua să crească, iar consecințele sale se vor agrava.
14.Țintirea inflației, independența și credibilitatea băncii centrale (II) O condiţie importantă pe care trebuie să o îndeplinească statutul băncii centrale este să creeze o structură de stimulente care să asigure plasarea conducerii instituţiei respective într-o perspectivă pe termen lung. Deoarece majoritatea politicienilor se caracterizează mai degrabă printr-un comportament ghidat de considerente pe termen scurt („miop”), este necesar ca deciziile de politică monetară să fie scoase pe cât posibil de sub influenţa procesului politic general.
15.Mentalitatea anticapitalistă: o mare problemă a României În România, cuvântul „capitalism” a fost atât de compromis de propaganda comunistă încât chiar și acum, la treizeci de ani de la căderea comunismului, pare imposibil de reabilitat. După decenii în șir de anatemizare, acest cuvânt este încă utilizat ca o sperietoare de către anticapitaliștii din diverse părți ale eșichierului politic. Astfel, în ultimele discursuri electorale, el servește pentru a acuza și discredita Occidentul, care „vrea să ne fure resursele”, „exploatează poporul român”, „ne vinde alimente contaminate” ș.a.m.d.
16.Noua revoluţie din ştiinţa economică şi identitatea morală a lui homo oeconomicus În ultimul timp, au apărut mai multe cărţi, unele traduse și în limba română, care arată că în ştiinţa economică are loc o revoluţie de natură să modifice bazele teoretice ale acestei discipline și să prefigureze schimbări importante în modul de înțelegere a unor aspecte importante ale activităţii economice a indivizilor şi întreprinderilor, ale funcţionării economiilor contemporane, politicii economice şi chiar ale vieţii sociale. La fel ca naşterea şi dezvoltarea ştiinţei economice comportamentale (behavioral economics), această nouă revoluţie este produsă de asimilarea în teoria economică a rezultatelor obţinute în cercetările din psihologie.
17.Dimensiunea morală a economiei de piaţă Contrar numeroaselor critici, economia de piaţă (sistem de piaţă, sistem de liberă întreprindere, concurenţă, laissez-faire, capitalism etc.) este morală. Această dimenisiune morală provine din faptul că activităţile productive şi comerciale care se desfășoară în acest sistem economic respectă drepturile şi libertăţile individuale, care, după revoluţia papală din secolele XI-XIII, sunt considerate sacre de către civilizaţia occidentală.
18.Greșește Banca Națională? Criza financiară globală a arătat importanța legăturilor macroeconomice dintre sectorul financiar și economia „reală” . Ea a învederat totodată că practicile de supraveghere prudențială și politicile monetare din perioada anterioară crizei nu au reușit să asigure stabilitatea financiară. Ca urmare, a apărut un proces de reevaluare generală a politicilor economice, în cadrul căruia politicilor macroprudențiale li s-a conferit o importanță egală cu cea a altor mijloace folosite de autorități pentru a face față provocărilor crizelor.
19.România (iarăşi) la răspântie? La nivel global, atitudinile care prevalează în prezent sunt prudenţa şi scepticismul. În discursurile oficialităţilor şi în articolele de presă, se exprimă temeri serioase cu privire la escaladarea războiului comercial dintre SUA şi China, la poziţia SUA în negocierile cu privire la revizuirea ,,Acodului Nord-American de Comerţ Liber” (NAFTA), mai precis la încercările SUA de a limita importurile din Canada şi Mexic, la conflictul comercial dintre SUA şi UE etc. La rândul lor, pieţele financiare sunt sceptice, atât din cauza amintitului pericol al izbucnirii unui război comercial global, cât şi a altor riscuri importante
20.Statul și Piața Criza financiară şi economică din 2008 - 2010 a slăbit încrederea şi aşa destul de mică a societăţii româneşti şi a elitelor sale în economia de piaţă şi a întărit încrederea lor în stat şi în reglementare. Un factor care contribuie la audienţa de care se bucură promotorii concepţiei etatiste este, pe lângă susţinerea unor puternice grupuri de interese, necunoaşterea modului de funcţionare al economiei de piaţă. O examinare echilibrată a relaţiei dintre stat şi piaţă poate contribui, de aceea, la evitarea tentaţiei de a crede că o combinaţie ,,originală’’ de etatism şi piaţă este calea pentru revenirea României la civilizaţia europeană.
21.Se întoarce inflaţia? În România, inflaţia a dispărut în ultimii ani din preocupările conducătorilor politici şi ale opiniei publice. În prezent, subiectul a revenit însă în dezbaterile publice, ca urmare a creşterii ratei inflaţiei în ultimele luni şi a temerilor că această tendinţă s-ar putea menţine şi amplifica în viitor.
22.Banca Naţională şi cursul de schimb al leului BNR s-a înscris în ultima decadă în consensul internaţional cu privire la faptul că politica monetară a unei ţări trebuie să urmărească în primul rând stabilitatea preţurilor, fără să-şi propună să controleze cursul de schimb. După amintitele încercări nereuşite din anii ’90 de a menţine cursul fix al leului, cel puţin conducerea şi specialiştii BNR au înţeles că este pur şi simplu imposibil să fixezi în acelaşi timp cursul de schimb şi condiţiile monetare naţionale (i.e. rata dobânzii pe termen scurt).
23.Deficitele gemene şi viabilitatea politicii economice Expresia “deficite gemene” (twin deficits) a fost folosită iniţial pentru a descrie situaţia apărută în SUA în perioada 1981-1998 – situaţie caracterizată prin coexistenţa unor mari deficite bugetare şi ale balanţei comerciale. O asemenea situaţie a existat însă în epocă şi în alte ţări dezvoltate, cum ar fi: Australia, Marea Britanie, RFG etc. În urma crizei financiare recente, deficitele gemene ale unor ţări din zona euro (Grecia, Porugalia, Irlanda, Italia şi Spania) au devenit o preocupare majoră pentru responsabilii politici. Situaţia este qvasimilară în regiunea mediteraneeană şi în Orientul Mijlociu, unde tensiunile sociale, politice şi militare au agravat şi mai mult o situaţie economică deja degradată. În fine, deficitele gemene au reapărut în ultima perioadă în România.
24.Rezervele internationale: prudenta vs. mercantilism Una din acuzaţiile la adresa BNR este că a scos aurul României din ţară în scop speculativ, dar şi că nu l-a speculat suficient. În pofida caracterului nefundamentat şi contradictoriu al acestei acuzaţii, reprezentanţii BNR au oferit o serie de date statististice şi explicaţii tehnice prin care au evidenţiat rolul macroprudenţial al stocului de aur. Adevărul întreg este că roblema administrării aurului păstrat de BNR în numele statului român este parte a unei probleme mai mari, şi anume cea a rezervelor internaţionale ale ţării. Or, inclusiv aceasta din urmă chestiune pare puţin cunoscută...
25.Enigma ratei dobanzii In Romania, in ultima perioada, ratele medii ale dobanzilor practicate de banci la creditele noi au crescut la cca. 6%, in timp ce ratele medii ale dobanzilor la depozitele noi la termen ale clientilor nebancari s-au mentinut la cca. 1%. Corectate cu rata inflatiei asteptate de cca. 5%, aceste rate nominale se traduc printr-un cost real al creditului pentru sectoarele nefinanciare ale economiei de cca. 1%. In ceea ce priveste costul real al resurselor de creditare atrase de sectorul bancar, acesta este negativ (-4%).


ESRI

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.



powered by
developed by