Articole scrise de Octavian Paler


1 - 30 din 54 rezultate
1.Complicii lui Basescu (de Octavian Paler) Doua precizari prealabile. Prima: nu ma numar printre cei care se tem de riscul de a ne culca seara in un regim oligarhic si de a ne trezi dimineata intr-o dictatura. A doua: vorbind despre „complicitatile cu Basescu“, nu ma refer la ce este sau cum arata Basescu in calitate de personaj politic, ci la ceea ce pot vedea unii in el si la rolul pe care el il poate juca.
2.Pe cont propriu (de Octavian Paler) Nu stiu nici azi cum sa caracterizez corect deruta pe care mi-au provocat-o explorarile facute de sondajul CURS in abisurile democratiei noastre. E suficient oare sa spun „stupoare“? Deruta la care ma refer provenea din senzatia ca nu mai pricepeam nimic. Sau ca ma aflam in fata unei dileme pe care n-o puteam rezolva.
3.De ce sunt francofil (de Octavian Paler) Imi displac, in egala masura, si sovinismul european, pregatit sa mentina „musuroiul de orgolii locale”, si perspectiva de a vedea „mcdonaldizat” acest „musuroi”. Marturisesc ca ma deranjeaza unele lucruri la francezi. Ma deranjeaza, de pilda, impresia (penibila, dar insistenta) ca toti se cred descendenti, in linie directa, din Pascal si din Napoleon.
4.Cui servesc bazele americane (de Octavian Paler) Cei care obisnuiesc sa nu se dea in vant dupa absolut tot ce vine din America, avand si indoieli „europene" sau chiar temeri, ar fi dupa mintea unora „antiamericani". Opinia aceasta e nu numai falsa. E si stupida. La fel de stupida ca morga sovinismului european.
5.„Sistemul ticalosit" e ticalos din nastere? (de Octavian Paler) Nu faptul ca am gresit, in urma cu un an, luand in serios vorbele lui Traian Basescu despre „lupta cu sistemul ticalosit" ma face sa ma simt jenat azi, ci amploarea greselii. Care se dilata, vad, tot mai mult.
6.Cum gandeste o persoana invechita (de Octavian Paler) Nu stiu daca si alti batrani din Romania isi dau seama ca noi, cei din varsta ultima, suntem din ce in ce mai enervanti. Eu, unul, da. Ce-i drept, initial m-a socat faptul ca s-a ajuns, chiar la ura, dar dupa aceea m-am obisnuit. Si nici nu ma mai mir. Stiu prea bine ca in conflictul, natural, dintre generatii, batranii n-au avut niciodata, si nu pot avea nici azi, vreo sansa.
7.De ce nu ridic piatra (de Octavian Paler) Ma grabesc sa precizez ca retinerile mele nu au la origine nici compasiune, nici vreo moralitate superioara. Pur si simplu, mi-a trecut prin minte o ipoteza care m-a obligat sa fiu prudent.
8.Un post-scriptum „isteric“ (de Octavian Paler) Miza care l-a adus pe Traian Basescu la Cotroceni n-a fost, cred eu, charisma lui, elementara, dar eficienta. N-a fost nici vreo pasiune brusca pentru democrati si liberali. Adevarata miza a fost speranta ca „sistemul ticalosit“ va fi, in sfarsit, lipsit de imunitatea pe care i-o asigura PSD prin oligarhia lui.
9.Despre Basescu altfel (de Octavian Paler) I se reproseaza multe lui Traian Basescu: ca actioneaza prea instinctual si prea impulsiv, ceea ce nu e de natura sa ne stimuleze increderea in presedinte; ca vrea sa instaureze un regim autoritar, uitand ca se afla la Palatul Cotroceni, nu pe o nava; ca n-are nuante (unii zic „maniere“) si ca nu ezita sa calce pe cadavre pentru a-si atinge scopurile.
10.O marturisire ocazionala (de Octavian Paler) Mi-am „petrecut“ ziua de nastere asa cum se cuvenea. Coplesit de melancolii, de angoase si de intrebari. Ce sa sarbatoresti la 79 de ani? Trecutul? Din pacate, stiu ca la capatul oricarei amintiri ma asteapta un risc: sa ma simt un fel de strigoi. Prezentul? O buna parte din zi, al meu e reprezentat de baletul moliilor din biblioteca mea. Viitorul? Cred ca e mai prudent sa nu ma refer la viitor.
11.Ce nu va mai „permite" Basescu? Dupa sedinta extraordinara a guvernului, pe care a prezidat-o, Traian Basescu a declarat amenintator si imprudent: „Nu vom permite o Justitie independenta in coruptie si ineficienta". O parte (inca stiu cat de mare) din parlamentarii majoritatii se solidarizeaza acum cu PSD impotriva Monicai Macovei. Sa nu-ti fie sila?
12.Ultima victorie a Papei Daca mai era nevoie de o dovada ca Ioan Paul al II-lea a fost o taina a Providentei, funeraliile sale ne-au oferit-o. Cateva zile, am crezut ca traiesc pe alta lume. Aproape am uitat ca lumea in care ne gasim e profund triviala si ca vechile valori nu mai impresioneaza azi pe nimeni.
13.Moartea ca spectacol O data cu moartea lui Ioan Paul al II-lea se incheie mai mult decat un pontificat. Se incheie – poate fara sa ne dam seama – o epoca. Si gresesc, oare, spunand ca secolul XX se sfarseste, cu adevarat, abia acum?
14.Paranoia la romani S-ar impune niste intrebari neplacute, daca nu vrem sa consideram fenomenul un blestem. Ce anume a favorizat in politica autohtona carierele unor paranoici? Cum se explica nu atat boala, cat frecventa ei?
15.Dreptul la diferenta Vizita lui Traian Basescu peste Ocean m-a pus in fata unei probleme delicate pe care o marturisesc aici, nu cu pretentia ca am dreptate eu, ci in virtutea dreptului la diferenta, aflat la mare cinste in America.
16.Cine-l opreste pe Basescu? Traian Basescu a spus la ultima dezbatere televizata din campania electorala un mare adevar. L-a spus ironic si cu alt sens, dar, amintindu-mi-l, nu pot sa nu-l consider, azi, serios si, vai, cumva premonitoriu. Am fost blestemati, intr-adevar, se pare, sa alegem la 12 decembrie 2004 intre Adrian Nastase si Traian Basescu.
17.O limita in toate? La noi, nu! Pe zi ce trece, ma conving din ce in ce mai mult ca nu suntem in stare, s-ar zice, sa ne folosim de libertate decat pentru a demonstra cat de departe poate ajunge lipsa de bun simt. Voi da un singur exemplu, poate banal, dar care pe mine m-a stupefiat, intarindu-mi banuielile ca, deocamdata, e nevoie de o naivitate aproape eroica pentru a spera ca politicienii nostri vor deveni, macar, decenti daca nu sunt capabili de un cinism superior.
18.Fiindca statuile nu voteaza In toti anii din urma, n-am auzit nici un presedinte, nici un prim-ministru, nici un parlamentar intrebandu-se nu daca, nu cand, ci cum vom intra in UE. Ca tara cu un anumit trecut, cu o anume identitate, cu un anumit specific? Sau ca simpla realitate economica si administrativa, acceptata, in cele din urma, de cei de la Bruxelles?
19.Insulta sau ce? Alegerile pentru succesorul lui Traian Basescu la primaria Capitalei amenintau sa fie o corvoada democratica plicticoasa si sacaitoare. Caci vom fi a treia oara chemati la urne in mai putin de un an. Brusc, insa, plictiseala s-a inviorat, gratie unei surprize care i-a lasat cu gura cascata pe multi.
20.Inceputul sfarsitului? Costurile scandalului imobiliar in care e implicat Traian Basescu risca sa devina mai mari daca presedintele va continua sa lase impresia ca incearca sa iasa cu fata curata dintr-o poveste care numai curata nu e.
21.Cum isi compromite Basescu singur sansele D-l Basescu n-a descoperit diferenta dintre un presedinte si un comandant de nava. La Cotroceni nu e ca pe mare, unde nu exista nimeni intre el si Dumnezeu.
22.Ce va face Basescu? Cata vreme nu se va ajunge la putregaiul din marile averi, anticoruptia va ramane ce este acum. Spectacol. Pantomima.
23.Cine-l ameninta pe Basescu Intr-o societate ca a noastra, derutata si barfitoare, gata sa se isterizeze din orice, era firesc ca bomba aruncata de directorul SRI, in legatura cu posibile atentate asupra lui Traian Basescu, sa produca un adevarat delir de speculatii. Basescu e, intr-adevar, amenintat. Nu cu o moarte fizica. E amenintat cu o moarte politica. Primii care i-au pus gand rau sunt Videanu si Tariceanu.
24."Dictatura", spune Nastase Exista, la aceasta ora, un pesimist mai radical si mai vigilent decat mine. E vorba de Adrian Nastase care, oricat nu v-ar veni sa credeti, a prins in Opozitie gustul democratiei. Mai mult: e foarte nelinistit de soarta democratiei romanesti! Redevenit vocal, dupa o cura de tacere in munti, fostul prim-ministru se foloseste acum de orice ragaz pe care i-l permite razboiul intern din PSD pentru a ne deschide ochii asupra unei mari primejdii ce ameninta Romania.
25.Istoria unui simulacru Cum a ajuns un bastard politic, născut dintr-o „revoluţie furată“ şi un tată necunoscut, „cel mai mare partid din Romania“.
26.Basescu si limitele sinceritatii Intrucat nu sunt un „fan“ al d-lui Basescu, pot sa afirm linistit, fara teama de a fi suspectat de complezente, ca Traian Basescu este un specialist de prima mana al vorbitului pe sleau. Si chiar daca o face uneori din placerea de a soca sau la limitele gafei, faptul in sine merita sa fie apreciat. Caci, mai mult ca oricand, Romania are nevoie acum de adevaruri, fie si rostite fara nuante, pentru a gasi drumul spre normalitate.
27.Aplaudati, cetateni! De multa vreme, dupa ce strada a amutit, caruta democratiei a mers la noi cu o singura roata, cea stanga. Nici aceea adevarata. Caci PSD nu e, dupa parerea mea, un partid. E un abces al istoriei post-decembriste. O cardasie de interese care a „privatizat“ interesul national in favoarea parvenitilor post-comunismului, a „baronilor“ cu mutre de randasi trecuti la „stanga“ fiindca acolo mirosea a putere si bani. Pentru prima oara, acum, caruta democratiei noastre relative pare sa aiba doua roti.
28.Patinand pe vorbe M-am uitat, marti seara, la „Starea natiunii“ de la TVR. Si, o data mai mult, m-am lamurit ca traim intr-un timp fara reguli sau cu reguli care, mie, imi displac. Aproape doua ore, sticla televizorului s-a transformat in patinoar, iar presedintele nostru, d-l Iliescu, luneca pe vorbe. Halucinant spectacol! Oficial, ne vorbea presedintele Romaniei. In realitate, sub privirile resemnate ale celor doi moderatori, se petrecea un stupefiant qui pro quo. Deghizat in presedinte al tuturor romanilor, ne vorbea un propagandist al PSD-ului si al lui Adrian Nastase.
29.Tepele lui Basescu Nu pot lua in serios amenintarea proferata de Traian Basescu, in stil propriu sau imprumutat de la C.V. Tudor, ca, dupa alegeri, vom vedea in Piata Victoria un spectacol ca pe vremea lui Tepes Voda. Mai intai, nu traim in Evul Mediu. Hotii, oricat de mari ar fi, pot conta pe avantajele democratiei de tip dambovitean. Apoi, imi e greu sa-i vad pe democrati si pe liberali in postura de impartitori, neprihaniti, ai dreptatii.
30.Exclusa fiind teroarea Libertatea presei de pe malurile Dambovitei e ca steaua cantata de Eminescu: „o vedem si nu e“. Pe de o parte, „o vedem“, nu? Orice e permis azi. Chiar si ceea ce, conform regulilor de bun simt si de deontologie profesionala, n-ar trebui, de fapt, sa fie permis, pentru ca libertatea presei sa nu arate urat, ca toate libertatile de azi de la noi. Pe de alta parte, „nu e“. E suficient sa rasfoim cateva ziare strident obediente si, mai ales, sa observam cum aproape toate posturile de televiziune tin sa amestece cele patru tipuri de minciuna intalnite in politica: minciuna prin omisiune, minciuna prin promisiune, minciuna prin distorsiune si minciuna prin diversiune.

1 2 

ESRI

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.



powered by
developed by