Articole scrise de Monica Stoica


1 - 30 din 81 rezultate
1.Hrănește-ți neuronul cu poezie despre politică, LGBT & sentimente – reportaj de la Festivalul Zona Nouă, Sibiu, 2019 Am mers înspre Z9 Festival. Poți să-i zici Noua Zonă sau Zona Nouă. E pentru poeții cool. Nouă poeți din nouă țări au venit în Sibiu să-și citească poemele. Am ascultat poeme senzitive, confesive, postumane, ironice, vizuale. În curtea Teatrului de păpuși Gong, când se-nnopta Sibiul. Poeții vorbeau la masă, pe stradă, unde-i prindeai. Despre politică, despre LGBT, despre sentimentele și viața lor. Dansau la after-party-ul de techno, dintr-un bar care semăna cu un cub de lemn, se mișcau în ritmul repetitiv și-mi spuneau: “Suntem liberi”. Ce-ți spune poezia, textul ăla metaforic și ermetic? Te-nvață libertatea și hrănește neuronul, imaginația. Am vorbit cu poeții, uite cine sunt oamenii ăștia și despre ce scriu & vorbesc.
2.“Adânc scufundat în propriul tău creier” – note despre “Melancolia” de Mircea Cărtărescu Închipuiți-vă, cititori, că-n fața ochilor vi se profilează un peisaj somptuos, un tărâm-nălucă aureolat de lumină. Un vis-o viziune. Așa i se arată băiatului din ultimele povestiri scrise de Mircea Cărtărescu. “Ceea ce vezi în fața ochilor este adânc scufundat în propriul tău creier”, îl edifică o coleopteră, călăuza personajului-copil în ținutul melancolic dintre sinapse, unde se-ncheagă visele. “Melancolia” e compusă din trei povestiri. În fapt, un triptic: “Punțile”, “Vulpile” și “Pieile”. Titluri de basm, de nedeslușit. Totul i se-ntâmplă băiatului, topit în singurătate, în vertijul unui oraș himeric – care nu-i, de data asta, Bucureștiul. Băiatul e resuscitat prin însăși povestea călătoriei sale în propria minte.
3.Cosmin Dragomir, jurnalist si editor gastronomie: “Eu mi-aș dori să scriu o carte despre mămăligă. Pentru că suntem văzuți ca mămăligari." / Interviul "cuprinde" rețeta de sarmale cu ghimbir, de pe vremea lui Brâncoveanu Cosmin Dragomir a trecut prin tranșeele jurnalismului și s-a spetit până când s-a inventat freelancing-ul. Așa că Dragomir a trecut la ce-i plăcea cu adevărat. Haleala. De-ale gurii. Pentru gourmeți, pentru gurmanzi. Dar nu oricum. Și-a făcut revista online de gastronomie gastroart.ro, a buchisit tomuri de istoria ospitalității. Se ocupă de bucate, de istoria mentalităților culinare, resuscitată de cercetători. Acum editează cărți despre ce-avem de pus pe masă noi, românii, din cele mai vechi timpuri până azi. De pildă: “Cărticica meserie de bucătar. Cartea de bucate tipărită la Cluj în 1695”. Sigla editurii lui e Gânditorul de la Hamangia care-așteaptă lângă un ceaun. O prejudecată tipică pe care n-o înghite Dragomir? “Românii n-au istorie gastonomică”. Zice: “Avem, fraților, e-ntinsă pe sute de ani! Nu fiți idioți!”
4.Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu 2019. Sau când arta e atât de mișto că tu ești fantoma kabuki, Hamlet sau Godot Ești în ochiul vortexului la Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu. Te-nvârți ca titirezul. Toată frumusețea e în haosul ăsta care-ți hrănește imaginația. Străzile vuiesc, te pierzi în mulțime, te uiți stânga-dreapta să nu pierzi vreun artist, vreun jongler. Când nu eram în sala de teatru, adăstam în soare, sub copaci înalți, în Parcul Cetății, lângă Turn, în Piața Habermann, unde făceam popas în vara toridă. Spectatorii se grupau ciorchine în piețe să vadă dansatori de samba sau fantome kabuki pe papainoage și-n săli să prindă spectacole de Purcărete.
5.Laszlo Nemes, Oscar pentru "Son of Soul": “Televiziunea și tehnologia, dar și o groază de filme otrăvesc mințile. Credem că noi, oamenii, înțelegem lumea, că o controlăm! E o iluzie” Laszlo Nemes a luat deja un Oscar pentru “Son of Saul” în 2015. Povestea era despre Holocaust. O zi-două-trei în lagăr din perspectiva unui singur om care vrea să îngroape un copil. L-am întrebat pe Nemes ce înseamnă Răul. E Holocaustul, e societatea, e dracul gol care zace-n fiecare dintre noi? Cum e posibil un război? Regizorul spune că în “Sunset”, ultimul său film, încearcă să arate cum s-a metamorfozat societatea sofisticată a anilor 1910 – 1920 în mașinăria de ucis care a început cu Primul Război. “Nu suntem nici azi departe de societatea acelor ani, suntem imersați în haos”, mărturisește Nemes.
6.B.U.G Mafia – “Românie, fă gălăgie!” – reportaj de la concertul adevăraților băieți de cartier. De la băieții ăștia am deprins să spunem adevărul. ​Am crescut cu B.U.G Mafia, pe după blocurile gri. Am avut o copilărie poetică, de cartier, la sfârșitul anilor ’90, apoi am traversat anii 2000, în tranziția sublimă, când din blocuri comuniste răsunau boxele cu versurile lui Uzzi: “E capitala României, e, e, e Bucureşti/ E mai mult decât atât, e, e să dovedeşti/ Românii şi româncele, ţiganii şi ţigăncile/ Guvernu', banii, gaborii, găinarii”. Nu-mi imaginez cum ar fi fost adolescența mea fără adevărații băieți de cartier. De aia am fost în weekend la concertul Mafia de la Arenele Romane să văd dacă Tataee, Caddy și Uzzi mai pot să-mi dea “supradoză”.
7.Game of Thrones a ștampilat România. Da, lecții de democrație de la GoT, de conspirație de la Piticul Tyrion. Oho, ce ne-a plăcut că Inadaptații au preluat frâiele lumii Din 2011 până mai ieri românii n-au trăit în românia politică. Românii au descins într-un tărâm care nu se află pe nicio hartă. Westeros, Cele Șapte Regate, Esoss, ținuturile de dincolo de Marea Îngustă. Românii si-au bagat creierul in borcan si l-au conectat la Game of Thrones. Game of Thrones le-a servit o lume coerenta in ciuda celei năuci, tâmpe, stupide. Reale. Da, ficțiunea a dat lecții. Ai ieși la vot dacă GoT, Tyrion ar vota?
8.De la Balamuc la Simultan. Timișoara 2021 - Hartă pentru artă Am fost în rezidență culturală în Timișoara. Am văzut artă și-am vorbit cu artiști care filozofează. Va fi capitală culturală 2021. Pe ce pune Timișoara pariu? Bănățenii au bienală de artă contemporană și spații unde se-anină tablouri în cui. Îi ascultăm pe artiștii care ne bagă-n cap că trebuie să ne mai zgâim și la opere de artă, să ascultăm altfel de muzică? Cultura e, în fapt, și arta de a privi și de asculta. Așa că Timișoara mizează pe ochii și urechile noastre. Mizează pe artiști independenți, festivaluri, instalații și perimetre de muzeu. O să-i iasă? Orașul e work-in-progress, vibrează de energie, e o operă de construcție pentru autorități și oameni.
9.Timișoara 2021 - Povești de cartier. De la fantoma Revoluției la Aouăleu! Scârț! "invizibilii" și comunismul - reportaj Perspektiva Istorie, fabrici abandonate și locuri "invizibile". Timișoara. Timișoara 2021 înseamnă a băga în seamă toate cartierele orașului. Titlul de capitală culturală ar trebui să ofere resurse pentru reabilitarea arhitecturii crepusculare. Din Cetate unde e vopsit gardul și clădirile se fălesc în soare, unde treci pe lângă Memorialul Revoluției, dai în cartierul Traian cu fațade scorojite. Mergi în Iosefin și vezi arhitectură de la 1900 care așteaptă să fie salvată din paragină. Ajungi în Elisabetin și cobori în beciul istoriei, la Muzeul consumatorului comunist. Uite ce povești de cartier am eu din Timișoara.
10.Dragostea și alungarea tentației carnale: femeia. CRONICA spectacolului “Zadarnicele chinuri ale dragostei”, regia Andrei Șerban. Premieră la Teatrul Bulandra Curtea Navarrei unde se vor petrece caznele și chinurile amorului e contemporană. Un spațiu acoperit de graffiti unde femeile și bărbații se trag pe sfoară și se iubesc. Andrei Șerban vorbește despre “războiul sexelor” de atunci-de acum. Rezigorul spune că acest conflict (cel mai uman și fervent) e complex și enigmatic în “Zadarnicele chinuri ale dragostei”, spectacol pe care l-a montat la Teatrul Bulandra.
11.CANNES 2019. Horror, Hollywood, crimă și mafie cu trio-ul Porumboiu – Almodóvar – Tarantino La Cannesul de anul ăsta îl avem pe Porumboiu în competiție cu filmul “La Gomera”, despre corupție și mafie. Regizorul român e alături de faimoși. Tarantino o poveste despre Golden Age-ul de la Hollywood, Pedro Almodóvar o peliculă autobiografică melancolică. Frații Dardenne sunt prezenți și ei cu un film despre devenirea unui islamist, iar Ken Loach este cu o saga socială a unei familii sărace. Regizorul român Adi Voicu e selecționat în Semaine de la Critique cu scurtmetrajul “Ultimul drum spre mare”. Vezi un teaser pentru Cannes.
12.Michel Houellebecq, „Serotonină”. Dragoste cu kile de melancolie și tone de ironie - Citește acum CRONICA de carte. Traducerea apare peste o săptămână în România, la Editura Humanitas. Scriitorul ​Michel Houellebecq s-a căsătorit la 62 de ani, în 2018, cu o tipă mult mai tânără, de origine chineză. În „Serotonină” eroul principal e căsătorit cu o japoneză, pe care în roman o face harcea parcea, o desființează. Iubita-japoneză este o tipă rigidă și obsedată sexual care-l toacă de bani. Cinică descriere, dar da, „Serotonină” este totuși roman de dragoste. Chiar dacă Michel Houellebecq, în stilul lui, inventează o substanță antidepresivă-minune și bodogănește iar pe toată lumea, de la administrația UE până la Franța rurală, dezolantă și-n paragină.
13.Monstrul politic ne conduce viețile. De ce-nghițim? C-avem altă treabă: ne scuipăm în freză unii altora. Asta-i impresia mea după ce-am văzut Richard 3, regia Andrei Șerban, la Teatrul Bulandra București Richard al III-lea e un drac. Se naște cu picioarele-nainte, cu păr, cu dinți. E urât ca dracu și maică-sa îl urăște, din “broscoi”, “păianjen”, “năpârcă” nu-l scoate. este ghebos și coșmăresc și vrea la tron, în Anglia obsedată de putere de acum peste 500 de ani. Richard al III-lea e Shakepeare pur, e la fel ca Iago sau Lady Macbeth. Manipulatori feroce, veninoșii, politicienii, criminalii, șerpii care fac jocurile de după cortină. Și ce-are Shakespeare cu noi? După trei ore și jumătate de spectacol pus în scenă de Andrei Șerban, te trezești le realitate. Cine e Richard ăsta, monstru sau om? Richard e printre noi, la putere și la butoane, în zilele noastre.
14.Comentând OSCARul 2019 Premiile Oscar comentate chiar acum, aici. Este un articol care se concentrează doar pe câștigători (a fost publicat inițial sâmbătă). Filmele și poveștile lor au rămas aceleași. Pe ici-pe colo Perspektiva chiar a avut dreptate în plasarea lor pe podium.
15.Perspektiva 2018 Filme românești: Touch me not Ursul de Aur, Moromeții reîncălzit & reconstituire a istoriei noastre păcătoase Ce-au făcut cineaștii români în anul Centenar? Adina Pintilie ne-a dat un film-experiment. La fel și Bogdan Mustață. Radu Jude a luat la puricat o frază a lui Mihai Antonescu, alt Antonescu din consiliul de miniștri al celebrului mareșal. Radu Muntean a făcut film despre o adolescentă. Alții s-au ocupat de filme de dragoste brutală, de adulter, de destinul românilor din diaspora. S-au făcut și documentare (despre strania Nina Cassian), dar și filme suprarealiste (cu menage à trois-uri bizare). România e haotică și complexă pe marile ecrane. Iată un Top 10 cu filmele românești.
16.PERSPEKTIVA Ce muzici a ascultat românul în 2018: The Motans și Inna, dar și cu Gaga și Maroon 5 Am căutat ce piese 2018 au fost ascultate în România. Top 10. Nu sunt multe românești, deși găsim o Inna și un Smiley, dar în rest, românii s-au dat pe electronice, pe piese de club, energice și emoționante. Balade, dragoste, melodii de carpe diem and night, videoclipuri cu poveste sau fără (abstracte, conceptuale). Am ascultat de toate, din toate gamele & stilurile.
17.Perspektiva Seriale BEST. Serialele, noile religii ale anului 2018 Am făcut topul serialelor. Poți vedea desfășurări logice de androizi, familii bogate, orășele unde se-ntâmplă fapte sinistre, Terra după 250 de ani de-acum, spioni și criminali. Serialele sunt noile religii. Poți ajunge ușor un fanatic ca mulți alți contemporani care povestesc serialele ca și cum ar fi viața lor. Confundă realitatea cu ficțiunea și rostogolesc prefabricate de gândire consumate fast food ca și cum li s-ar fi întâmplat lor. Asta-i viața când îți bagi serial în venă dimineața, la prânz și seara. Năucă viața ta. E un serial.
18.PERSPEKTIVA Cărți 2018 Top iubite (adică și bine vândute). De la Peterson și Yuval Harari la Pleșu, Liiceanu și Boia Am făcut un top al celor mai vândute cărți în România la târgurile de carte. Bestseller. Sună bine. Unele sunt self-help pe tipar american, altele îți vorbesc despre era post-umană și noua religie a fluxului de informații. Sunt și romane, de Gabriela Adameșteanu și Ludmila Ulițkaia. Dar și volumele unui trio uberinteligent: Pleșu, Liiceanu, Boia. Vrei umor și politică? Ai la Radu Paraschivescu, în „cartea-parastas” a României, “Orice om îi este teamă. Un partid, doi ani și trei premieri”.
19.Perspektiva TOP 10 Filmele lumii în 2018: Drăguțe, execrabile, greu de digerat. Lars von Trier, frații Coen, Bradley Cooper, Cuaron Anul ăsta le-am grupat pe categorii, să alegem ce ne place, ca din galantare. Sci-fi, romance, filme de artă, comedie, drama, de epocă, premiate cu Palme d’Or-uri, Lei, FIPRESCI. Ne-a rămas floricica de popcorn în degete în timp ce ne uitam. Așa-s de bune. Desăvârșite pentru iarna asta ca scoasă din filmele europene cu cadre lungi. Nu ne plictisim până-n Crăciun, găsim entertainment pe ecran. Alegeți cum vă place!
20.Pădurea spânzuraților – spectacolul de Radu Afrim la Teatrul Național București. Cronica celei mai bune realizări românești în anul ăsta Centenar Am mers prin iarnă către Pădurea spânzuraților. În regia lui Afrim. Știam unde merg. Cine n-a citit romanul? Spectacol jucat cu casa închisă. Sold out, la fel ca-ntr-un teatru de război, nu, te simți captiv. Conștiința mea s-a simțit destabilizată. Ce l-a apucat pe regizorul avalanșelor & copiilor din mămăligă să pună-n scenă un roman de Rebreanu? Da, Rebreanu ăla ponosit de manuale școlare. “O comandă de Centenar dată de Caramitru”, a spus la o întâlnire cu presa Radu Afrim. Dar Caramitru i-a dat idee bună lui Afrim. Pentru că regizorul știe cum să te facă să gândești. Să imaginezi. Să vezi omul. Aureolat de tristețe, detensionat de umor, înfășat în butaforia poveștilor pe care ți le îngână propriile tale emoții. A văzut un spectacol sobru și tragic. Psihologic. Despre români? Despre dezertori? Despre frica de Dumnezeu? Băi, Afrim te țintuiește-n propria ta minte și rămâi plantat în Pădurea spânzuraților.
21.De ce fanatizează și deșteaptă “Les Films de Cannes a Bucharest”? - cronica festivalului Am fost și anul ăsta la “Les Films de Cannes a Bucharest” să văd tot. Mi-am făcut orarul febrilă, obsesiv-compulsivă. Băi, voiam să văd tot. De la Cinema Pro, la Țăranul Român, Union și sfârșeam la Elvira Popescu. Mi-am dus vremea, din film în film. Emoționant a fost omagiul pentru Pintilie, dar și dramele de Cannes, filmele realiste care te fac să te uiți vigilent la ce-i cu lumea pe care trăiești. Mi-a plăcut drama hoțomanilor, “Shoplifters”, care a luat Palme d’Or. Dar și Climax-ul lui Gaspar Noé, despre droguri și dans. Au fost și două – trei filme cu personaje feminine în prim – plan. Dure, tragice. Am văzut și ultimul film al teribilului Jean-Luc Godard și m-a făcut țândări. Uite-așa, pur și simplu, în fața marelui ecran, devii mai deștept.
22.FILIT - Festivalul de Literatură Iași 2018 / Kilometri de puritate, kilograme de divergent. Cum este zilnic să stai la taclale cu scriitorii. Franzen și Veronica Roth. Cu Ion Creangă și Andrei Crăciun La Iași iese-n fiecare an distracție & antren la FILIT. Am pornit cu trenul. Îți dai seama de ce: e loc de ascultat viețile omului. Am ajuns la Iași. Și acolo am citit o serie de cărți despre cât de cool sunt autorii ăia pe care școala îi ponosește: Creangă, Eminescu, Topârceanu. Într-o seară scriitorul american Jonathan Franzen - Puritate mi-a spus de pe scena Teatrului Alecsandri cu un zâmbet sarcastic: “uite care-i folosul cărții. Un cititor serios e Will, prietenul meu, care a depins de cărți și așa a supraviețuit timp de 15 ani în care a făcut închisoare”. În altă seară, Veronica Roth - Divergent mi-a vorbit despre fobii, frici și succes. Stai, că n-a fost festivalul de literatură al tocilarilor, s-au făcut și chefuri, s-a vorbit și de eșecul referendumului pentru familie. Așa e FILIT, “feel it!”.
23.Crimele Calului Alb. Pe cal: tortionarul Ion Ficior. Cronica spectacolului “Calul alb. Scurta istorie a urii”  103 de morti in groapa comuna. Cum dramatizezi situatia? Cum o faci teatru? “Eroul” este Ion Ficior, cu morti numarati de judecatori. Ficior a fost comandantul coloniei penitenciare de munca silnica de la Periprava. Si-a depasit atributiile impuse de comunism? A facut ce i s-a spus? Dilema asta a creat teatru. “Calul alb. Scurta istorie a urii” este jucat la Muzeul National de Arta Contemporana.
24.​Ghid National de Weekend: Taranul, industrie creativa / Balkanik Fest / Balci la Botosani  Haute Culture iti face o idee despre evenimentele din Romania. Dar tu, cititorule, esti pe unde nici gandul nostru n-ajunge. Hai, trimite-ne poze, filme, comentarii de pe unde esti. Ne bucuram si le promovam. E doar weekendul nostru, nu? Intra in weekend si vezi ce-alegi. Cinema la sate si comune, cu Pustnik. Balkanik Festival, cu muzici & faze levantine. La Muzeul Taranului sunt industriile creative. D-ale gurii ai la Festivalul Gourmet, unde bagi mierte fierte. In Sibiu ai Music Fest cu VIP-uri. La Enescu ai TragiComedy de Gigi Caciuleanu. Nu uita, da un semn! Sa ne fie bine impreuna.
25.​Familia traditionala de la Cap se-mpute. Istoria politica a casniciei & desfraului. Buna de pus pe-un tricou  De la Mircea cel Batran & Stefan cel Mare la Gheorghe Gheorghiu Dej & Ceausescu. Am urmarit firul istoriei Romaniei - prin prisma povestilor barbatilor romani ridicati la rang de „mit”: voievozi, regi, presedinti – dar n-am gasit niciun model de familie traditionala. Referendumul anuntat de PSD . Sustinerea BOR este Asadar, o noua Istorie Haute Culture de dezmeticit si de pus pe tricou.
26.Rahova “curajosilor care-ti fac dor, vise”. Episodul 8 Haute Culture: ​Viilor – Rahova Bucuresti  „Baietii cu tripuri”, „Vine garda sa ne bage dupa gratiile de fier / Sirenele se aud in cartier” Am mers pe soseaua Viilor, pe langa cimitirul Bellu, unde cartierul e ca un drum hurducait din jocurile NFS. Intru, pe nesimtite in Rahova. Aici este istoria tranzitiei romanesti pe pereti. Vezi inca o cucerire Haute Culture: Viilor-Rahova-Bucuresti.
27.​Ghid National de Weekend: Festivalul lui Enescu / Don Giovanni-ul lui Andrei Serban/ Amural de Brasov & Awake de Mures / Fotbal, usturoi si barbosi  Mergi la Festivalul Enescu sa distingi arii & diezi & bemoli. La Opera ai „Don Giovanni” de Mozart, in regia lui Andrei Serban. Arta contemporana se face-n Brasov la Amural Festival. Sunt si Zilele Usturoiului sau bairamuri electro si arabesti la club. Castel sau palat? Awake Festival e in Mures la Castelul Teleki, picnic in iarba e la Palatul Mogosoaia. Filmele ruleaza pe acoperis la Rooftop Cinema. Vor fi si un Festival cu bicle, unul cu rockeri in Posada, dar si o petrecere cu deranj in Gradina la Baneasa. Pentru barbosi exista festivalul „Hai sa cunosti un barbos”.
28.Ce-i in capul tau? Printesa Diana. Printesa-nevasta disperata a devenit brand-ul “regina inimilor”  Se implinesc 20 de ani de cand a murit, pe 31 august 1997, intr-un tunel din Paris, alaturi de playboy-ul egiptean Dodi al-Fayed. Diana e adulata, stoarce lacrimi de misericordie publicului sensibil? Histrionica, isterica & sinucigasa? A fost o victima a “capcaunilor” de la Buckingham Palace? Haute Culture iti arata cum merge capul tau, masina de mitologii. Stii ca nu stii cum era Diana?
29.Sunt un zombie urban cu sufletul gol -  Episodul 8 Street Art Bucuresti - Garnitei - Berceni – Vacaresti – Tineretului Berceniul e periferia pura a Bucurestiului. Strazile sunt cu maruntaiele scoase pe-afara, de cand se construieste pasajul. De pe Soseaua Oltenitei inspre Piata Sudului sunt vanzatorii ambulanti Cand vad Politia isi strang cearceaful pe care era depusa marfa: pantofi vechi, piulite, carti tehnice, zmeura la pahar de plastic. Se zaresc supermarket-urile, unde oamenii se-nghesuie intr-o coada ca de sarpe catre casa. Cocalari, smecheri, oameni seriosi, tipii blue collar, familii cu copii. Magazinele cu inscriptia: orice produs la 10 lei. Homlesii boemi care locuiesc peste strada, in oaza Rezervatiei Vacaresti. In Berceni ai cultura “3 la 10 mii”. Te trezesti teleportat fix in anii ’90, cand cumparai tigari de contrabanda pitite de samsari in ciorapi. Ziduri, calcane: mazgalituri, tag-uri, cate-o fraza scrisa la nerv: “Nihil sine Dinamo”. Intra intr-o noua experienta Haute Culture: de pe Garnitei din Berceni pana-n Tineretului-Bucuresti
30.Ghid National de Weekend: Festivalul Placintelor / Povesti din Rahova / Bataie cu apa in Bucuresti In weekend vor fi ultimele petreceri de vara: la piscina in Bucuresti, pe acoperis in Vama Veche. La Festivalul Placintelor se va prepara o placinta-gigant. Femeile din cartierele Rahova-Uranus si Vulturilor 50 isi pun povestile-n imagini. In parc e bataie cu apa, la Baneasa festin cu zacusca, in Bucuresti e picnic. Razi fara inhibitii la stand-up comedy in Costinesti. Te bucuri la Craiova, caci papusile & marionetele ies in strada la festivalul „Puppets Occupy Street”. Vrei mici? Se fac in weekend, ii mananci cu franzela si mustar de Tecuci. Inghetata? Mergi la Festivalul Inghetatei Artizanale. Midii? Du-te-n Vama Veche unde oamenii zic „pa pa” verii. La Smida e jazz pe final de sezon, in inima Parcului Apuseni.

1 2 3 

ESRI

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.

Aici puteti modifica setarile de Cookie

hosted by
powered by
developed by
mobile version