Articole scrise de Mircea Morariu


1 - 30 din 57 rezultate
1.Jurnal de cărți. Elena Ceaușescu și rolul ei în arhitectura puterii comuniste Până în luna martie a anului 1965, adică până la moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, doar inițiații, adică un număr restrâns dintre români știau cine sunt soțiile principalilor reprezentanți ai nomenclaturii comuniste. Accidentul biografic din viața prim-secretarului PMR care a refuzat cu obstinație să se recăsătorească explică în bună măsură absențele cu pricina.
2.Amintindu-ți trecutul îți retrăiești viața Au trecut deja câteva luni- nu multe- de la apariția în atât de prestigioasa și, deopotrivă, populara colecție Memorii/Jurnale a editurii bucureștene Humanitas a cărții Viața trece ca un glonț, carte purtând subtitlul Memoriile unui reporter BBC. Semnată de Dorian Galbinski, cunoscut ascultătorilor legendarului post de radio britanic sub numele de microfon Dorian Galor.
3.De ce a dezertat Nadia Comăneci din Raiul Comunist? În noaptea de 27 spre 28 noiembrie 1989, șapte persoane înaintau grăbit, dar cu băgare de seamă, spre granița dintre România și Ungaria. Pământul înghețat scârția zgomotos sub picioarele lor, sau așa li se părea când își potriveau cu greu mersul printre brazdele adânci ale arăturii. Din când în când auzeau cum, în depărtare, în satele din preajmă, latră câinii și se temeau că ei erau motivul neliniștii animalelor.
4.Jean-Claude Grümberg: O lecție de bune maniere - O lecție de istorie, o lecție de mare actorie Teoretic, secolul al XX lea a fost unul „deștept”. Nici nu putea fi altminteri de vreme ce a fost înțeles, așa cum îl definea în titlul unei cărți celebre Michel Winock, drept „secolul intelectualilor”. Intelectualii fiind o clasă sau, mă rog, „pătură socială” care dobândește statut și identitate proprie în timpul și după ‘’ afacerea Dreyfus”, atunci când cei numiți odinioară cărturari își depășesc condiția și se implică major în politică și societate.
5.Plurivalența căutărilor lui George Banu Când am aflat că Viață și teatru pe Scena lumiia apărut în fine nu am mai avut răbdare să o găsesc în rafturile librăriilor, am comandat-o direct de pe site-ul editurii, comanda fiindu-mi onorată în regim de maximă urgență. Am început, așadar, lectura, am masacrat cu felurite însemnări, note, observații, săgeți, semne paginile volumului.
6.Jurnal de cărți Ioan Stanomir- R.S.R. Lecția de învățământ politic Cândva, către sfârșitul lunii ianuarie sau la începutul lui februarie 1990, marea majoritate a bibliotecilor publice din România au primit din partea noilor decidenți politici dispoziții clare. Li s-a cerut să treacă la o amplă și cât se poate mai urgentă operațiune de deparazitare. Adică la eliminarea colecțiilor de ziare, a cărților cu pronunțat caracter propagandistic, a celor de Omagii și a Operelor mai mult sau mai puțin complete ale fostului geniu al Carpaților.
7.Jurnal de cărți. Patrimoniu artistic, imaginar și identitate Volumul este împărțit în cinci secvențe ce corespund perfect domeniilor supuse analizei. Adică teatrul, filmul, muzica, arhitectura și artele vizuale. Dimensiunile celor cinci secvențe sunt relativ egale, fiecare dintre ele beneficiind de ceva mai mult de 100 de pagini. Ceva mai “vitregită” este arhitectura al cărui imaginar este evidențiat în doar studii. Care au însă calitatea de a fi cu totul remarcabile, ilustrând dictonul non multa…
8.Jurnal de cărți. Michael Shafir – România comunistă După părerea mea, apariția, în fine, a traducerii în limba română a cărții Romania. Politics, Economics and Society: Political Stagnation and Simulated Change, carte datorată politologului Michael Shafir, înseamnă un eveniment editorial de maximă importanță. Deși de la publicarea ei în limba engleză a trecut destulă vreme (mai bine de 35 de ani), cartea își păstrează și interesul, și actualitatea în pofida faptului că semnatarul său nu a dorit să facă modificări majore
9.Jurnal de cărți. Ion Rațiu –Anii rezistenței Istoricul Stejărel Olaru a continuat cu o tenacitate demnă de toată lauda operațiunea de cercetare, descifrare și pregătire pentru tipar a unei noi și consistente tranșe din Jurnalul lui Ion Rațiu. Cel de-al patrulea volum, apărut în uiltimele luni ale anului 2020 la editura bucureșteană Corint, are dimensiuni mai mult decât impresionante – aproape 800 de pagini- care dau seama despre ce a făcut și a gândit autorul de-a lungul a aproximativ 1500 de zile, mai toate consemnate în detaliu.
10.De la George Dandin la un nou și, din păcate, fals Bérenger Se discută intens în zilele din urmă despre Dragoș Bucur. Însă nu despre vreo nouă și importantă creație în film sau în teatru a binecunoscutului actor (mă rog, de teatru dl. Bucur s-a cam despărțit, din vrere proprie, de cel puțin 10 ani), ci despre felul în care s-a manifestat și se manifestă pe o rețea socială. Mai exact, despre faptul că acum vreo două sau trei zile domnia- sa a găsit de cuviință să-și informeze concetățenii că nu acceptă în ruptul capului nici să poarte mască, nici să se vaccineze.
11.Jurnal de cărți. Alex. Ștefănescu și amintirile lui din comunism. La o privire superficială, despre Alex. Ștefănescu s-ar putea spune că nu i-ar fi mers tocmai rău în comunism. După absolvirea facultății a fost foarte puțin timp profesor de Română, undeva la țară (de ce a ajuns acolo ne mărturisește chiar el însuși și o face fără a se lamenta, fără a-și plânge de milă, ci cu umorul și cu seninătatea-i binecunoscute), iar mai apoi, la numai câteva luni, a fost salvat de la ratare grație ajutorului fostului său profesor Nicolae Manolescu.
12.Jurnal de cărți- Noutăți la “Humanitas” Nu, comunismul nu a fost, așa cum ni se tot repetă astăzi de toți cei care cred că ar trebui să i se mai acorde acestuia o șansă, o idee bună aplicată prost, ci, așa cum observa Thierry Wolton, o idee proastă, aplicată bine. Binele în cauză fiind, din păcate, în beneficiul călăilor și nicidecum al victimelor.
13.Jurnal de premiere. Anii 70, anii frumoși în care eram tineri Pentru cei din generația mea și, din câte deduc, și pentru cei cu cel mult zece ani mai tineri decât mine, anii 70 au fost poate nu neapărat les années folles, ci, oricum, cei mai buni ai comunismului românesc. Au fost anii în care se trăia (se supraviețuia ?) cu impresia unei cvasi-normalități.
14.Jurnal de premiere. Doua piese, Niște fetee si Villa Dolorosa Niște fete, piesa dramaturgului american Neil LaBute, a intrat în repertoriul nostru teatral în urmă cu exact zece ani. A fost montată în premieră pe țară, grație traducerii lui Bogdan Budeș, de regizorul Cristi Juncu într-un spectacol pentru a cărui realizare și-au unit eforturile Teatrul George Ciprian din Buzău și Fundația bucureșteană Catharsis.
15.Pretenții și nervozitate post-alegeri reședintele Klaus Iohannis a fost cea mai prezentă voce pe scena publică în toate cele aproape 9 luni de pandemie, perioadă suprapusă perfect peste o campanie electorală din care pandemia s-a dovedit a fi o temă principală. În tot acest timp, fostul premier și (încă) președinte al PNL, dl. Ludovic Orban, nefiind foarte adesea decât ecoul zicerilor șefului Statului. Dacă nu cumva chiar executantul fidel al directivelor acestuia.
16.Cronica teatrala: Platonov în regia lui Dodin. O mare lecție de actorie. Nu mi se pare defel inutil, și nu doar din motive ce țin de istoria literaturii dramatice, să reamintesc că atunci când a scris Platonov (1878), Cehov avea doar 20 de ani. Cu toate acestea, tânărul Anton Pavlovici nutrea dorința de a face din piesa lui de început una atotcuprinzătoare, așa cum socotește George Banu (cf. Cehov, aproapele nostru, Editura Nemira București, 2017). Platonov a fost un text pierdut și regăsit și a fost astfel nu doar la modul fizic. La momentul apariției i s-au găsit piesei o mulțime de cusururi, scrierea a fost plasată de critici sub semnul nemăsurii, i s-au reproșat noian de defecte și de formă,
17.Ecarisajul de formă și de ochii lumii din pe veci nereformatul PSD PSD s-a numărat printre ultimele partide ce au depus listele cu candidații pentru viitorul Parlament al României. Poate și ca un semn că dl. Marcel Ciolacu&co cred că prin cine știe ce minune se va adeveri în cazul social-democraților români zicerea că cei din urmă vor fi cei dintâi. Indiciu clar că pesediștii nu au învățat nimic din usturătoarea înfrângere la Primăria Capitalei a d-nei Gabriela Firea, de unde și circul la care se dedau zilnic doar-doar vor întârzia preluarea mandatului de către dl. Nicușor Dan...
18.Dl. Cîțu și coronavirusul. Care pe care! Desemnarea ieri a atât de necharismaticului domn Florin Cîțu ca viitor posibil prim-ministru al României interzice cea mai mică speranță în ceea ce privește eventualitatea unei căderi la învoială între cele două mari partide ale țării. Pentru pesediști., dl. Cîțu reprezintă un fel de inamic public nr. 1. Social-democrații îl agreează pe dl. Cîțu chiar mai puțin decât pe președintele PNL, dl. Ludovic Orban. Nu știu cât de bine privit este dl. Cîțu de celelalte partide parlamentare, adică de UDMR, ALDE, USR și PMP, așa că îmi este imposibil să apreciez dacă, fie și în condițiile în care ar vrea cu adevărat să formeze un guvern, domnia-sa ar putea asigura necesara majoritate parlamentară.
19.Marele fluviu își adună apele? Nimic senzațional în ceea ce s-a întâmplat în cursul zilei de duminică în zona stângii politice din România. Prezența la Convenția Națională a Partidului Pro România a doi lideri importanți ai PSD- d-na Gabriela Firea, primarul general al Capitalei, care indubitabil dorește să obțină și o funcție importantă în partid cu ocazia viitorului Congres, dar și a președintelui Marcel Ciolacu- erau de așteptat și în firescul lucrurilor.
20.Ziua moțiunii, ziua în care se va decide soarta guvernului Orban Să ne reamintim că nu a fost nicidecum simplu să se anticipeze rezultatul moțiunii de cenzură grație căreia a fost înlăturat de la conducerea României guvernul PSD condus de d-na Viorica Vasilica Dăncilă. A fost încă și mai dificil de formulat un pronostic atunci când a fost vorba de anticiparea șanselor de învestire ale guvernului PNL condus de dl. Ludovic Orban.
21.Negaționismul de stânga și sentința judecătorească în cazul Gheorghe Ursu Am citit și scris cu puțină vreme în urmă despre excelenta carte “Negaționismul de stânga” a istoricului și gazetarului francez Thierry Wolton. Autorul vorbește în spațiul a aproape 200 de pagini despre prestidigitațiile cu pretenții intelectuale la care se dedau unii dintre profesioniștii negării răului comunist. “Negaționismul înseamnă- precizează Thierry Wolton- negarea faptelor istorice dovedite sau deformarea lor”
22.Temele săptămânii și așa-zisa putere a presei Trei au fost temele care au reprezentat punctele de maxim interes pentru opinia publică și pentru presă în cursul săptămânii ce se încheie astăzi. Prima este legată de posibilitatea organizării alegerilor anticipate și de alegerea primarilor în două tururi de scrutin, cea de-a doua a avut în centru tragicul sfârșit al jurnalistei Cristina Țopescu, cea de-a treia ține de decizia lui Moise Guran de a părăsi gazetăria în favoarea politicii.
23.O agitată lună ianuarie Decizia guvernului Orban de a-și asuma răspunderea pe legea vizând alegerea primarilor în două tururi de scrutin accelerează și mai mult viața politică din România. Complet ieșită din tipare, evident ruptă de obișnuința de a face din luna ianuarie una de digestie prelungită, de dulce somnuleț de recuperare de după prea-plinul sărbătorilor de iarnă.
24.“Oricum ar fi, ei sunt ai noștri!” S-au împlinit la sfârșitul săptămânii trecute două luni de la momentul investirii în funcție a guvernului monocolor condus de dl. Ludovic Orban. Evenimentul nu a trecut neobservat, chiar dacă principala preocupare politică a acestor zile și săptămâni o reprezintă posibilitatea alegerilor anticipate. S-au adus cu această ocazie și laude, s-au formulat și reproșuri. Din categoria acestora din urmă cele mai multe s-au referit la prudența dovedită în luarea unor decizii-cheie legate de probleme ce preocupă marea majoritate a electoratului.
25.USR- Sfârșitul iluziei? Către sfârșitul iernii anului 2018, am semnat entuziast, fără nici cea mai mică rezervă, inițiativa USR “Fără penali în funcții publice!”. Trecuse atunci mai bine de un an de la momentul critic al Ordonanței 13. Al cărui prim rost era acela de a-l salva de la iminenta condamnare la închisoare pe liderul PSD, Dragnea Liviu Nicolae. Atunci, în februarie 2018, protestele de stradă din iarna anului precedent erau de multă vreme de domeniul trecutului, societatea civilă românească dădea semne că ar fi incapabilă să se mai coaguleze și un fel de apatie și de resemnare păreau a se fi instaurat peste întreaga societate.
26.În afacerea „10 august 2018” a venit și vremea decontării vinovățiilor individuale Invitat joi seara în studiourile postului de televiziune Digi 24, ministrul de Interne din guvernul Orban, dl. Marcel Vela, a rostit un adevăr pe care l-am intuit toți cei care am urmărit în după-amiaza și seara zilei de vineri, 10 august 2018 operațiunile provocatoare la adresa manifestanților și dimensiunea fără precedent a încercărilor de reprimare desfășurate de trupele Jandarmeriei.
27.Guvernul Orban la o lună și câteva zile de la preluarea puterii Am publicat în urmă cu câteva zile un comentariu în care îmi exprimam opinia că președintele PNL și premierul Ludovic Orban este omul politic al anului 2019. Aceasta în pofida unor rezerve deloc minore pe care le formulam atât strict în privința conduitei politice a domniei-sale cât și cu referire la ceea ce fac și spun atât guvernul cât și partidul pe care dl. Orban le conduce.
28.Guvernul Orban la o lună și câteva zile de la preluarea puterii Am publicat în urmă cu câteva zile un comentariu în care îmi exprimam opinia că președintele PNL și premierul Ludovic Orban este omul politic al anului 2019. Aceasta în pofida unor rezerve deloc minore pe care le formulam atât strict în privința conduitei politice a domniei-sale cât și cu referire la ceea ce fac și spun atât guvernul cât și partidul pe care dl. Orban le conduce.
29.Cine plătește factura răului făcut României de PSD? Pe 26 mai, electoratul român îi emitea PSD o usturătoare factură pentru toate câte s-au întâmplat în România din ianuarie 2017, atunci când partidul condus de Liviu Nicolae Dragnea a preluat puterea ca urmare a copleșitoarei victorii din alegerile parlamentare desfășurate doar cu o lună în urmă.
30.Cuvinte libere și deloc festive de 1 Decembrie O zi națională pe care nici conducătorii țării, dar nici românii obișnuiți, cei cu taxele și impozitele la zi, nu prea au știut să o sărbătorească așa cum s-ar fi cuvenit. În primul rând fiindcă prea adesea țara a fost dezbinată. Iar dezbinarea s-a văzut încă de la primul 1 Decembrie Zi națională, la acel 1 Decembrie în care urmașul arhitectului Unirii, regretatul Corneliu Coposu, a fost rușinos huiduit de o mulțime dirijată de liderii FSN, în frunte cu Ion Iliescu și cu Petre Roman.

1 2 

ESRI

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.



powered by
developed by