Articole scrise de Liviu Papadima


1 - 12 din 12 rezultate
1.Ce fel de rector pentru ce fel de universitate? Am citit cu interes articolul publicat de colegul Bogdan Murgescu în Contributors ”De ce-l votez ca rector pe Marian Preda. Scrisoare deschisă către membrii comunității academice a Universității din București”. Am citit cu egal interes comentariul publicat de colega Madeea Axinciuc tot în mediul virtual ”De ce votez cu domnul Laurențiu Vlad?” Diferențele de opinie sunt nu numai firești, sunt, într-un fel, salutare: ele ne ajută pe toți să înțelegem mai bine alternativele care ne stau în față atunci când ne înarmăm cu ștampila de vot.
2.Răspuns lui Lucifer: despre vină Mai bine de jumătate din timpul biologic al vieții mele și o bună parte din timpul devenirii morale s-a scurs într-un regim totalitar. În comunismul ceaușist, chestiunea vinei era, teoretic, simplă: ”de vină” pentru ce se petrecea rău și strâmb era ”conducătorul iubit” – cu adagio-ul frecvent ”și ilustra sa soție” – partidul ”strâns unit” în jurul dictatorului – după caz, al cuplului dictatorial -, organele de represiune aflate în slujba partidului – securitatea, miliția etc. -, activiștii din pozițiile de decizie.
3.Nici eu nu vreau să mor prost Nu am mai întâlnit o campanie de prostire a celorlalți mai înverșunată și mai bogat instrumentată decât cea desfășurată în ultimii doi ani în întreaga-mi viață, de când, adolescent fiind, am început să iau act de ce se întâmplă în spațiul public, de prin 1970 încoace. O spun cu toată tăria: propaganda ceaușistă era infantilă și timorată comparativ cu cea a puterii de azi.
4.Dreptate la două capete Universitățile sunt în momentul de față sub o tot mai apăsată presiune publică pe tot globul. În urma masificării învățământului superior, începută cu jumătate de secol în urmă, universitățile au devenit mari consumatoare de resurse. Totodată, modul în care ele reușesc sau nu să se adapteze la schimbările vertiginoase din societatea contemporană, în special în relația cu piața muncii, devine tot mai problematic.
5.Karl Popper despre referendumul din 6-7 octombrie Am publicat pe 2 octombrie, tot în Contributors, un articol despre referendumul de pe 6-7 octombrie, încercând să atrag atenția că această chemare la vot nu este doar în mod ridicol inutilă ci și inoportună și, prin urmările antrenate, nocivă. Am încercat să dialoghez cu comentatorii acestui articol – îmi păstrez naivitatea, indispensabilă pentru încrederea de care am nevoie pentru a scrie și publica, că nu sunt toți trolli sau postaci și că mare parte dintre ei sunt la fel de sinceri cum am fost și eu când am scris textul cu pricina.
6.Mulțumesc, nu e cazul Toată lumea vorbește acum despre referendum – cu vivacitate, cu nervozitate, cu patos. Ți-e și frică să mai intri pe vreo rețea de socializare. Mie tema asta mi-a stârnit o curiozitate. Nu mai reușesc să-mi amintesc exact la câte plebiscitări am participat. Și, ca tot omul, mă duc pe Wikipedia, care, cu generozitate, îmi oferă o listă a referendumurilor organizate de români ab origine. Iat-o: 10 – 14 mai 1864 – Aprobarea Constituției din 1864; 2 – 8 aprilie 1866 – Aprobarea lui Carol I ca domnitor al Principatelor Unite; 24 februarie 1938 – Aprobarea Constituției României adoptată la inițiativa lui Carol al II-lea.
7.Scrisoare către un pesedist/o pesedistă Dragă domnule, dragă doamnă, nu te cunosc. Nu știu ce fel de om ești. Poți fi o persoană cumsecade și educată sau nu. Nu contează. Tot ce te rog este să mă asculți puțin. Te numesc ”pesedist” / ”pesedistă” pentru că fie te regăsești între cadrele active ale partidului, fie ești doar un simplu membru, fie ai votat PSD-ALDE la ultimele alegeri, fie doar simpatizezi cu acest partid, adică îți simți nevoile și speranțele legate de promisiunile lui politice. În oricare din aceste situații, consideră-te, te rog, destinatar al acestei scrisori.
8.Ceva care nu exista - Noi nu ne solidarizam public cu rectorul nostru? - ma intreaba la telefon o colega din Universitate. Nu. Noi nu vrem sa ducem mai departe sarabanda listelor "celor care il sustin pe ... " Eu, cel putin, asa consider. Mircea Dumitru nu a detinut in CNATDCU ca Rector al Universitatii din Bucuresti functiile de care a decis sa se dezbare, ci in virtutea competentei si probitatii sale profesionale, in domeniul filosofiei. Demisia sa e un act personal de vointa, pe care fiecare il judeca dupa cum doreste.
9.O sugestie Ieri, la miez de noapte, am vazut doi dintre cei mai importanti oameni in statul roman - presedintele celui mai puternic partid din tara si premierul - asezandu-se, nadusiti, cu privirea incetosata dupa o sedinta-maraton de cam 6 ore, dinaintea camerelor de luat vederi, spre a transmite deznodamantul celor petrecute dincolo de usile inchise; spre a explica, pentru a nu stiu cata oara, ca totul e bine, partidul e strans unit in jurul binecuvantatului sau program de guvernare si a celor care il vor aduce la indeplinire, n-a fost razboi intern, n-au fost controverse, doar incapatanarea unor ministri...
10.Invatamantul care il meritam. Despre tapul ispasitor si arderea canapelei Mi se pare greu de imaginat cum o persoana rationala si cat de cat avizata in ce priveste modul in care functioneaza societatile contemporane s-ar putea lasa convinsa ca o singura editura - nu mai vorbesc despre faptul ca mai e si una cu contraperformante remarcabile! - va putea prelua in cateva luni activitatea unor zeci de edituri specializate in carte scolara astfel incat sa aduca in septembrie 2018 pe bancile elevilor produsul ideal. Probabil in curand Ministerul Economiei ne va propune solutia de a produce si Dacia si Ford si Merzedes si BMW si Skoda si Mazda si ... pe aceeasi banda de asamblare tot pana in toamna anului viitor.
11.Pastila fusibila In decembrie 1984 s-a nascut fiica mea, Ana. A fost o iarna foarte grea, cu temperaturi joase si multa zapada. Mai grea decat cea de acum si mult mai agresiva, pentru ca lipseau mijloacele de a-i face fata. Cosmarul a inceput la scurt timp dupa ce am adus-o pe Ana de la maternitate. Locuiam intr-o casa cu centrala termica proprie, cu calorifere. Treptat presiunea la gaze a scazut tot mai mult, pana la punctul zero. Nici centrala nu mai putea fi aprinsa, nici macar un ochi de aragaz.
12.Legea Costica Acum vreo zece ani, Costica mi-a vandut o masina. Acum vreo doi ani, citesc in ziare ca masina pe care mi-a vandut-o era, de fapt, a lui Vasile. Ma uit mai cu atentie la actul de vanzare-cumparare si constat ca numarul de inmatriculare nu e corect, marca masinii nu corespunde, proprietarul dat in act e Vasile dar semneaza Costica. E limpede, am fost pacalit.


ESRI

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.

Aici puteti modifica setarile de Cookie

hosted by
powered by
developed by