Articole scrise de Ioan Stanomir


1 - 30 din 100 rezultate
1.Regimul Dragnea şi patologia statului român Regimul Dragnea este expresia dramatică şi neliniştitoare a impasului istoric în care se instalează România. La fine de an 2018, în prag de preluare a preşedinţiei rotative a Uniunii Europene, regimul Dragnea reafirmă, prin intenţia de a adopta o ordonanţă de urgenţă în materie penală şi prin anunţul de constituire a unui fond central de investiţii, cele două direcţii pe care se sprjină ordinea sa politică: lichidarea domniei legii şi consolidarea sistemului clientelar fără de care reţeaua sa parazită nu poate supravieţui.
2.Curtea Constituţională şi ambiţiile regimului Dragnea Ambiţiile regimului Dragnea sunt limpezi, în acest context definit de reaşezări dramatice. Miza nu mai este persoana procurorului-şef al DNA, ci modul în care funcţionează republica însăşi. Pentru cei ce conduc România, dominaţia parlamentară este primul pas în direcţia dominaţiei absolute. Eliminarea pluralismului este acompaniată de slăbirea pârghiilor care pot asigura echilibrele instituţionale. Votul din Camere poate justifica tot, inclusiv abolirea de facto a egalităţii în faţa legii, prin mutilarea legislaţiei penale şi procesual-penale. Exuberanţa grotescă a domnului Florin Iordache este semnul acestei determinări de a merge până la capăt.
3.Răspântia domnului Dragnea sau despre iluziile eternităţii puterii Cariera domnului Dragnea se află în punctul ei cel mai înalt. Stăpân peste o întreagă ţară, exercitând puterea cu impunitatea pe care i-o acordă existenţa unui perfect interpus, Viorica Dăncilă, înconjurat de sicofanţii mediatici care exaltă realizările regimului său, Liviu Dragnea pare mai aproape ca niciodată de atingerea ţelului care îi motivează acţiunile: cucerirea puterii absolute. Acolo unde Adrian Năstase sau Victor Ponta au eşuat, Liviu Dragnea are ambiţia de a reuşi.
4.Preşedintele României şi Republica Dragnea - debutul confruntării Solicitarea demisiei nu are, in termeni juridici, un efect imediat. Premierul nu poate fi inlaturat decat prin motiune de cenzura. Astfel ca declaratia Presedintelui de astazi are, inainte de toate, o semnificatie politica. Klaus Iohannis opereaza o schimbare de retorica si de strategie, alegand sa imbratiseze activismul prezidential pe care il evitase , constant, pana acum. Solicitarea demisiei premierului deschide un front in lupta cu Republica Dragnea. Impostura de la Palatul Victoria este expusa, o data cu retragerea increderii de catre Presedinte. Repozitionarea este chemata sa contureze sefului de stat un nou profil, de inamic al ordinii care se intemeiaza pe omnipitenta lui Liviu Dragnea.
5.Republica Dragnea şi prerogativele prezidenţiale Republica Dragnea este în curs de a se contura, instituţional. O dată cu apariţia la Palatul Victoria a Vioricăi Dăncilă,regimul Dragnea este în măsură să se consolideze, evitând riscul tensiunilor care au marcat mandatele de prim- ministru anterioare. Viorica Dăncilă posedă disponibilitatea de a merge până la capăt. Din acest punct de vedere, autoritatea formală şi informală a lui Liviu Dragnea atinge punctul său de maxim istoric. Premierul este mecanismul inert animat de voinţa patronului său politic.
6.Republica Dragnea fata cu justitia In logica Republicii Dragnea, astfel cum a indicat domnul Tudorel Toader insusi, refuzul Presedintelui Republicii de a da curs solicitarii de revocare a procurorului sef al DNA este o incalcare a legii fundamentale. Cu abilitatea onctuoasa si servila care ii modeleaza conduita publica, domnul Toader a anuntat probabila sesizare a CCR. Intentia domnului Toader este cat se poate de transparenta- aceea de a obtine, prin intermediul unui verdict al CCR, modificarea de facto si de jure a regimului constitutional, prin eliminarea, efectiva, a sefului de stat din cadrul procedurii evocate.
7.Republica Dragnea Aşa cum, în vremurile îndepărtate ale RSR, Conducătorul înţelept se afla în toate cele ce sunt, indrumând naţiunea pe drumul socialismului multilateral dezvoltat, România de astăzi se confundă, din ce în ce mai mult, cu voinţa lui Liviu Dragnea. Mai mult decât oricare dintre predecesoriii săi fesenişti, Liviu Dragnea reuşeşte să reducă statul la un domeniu pe care îl împarte, cu generozitate calculată, celor din jurul său. Logica lui Liviu Dragnea face din patrimonialism reţeta aplicată cu eficacitate.
8.Defaimarea natiunii - despre un anume viitor De demult, pe vremea când România era doar RSR, singurul patriotism acceptabil era patriotismul socialist: datoria oricărui cetăţean de nădejde al RSR era aceea de a apăra, neprecupeţit, onoarea statului şi a conducătorului său. Diplomaţia RSR, ( cea în care a debutat şi pe care a servit-o actualul ministru de externe al României ) era detaşamentul menit să respingă, cu vehemenţă, calomniile scornite de cercurile reacţionare. Defăimarea patriei comuniste era, în acest timp de echilibru dialectic, nu doar o rătăcire, ci şi o infracţiune.
9.1 decembrie: patriotism, libertate si rezistenta Nu putem fi cetatenii unei patrii care accepta privilegiile, nu putem fi cetatenii unei patrii care, dispretuind libertatea, ne incatuseaza, nu putem fi cetatenii unei patrii care se intemeiaza pe aliajul, toxic si demagogic, dintre nationalismul latrator si serbia politica. Aceasta patrie este patria lor, dar nu va fi niciodata patria noastra. Loialitatea se intemeiaza pe consimtamantul pe care il pot acorda doar cei liberi. Libertatea este temelia fara de care nici un sentiment civic nu are sens.
10.Robert Mugabe: amurgul unui dictator Lovitura de stat militara de ieri din Zimbabwe, una in cadrul careia participarea factiunilor din partidul dominant al tarii este deja probata, inchide, cel mai probabil, epoca domniei absolute a unui dintre cei mai longevivi autocrati ai lumii noastre, Robert Mugabe. Prin esecul tentativei de a asigura transmisia ereditara catre sotia sa, (o echivalenta locala, prin voracitate si apetit narcisist, a Imeldei Marcos), proiectul sau politic este intrerupt. Puterea se afla in mainile celor care, parte din sistemul sau fiind, au ca obiectiv tranzitia spre noua garnitura a garzii sale pretoriene.
11.Revansa domnului Dragnea Liviu Dragnea nu uita si nu iarta. Eliminarea dizidentei animate de domnii Grindeanu si Ponta a fost ocazia de a reafirma, dincolo de orice ambiguitate, atotputernicia sa in partid si, pe cale de consecinta, dominatia sa absoluta asupra unei tari pe care PSD o are in proprietate, dupa alegerile din decembrie. Adaugarea de noi aliati, este vorba de UDMR, nu face decat sa compenseze pierderile, mici deocamdata, provocate de inamicii interni.
12.Ambitia domnului Dragnea In mijlocul fidelilor sai din Parlament, Liviu Dragnea sarbatorea,ieri, victoria motiunii de cenzura pe care PSD o inaintase spre a elimina dizidenta guvernamentala a lui Sorin Grindeanu. Imaginea era memorabila, caci ea evoca mai degraba, prin grotescul ei vulgar, atmosfera unui cartel destinat sa exploateze o retea infractionala decat peisajul unui Parlament.
13.Roşiile domnului Dragnea Liviu Dragnea iubeste Romania: costumul popular imbracat cu mandrie saptamana trecuta si pasiunea cu care se dedica apararii cauzei rosiilor romanesti o dovedesc. Domnul Liviu Dragnea se doreste a fi cel dintai dintre romani. Pe urmele lui Augustus, primul dintre cezari, el refuza cu modestie coroana de stapan al patriei sale, spre a fi doar presedintele corect si decent al social-democratilor. Domnul Liviu Dragnea se confunda cu Romania insasi.
14.Regimul Dragnea si normalitatea privilegiilor In reprezentatia de teatru pe care o ofera premierul Grindeanu si colegii sai de cabinet, rolul domnului Dragnea este acela al regizorului care intervine, autoritar, in clipele in care actorii pierd din vedere partitura pe care sunt chemati sa o interpreteze. Admonestarile publice sunt semnul, important si nelinistitor, al nerabdarii stapanului. Iar nerabdarea stapanului nu face decat sa accentueze energia acestui guvern de interpusi.
15.Comunism, fesenism, pesedism: regimul Dragnea trebuie să plece Mineriada lui Liviu Dragnea, ce a culminat cu ordonantele de noapte, atinge, o data cu noaptea de ieri, o culme a abjectiei politice. De aceasta data, revolta civica din Bucuresti trebuie oprita: noile grupari de mercenari ale puterii sunt pregatite sa intervina. Sentimentul de reintoarcere al istoriei este imposibil de reprimat. Este ca si cum anul 1990 ar fi alaturi de noi, dupa aproape trei decenii. Atunci, ca si acum, contestarea pasnica este suspecta in ochii unei ordini care a mostenit de la comunism reflexul totalitar.
16.Victor Ciorbea, statul de drept si complicitatile constitutionale In Romania, coincidentele nu sunt intamplatoare. In aceleasi zile in care ministrul justitiei saluta perspectiva adoptarii unei legi a amnistiei si gratierii, Avocatul Poporului contesta, cu entuziasm nedisimulat, legea 90 din 2001 la Curtea Constitutionala: energia domnului Ciorbea este, in acest caz, alimentata de nerabdarea lui Liviu Dragnea de a vedea eliminata interdictia care ii blocheaza accesul spre puterea executiva.
17.Alba Iulia, 1 decembrie 1918: despre o primavara care a nu rodit niciodata cu adevarat Pentru cei mai multi dintre romani, ziua de 1 decembrie 1918 este doar o zi libera ca atatea altele. Ceea ce pare sa ii confere un gust special este parada militara si defilarea de politicieni care o acompaniaza: in aceasta mobilizare de forte, compatriotii nostri isi regasesc un surogat de mandrie patriotica. Istorici si limbuti, deopotriva, elogiaza geniul romanesc si statul national. Entuziasmul retoric este chemat sa compenseze apatia generala.
18.Fidel Castro: moartea unui tiran Pentru stanga progresista si pentru toti cei care mai cred, romantic, in ipoteza comunista, despartirea de Fidel Castro este despartirea de unul dintre miturile care le-a ordonat existentele. In vecinatatea lui Che, imbracat in uniforma sa de guerillero, Castro a intruchipat, pentru jumatate de veac, vitalitatea mesianica a socialismului de extractie sovietica. In aceeasi masura ca si Mao, el a probat, pentru intelectualii setosi de ideal, realitatea utopiei lor. Pelerinajele "tovarasilor de drum" in Cuba populara erau un reper obligatoriu pe acest drum al revelatiei umaniste.
19.Calin Popescu-Tariceanu si democratia privilegiilor Presedintele Senatului merita admirat. Tenacitatea domniei-sale este remarcabila.Putini politicieni de la noi poseda o asemenea fermitate a ideilor. Calin Popescu- Tariceanu este, incontestabil, un democrat. Iar definitia pe care o da democratiei este, deja, una familiara. Democratia, in aceasta lectura,implica suveranitatea ilimitata a politicienilor- parlamentari si datoria celor care nu apartin acestei caste de a respecta, cu veneratie, autoritatea lor de drept divin. Nimeni si nimic nu se poate interpune intre Parlament si puterea sa neingradita.
20.Ce se vede: triumful indecentei mediatice In momentul in care viitorul liberalismului romanesc renascut implica apelul la energiile mediatice si morale ale lui Denise Rifai si Simona Gherghe, politica romaneasca intra in varsta grotesca a obscenitatii mediatice. Vidata de orice reper intelectual,insensibila la latura doctrinara, aceasta politica ( asumata, simbolic, de partidul destinat sa reziste asaltului PSD) mizeaza pe stralucirea kitsch a studioului de televiziune si mobilizeaza un vast potential de agresivitate populista.Consacrarea imposturii in Romania de astazi tine de normalitatea cotidiana.
21.Liviu Dragnea, Klaus Iohannis si constitutia Liviu Dragnea si Calin Popescu-Tariceanu par sa fie investiti de istorie si de vocatia lor intelectuala cu misiunea de gardieni ai constitutiei si ai legilor acestei tari. Toti cei care sunt atacati, miseleste, de organele DNA, toti cei care privesc cu speranta la un viitor mai bun gasesc in acesti bravi oameni de stat o pavaza gata sa ii ocroteasca. Noul/vechiul USL isi regaseste entuziasmul originar: "Dreptate pana la capat!".
22.Romania domnului Dragnea Liviu Dragnea este un om remarcabil. Liviu Dragnea este un om pentru care îndoielile nu există: democraţia înseamnă, înainte de toate ,mobilizare şi disciplină, dincolo de dezbateri intelectualiste. Liviu Dragnea este un politician pentru care unicul ţel ce contează cu adevărat este binele României, iar binele României se confundă cu binele PSD. Liviu Dragnea este un om din popor, ale cărui cuvinte simple traduc dorinţa de pace şi de prosperitate a celor mulţi. Inima lui Liviu Dragnea bate în ritmul inimilor milioanelor de oameni ai muncii din patria noastră.
23.De la PSD la PRU: Victor Ponta şi alternativa naţional-socialismului românesc In toamna lui 2014, atunci cand nimeni si nimic nu parea sa ii stea in calea visului sau prezidential, Victor Ponta era intruchiparea, vitala si toxica, a hibridului ideologic si politic ce isi tragea energiile din trecutul nostru recent: populismul sau etnocratic evoca, in cheie autohtona, ambitia unui alt Viktor, Viktor Orban, de a uni, sub faldurile unei autocratii etniciste, intreaga natiune.
24.Erdogan in Rusia - despre vitalitatea dictaturilor Un anumit optimism istoric naiv este pe cale sa dispara. Democratia nu este un bun simbolic cu circulatie universala, iar pacea nu este starea naturala a umanitatii. Toleranta visata de profetii postmoderni este inlocuita de vitalitatea islamismului ce se hraneste din vampirizarea traditiei si a religiei. Secularizarea, oricat de modesta, este in declin dramatic in multe zone din spatiul Orientului Mijlociu.
25.Regimul Erdogan si pedagogia terorii- spre un nou totalitarism Teroarea este pedagogia de care regimul Erdogan se serveste, in zilele din urma, spre a marca, simbolic, intrarea intr-o noua era politica. Demascari, umiliri, arestari, flagelari, toate acestea inchipuie decorul ordinii ce inlocuieste, sub ochii nostri, republica fondata pe temelii kemaliste. Sultanatul de la Ankara prinde contur, ca un hibrid ideologic, in care nostalgia otomanista, atacul impotriva laicitatii si mobilizarea populista se unesc, spre a da nastere unui model totalitar sui-generis. Epurarile curata terenul pe care se va aseza aceasta Turcie a viitorului.
26.4 iulie: Statele Unite si inamicii lor Statele Unite au insemnat, din chiar momentul declaratiei lor de independenta, un pariu fara precedent in istoria umanitatii. A imagina o republica care sa uneasca un teritoriu vast si regimul reprezentativ, evitand tentatia demagogiei si riscul despotismului militar, iata provocarile pe care America de Nord le-a intampinat,sub semnul unui amestec, unic, de elan utopic si prudenta politica.
27.Dupa "Brexit": Europa si solidaritatea atlantica Sunt momente in care datoria de luciditate trebuie onorata, sunt momente in care un anumit calm devine imaginea moderatiei politice insesi. Zilele care au urmat votului din 23 iunie 2016 sunt astfel de momente, clipe care pun la incercare insasi capacitatea Occidentului de a-si mentine coeziunea responsabila pentru existenta sa, unita. In aceste clipe dominate de profetii apocaliptice si de inflamari retorice, este nevoie sa revenim, cu curaj intelectual, la temeliile care au asezat lumea noastra pe fagasul pe care se afla, in deceniile de dupa 1945. Iar in centrul acestui esafodaj pacificator se afla ideea solidaritatii atlantice: o idee fara de care Europa nu ar fi fost decat un teritoriu marcat de traumele unui trecut recent al crimelor, ravagiilor si dezolarii.
28.USL reloaded sau cine guvernează România în iunie 2016 Doua gesturi simbolice au avut loc ieri, 21 iunie 2016, in Senatul Romaniei - respingerea cererii Guvernului de a adopta ordonante pe durata vacantei parlamentare si refuzul de a da curs cererii de urmarire penala, in cazul fostului ministru de externe, Titus Corlatean. Cele doua situatii au un numitor comun si indica, de o maniera brutala, ponderea pe care o detine noul/ vechiul USL in cadrul Parlamentului.
29.Paine sau catuse Liviu Dragnea poseda darul formularilor memorabile. Din vecinatatea DNA, presedintele PSD propunea o alegere care nu are nimic caragialian. Natiunea noastra are de optat intre prosperitatea generala a bunei guvernari( caci painea este simbolul traditional al ospitalitatii si al bogatiei autohtone, din mosi-stramosi ) si avantul represiv al luptei impotriva coruptiei, avant intruchipat, previzibil, prin teribilul zanganit de catuse.
30.Iunie 2016:unde ne aflăm sau despre starea de fapt La mai putin de un an de la "revolta colectiva", zambetul elegant al doamnei Firea este noua emblema a Bucurestiului. Categoric, succesul din capitala al PSD este semnul unei revigorari care putea fi anticipate fara difcultate. O campanie electorala anosta, un regim electoral destinat sa consolideze oligarhiile locale si sa descurajaze alternativa, un cabinet " tehnocrat" din ce in ce mai slabit si irelevant politic, un vot anti-PSD divizat, un PNL incapabil de imaginatie politica si impotent in Bucuresti si, in fine, un Presedinte de Republica ce confunda neutralitatea constitutionala cu inactivitatea deliberata, iata factorii care au condus la rezultatele din iunie 2016.

1 2 3 4 

ESRI

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version