Articole scrise de Ioan Stanomir


1 - 30 din 122 rezultate
1.Pandemia, statul român şi buna guvernare O stare de urgenţă nu poate fi mai eficientă sau mai dezastruoasă decât statul care o proclamă şi aplică. Prerogativele extinse de care autorităţile dispun sunt însoţite, în mod natural, de creşterea responsabilităţii lor faţă de cetăţenii al căror spaţiu de autonomie este redus. Starea de urgenţă nu poate anula, în nici un fel, contractul pe care se fondează cetăţenia. Ea nu poate introduce nici arbitrariul poliţienesc şi nici a sprijini ideea darwinismului social.
2.Starea de urgenţă şi panica: pledoarie pentru calmul civic Atâţia dintre compatrioţii noştri au devenit agenţii patogeni ce facilitează răspândirea panicii de ameninţă coeziunea ţesutului social însuşi. Prin demagogie ori iresponsabilitate, aceste voci sunt responsabile pentru naşterea celei mai redutabile pandemii psihologice cu care naţiunea noastră se confruntă în ultimele decenii.
3.Statul român, după Dragnea Nimic mai emoţionant decât reîntâlnirea, pe aceeaşi scenă, dintre Marcel Ciolacu şi Victor Ponta: solidaritatea pesedistă, dincolo de graniţe, este reafirmată. În cele din urmă, în pofida conflictelor, perspectivele reunificării celor despărţiţi de ambiţia lui Liviu Dragnea sunt mai mari ca niciodată: singurul absent de la această scenă de fraternizare este Călin Popescu-Tăriceanu, cel fără de care uselismul reinventat după ruperea USL nu ar fi fost de imaginat.
4.Pesedismul: ghid de supravieţuire Pesedismul a supravieţuit prăbuşirii regimului Dragnea. În pofida predicţiilor care păreau să sugereze un cataclism ce i-ar fi fost fatal, PSD continuă să fie una cea mai redutabilă dintre forţele opuse modernizării statului. Cât despre natura cordială a relaţiilor pe care PSD, sub domnia lui Marcel Ciolacu, le întreţine cu Victor Ponta, noua strategie nu face decât să anunţe o coaliţie sudată de interese şi de uri comune.
5.Guvernarea locală şi reforma statului: către un nou patriotism Opoziţia tenace a PSD faţă de orice iniţiativă de modificare a legislaţiei prin care sunt desemnaţi primarii şi preşedinţii de consiliu judeţean este cât se poate de firească. Pentru PSD, cu sau fără Liviu Dragnea la conducere, prioritatea este conservarea hegemoniei la nivelul guvernării locale . Fesenismul, ca ansamblu de practici clientelare, de patronaj şi de control despotic asupra unor întregi comunităţi, se întemeiază pe spoliererea resurselor bugetare : atâta vreme cât îşi păstrează poziţia dominantă la nivelul comunelor, oraşelor şi judeţelor, PSD poate înfrunta intervalul de opoziţie, spre a se regenera în viitor.
6.România, 1989/ 2019: după treizeci de ani După treizeci de ani, România se află în punctul cel mai înalt al istoriei ei moderne. Dilemele identitare şi fricile noastre seculare par să fie parte din trecutul de care ne-am despărţit. Ceea ce generaţii întregi au imaginat, în clipele confruntării cu dictatura şi cu despotismul, este, în fine, realitate: România aparţine comunităţii euro- atlantice şi se întemeiază, din punct de vedere al organizării ei, pe instituţiile domniei legii şi ale democraţiei liberale.
7.“Colectiv”: rana care nu se poate închide Există răni care nu se pot închide, pentru că durerea este atât de ascuţită încât nici un reflex al vindecării nu le poate ostoi. Există răni care nu se pot închide, pentru că amintirea clipelor de suferinţă revine, spre a ne bântui. Există răni care nu se pot închide, pentru că, noi, acei care am rămas, nu putem să aducem liniştea celor care s-au dus. Există răni care nu se pot închide, pentru că materia care le hrăneşte este propriul nostru dor, insuportabil, fără de capăt.
8.România: statul ce trebuie reconstruit Bilanţul anilor de după alegerile parlamentare din 2016, (bilanţ care se suprapune şi peste mandatul lui Klaus Iohannis) este vidarea de conţinut şi de relevanţă a organismelor ce dau consistenţă asigurării egalităţii în faţa legii. O dată cu regimul Dragnea, privilegiile sunt afirmate ca politică de stat: privilegiul elitei cleptocrate de a parazita şi devaliza fondurile publice, privilegiul infractorilor de a dispreţui pe victimele crimelor lor, privilegiul reţelelor de crimă organizată de a se extinde, netulburat.
9.România în epoca Dragnea- Dăncilă: metastază politică şi blocaj constituţional Regimul Dragnea merge mai departe, de vreme ce diferenţele dintre Liviu Dragnea şi Viorica Dăncilă sunt de retorică şi de imagine, iar nu de substanţă autentică. În ambele cazuri, ceea ce contează este intenţia PSD de a conserva domnia oligarhiei sale cleptocrate. Dispariţia politică a lui Liviu Dragnea nu a afectat în nici un fel direcţiile majore ale guvernării: în economie sau în justiţie, ambiţiile de distrugere şi de control sunt egalate doar de energia demagogică cu care PSD îşi clamează ataşamentul faţă de România şi de români.
10.Tragedia de la Caracal şi reîntemeierea statului Între acţiunea, sistematică, de apărarea legislativă a infractorilor şi moartea celor două adolescente relaţia de cauzalitate nu poate fi negată. Majoritatea care a susţinut regimul Dragnea a acţionat spre a acorda celor care încalcă legea un grad de protecţie fără precedent. Scopul de salvare al unor politicieni a fost extins spre a conduce la destructurarea statului de drept.
11.Reforma statului şi luciditatea politică Apelul la amendări parţiale, oricât de bine intenţionate, ale legii fundamentale este unul sortit eşecului. Constituţia actuală a României nu mai poate fi amendată: ea trebuie să lase loc unei alte organizări, întemeiate pe alte principii şi susţinută de alte valori şi proceduri. Degradarea de acum nu are nimic întâmplător, ci reflectă epuizarea unui sistem politic.
12.Carmen Dan, PSD şi 10 august 2018: o precizare Înlăturarea doamnei Carmen Dan de la portofoliul internelor nu este un act de elementară decenţă politică, ci manifestarea cinismului oportunist ce defineşte identitatea pesedistă însăşi. Eliminarea complicei lui Liviu Dragnea se înscrie în linia conflictelor intestine urmând condamnării definitive a celui pe care actualul premier nu înceta să îl omagieze, ritual, evocând un atât de familiar cult al personalităţii.
13.După Dragnea: sistemul pesedist merge mai departe Grotescul balcanic al procedurii de selecţie a candidaţilor pesedişti la alegerile prezidenţiale nu face decât să reconfirme mutaţia ce era vizibilă deja în epoca regimului Dragnea. PSD este pe cale să accepte imposibilitatea practică a câştigării poziţiei de şef de stat, de unde şi replierea, naturală, către viitoarele bătălii locale şi parlamentare. Ridicolul de acum nu poate şi nu trebuie să înşele pe nimeni. Impotent în competiţia prezidenţială, fesenismul are potenţialul de a se mobiliza în circumstanţele scrutinurilor ce vin.
14.De la regimul Dragnea la guvernarea Dăncilă: continuitatea fesenistă În pofida calculelor mai mult sau mai puţin entuziaste ale opoziţiei, cabinetul Dăncilă a supravieţuit moţiunii de cenzură. Analele oratoriei noastre s-au îmbogăţit cu noi file memorabile, iar viaţa noastră publică şi-a dovedit, a câta oară?, precaritatea ei iresponsabilă. Învins la europarlamentare, dezavuat la referendum, PSD rămâne, în continuare, suficient de puternic spre a–şi păstra guvernarea.
15.Falsul dezgheţ pesedist În PSD, ni se spune de către Viorica Dăncilă, vremea deciziilor unilaterale şi netransparente a trecut . În PSD, ni se spune de către Viorica Dăncilă, epoca dogmatismului este depăşită, înlocuită fiind de o nouă deschidere umanistă. În PSD, ni se spune de către Viorica Dăncilă, un nou spirit al dezbaterii robuste de idei este pe cale sa triumfe, readucând partidul pe drumul întâlnirii cu oamenii de bună- credinţă ai acestei ţări.
16.Regimul Dragnea de după Liviu Dragnea La o săptămână de la 26 mai şi de la condamnarea lui Liviu Dragnea, regimul întemeiat de acesta este conservat în liniile sale fundamentale de succesorii acestuia. Ca într-o caricatură fanariotă a destalinizării, urmaşii tiranului îşi proclamă opoziţia faţa de dictator, în vreme ce se grăbesc să ocupe poziţiile strategice abandonate. În cele din urmă, fesenismul îşi reconfirmă extraordinara abilitate de regenerare.
17.Regimul Dragnea şi patologia statului român Regimul Dragnea este expresia dramatică şi neliniştitoare a impasului istoric în care se instalează România. La fine de an 2018, în prag de preluare a preşedinţiei rotative a Uniunii Europene, regimul Dragnea reafirmă, prin intenţia de a adopta o ordonanţă de urgenţă în materie penală şi prin anunţul de constituire a unui fond central de investiţii, cele două direcţii pe care se sprjină ordinea sa politică: lichidarea domniei legii şi consolidarea sistemului clientelar fără de care reţeaua sa parazită nu poate supravieţui.
18.Curtea Constituţională şi ambiţiile regimului Dragnea Ambiţiile regimului Dragnea sunt limpezi, în acest context definit de reaşezări dramatice. Miza nu mai este persoana procurorului-şef al DNA, ci modul în care funcţionează republica însăşi. Pentru cei ce conduc România, dominaţia parlamentară este primul pas în direcţia dominaţiei absolute. Eliminarea pluralismului este acompaniată de slăbirea pârghiilor care pot asigura echilibrele instituţionale. Votul din Camere poate justifica tot, inclusiv abolirea de facto a egalităţii în faţa legii, prin mutilarea legislaţiei penale şi procesual-penale. Exuberanţa grotescă a domnului Florin Iordache este semnul acestei determinări de a merge până la capăt.
19.Răspântia domnului Dragnea sau despre iluziile eternităţii puterii Cariera domnului Dragnea se află în punctul ei cel mai înalt. Stăpân peste o întreagă ţară, exercitând puterea cu impunitatea pe care i-o acordă existenţa unui perfect interpus, Viorica Dăncilă, înconjurat de sicofanţii mediatici care exaltă realizările regimului său, Liviu Dragnea pare mai aproape ca niciodată de atingerea ţelului care îi motivează acţiunile: cucerirea puterii absolute. Acolo unde Adrian Năstase sau Victor Ponta au eşuat, Liviu Dragnea are ambiţia de a reuşi.
20.Preşedintele României şi Republica Dragnea - debutul confruntării Solicitarea demisiei nu are, in termeni juridici, un efect imediat. Premierul nu poate fi inlaturat decat prin motiune de cenzura. Astfel ca declaratia Presedintelui de astazi are, inainte de toate, o semnificatie politica. Klaus Iohannis opereaza o schimbare de retorica si de strategie, alegand sa imbratiseze activismul prezidential pe care il evitase , constant, pana acum. Solicitarea demisiei premierului deschide un front in lupta cu Republica Dragnea. Impostura de la Palatul Victoria este expusa, o data cu retragerea increderii de catre Presedinte. Repozitionarea este chemata sa contureze sefului de stat un nou profil, de inamic al ordinii care se intemeiaza pe omnipitenta lui Liviu Dragnea.
21.Republica Dragnea şi prerogativele prezidenţiale Republica Dragnea este în curs de a se contura, instituţional. O dată cu apariţia la Palatul Victoria a Vioricăi Dăncilă,regimul Dragnea este în măsură să se consolideze, evitând riscul tensiunilor care au marcat mandatele de prim- ministru anterioare. Viorica Dăncilă posedă disponibilitatea de a merge până la capăt. Din acest punct de vedere, autoritatea formală şi informală a lui Liviu Dragnea atinge punctul său de maxim istoric. Premierul este mecanismul inert animat de voinţa patronului său politic.
22.Republica Dragnea fata cu justitia In logica Republicii Dragnea, astfel cum a indicat domnul Tudorel Toader insusi, refuzul Presedintelui Republicii de a da curs solicitarii de revocare a procurorului sef al DNA este o incalcare a legii fundamentale. Cu abilitatea onctuoasa si servila care ii modeleaza conduita publica, domnul Toader a anuntat probabila sesizare a CCR. Intentia domnului Toader este cat se poate de transparenta- aceea de a obtine, prin intermediul unui verdict al CCR, modificarea de facto si de jure a regimului constitutional, prin eliminarea, efectiva, a sefului de stat din cadrul procedurii evocate.
23.Republica Dragnea Aşa cum, în vremurile îndepărtate ale RSR, Conducătorul înţelept se afla în toate cele ce sunt, indrumând naţiunea pe drumul socialismului multilateral dezvoltat, România de astăzi se confundă, din ce în ce mai mult, cu voinţa lui Liviu Dragnea. Mai mult decât oricare dintre predecesoriii săi fesenişti, Liviu Dragnea reuşeşte să reducă statul la un domeniu pe care îl împarte, cu generozitate calculată, celor din jurul său. Logica lui Liviu Dragnea face din patrimonialism reţeta aplicată cu eficacitate.
24.Defaimarea natiunii - despre un anume viitor De demult, pe vremea când România era doar RSR, singurul patriotism acceptabil era patriotismul socialist: datoria oricărui cetăţean de nădejde al RSR era aceea de a apăra, neprecupeţit, onoarea statului şi a conducătorului său. Diplomaţia RSR, ( cea în care a debutat şi pe care a servit-o actualul ministru de externe al României ) era detaşamentul menit să respingă, cu vehemenţă, calomniile scornite de cercurile reacţionare. Defăimarea patriei comuniste era, în acest timp de echilibru dialectic, nu doar o rătăcire, ci şi o infracţiune.
25.1 decembrie: patriotism, libertate si rezistenta Nu putem fi cetatenii unei patrii care accepta privilegiile, nu putem fi cetatenii unei patrii care, dispretuind libertatea, ne incatuseaza, nu putem fi cetatenii unei patrii care se intemeiaza pe aliajul, toxic si demagogic, dintre nationalismul latrator si serbia politica. Aceasta patrie este patria lor, dar nu va fi niciodata patria noastra. Loialitatea se intemeiaza pe consimtamantul pe care il pot acorda doar cei liberi. Libertatea este temelia fara de care nici un sentiment civic nu are sens.
26.Robert Mugabe: amurgul unui dictator Lovitura de stat militara de ieri din Zimbabwe, una in cadrul careia participarea factiunilor din partidul dominant al tarii este deja probata, inchide, cel mai probabil, epoca domniei absolute a unui dintre cei mai longevivi autocrati ai lumii noastre, Robert Mugabe. Prin esecul tentativei de a asigura transmisia ereditara catre sotia sa, (o echivalenta locala, prin voracitate si apetit narcisist, a Imeldei Marcos), proiectul sau politic este intrerupt. Puterea se afla in mainile celor care, parte din sistemul sau fiind, au ca obiectiv tranzitia spre noua garnitura a garzii sale pretoriene.
27.Revansa domnului Dragnea Liviu Dragnea nu uita si nu iarta. Eliminarea dizidentei animate de domnii Grindeanu si Ponta a fost ocazia de a reafirma, dincolo de orice ambiguitate, atotputernicia sa in partid si, pe cale de consecinta, dominatia sa absoluta asupra unei tari pe care PSD o are in proprietate, dupa alegerile din decembrie. Adaugarea de noi aliati, este vorba de UDMR, nu face decat sa compenseze pierderile, mici deocamdata, provocate de inamicii interni.
28.Ambitia domnului Dragnea In mijlocul fidelilor sai din Parlament, Liviu Dragnea sarbatorea,ieri, victoria motiunii de cenzura pe care PSD o inaintase spre a elimina dizidenta guvernamentala a lui Sorin Grindeanu. Imaginea era memorabila, caci ea evoca mai degraba, prin grotescul ei vulgar, atmosfera unui cartel destinat sa exploateze o retea infractionala decat peisajul unui Parlament.
29.Roşiile domnului Dragnea Liviu Dragnea iubeste Romania: costumul popular imbracat cu mandrie saptamana trecuta si pasiunea cu care se dedica apararii cauzei rosiilor romanesti o dovedesc. Domnul Liviu Dragnea se doreste a fi cel dintai dintre romani. Pe urmele lui Augustus, primul dintre cezari, el refuza cu modestie coroana de stapan al patriei sale, spre a fi doar presedintele corect si decent al social-democratilor. Domnul Liviu Dragnea se confunda cu Romania insasi.
30.Regimul Dragnea si normalitatea privilegiilor In reprezentatia de teatru pe care o ofera premierul Grindeanu si colegii sai de cabinet, rolul domnului Dragnea este acela al regizorului care intervine, autoritar, in clipele in care actorii pierd din vedere partitura pe care sunt chemati sa o interpreteze. Admonestarile publice sunt semnul, important si nelinistitor, al nerabdarii stapanului. Iar nerabdarea stapanului nu face decat sa accentueze energia acestui guvern de interpusi.

1 2 3 4 5 

ESRI

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.

Aici puteti modifica setarile de Cookie

hosted by
powered by
developed by