Articole scrise de Denis Cenusa


1 - 30 din 35 rezultate
1.Trăsăturile “diplomației vaccinului” în Moldova: Avantajele României în fața Rusiei Pe durata pandemiei, solidaritatea României față de țara vecină a fost pronunțată și a luat diferite forme. La începutul lui 2020, partea română a păstrat deschis fluxul de medicamente către Moldova (Martie 2020), în condițiile în care la nivel european și în exterior, instinctul egoismului național producea deficite în exportul de medicamente internațional.
2.Calculele UE în Ucraina, Georgia și Moldova – navigând între crize politice, reforme și „umbrele” Rusiei Președintele Consiliului European Charles Michel a desfășurat primul său turneu, pe alocuri în regim „fulger” (discuții de câteva ore la Chișinău), în statele asociate ale Parteneriatului Estic (28 Februarie – 3 Martie, 2021). Deși mesajele lui Charles Michel la Kiev, Tbilisi și Chișinău au avut accente totalmente distincte, toate au tins să demonstreze că UE cunoaște realitățile locale și le-ar ține sub control.
3.Relația UE-Rusia în 2021 – între „pragmatism distorsionat” și „politică externă rezistentă” În propriul său stil, regimul politic de la Moscova, ale cărui trăsături autoritare se multiplică permanent, utilizează abil politica externă pentru a compensa deficiențele de legitimitate în politica internă. Paradoxal, dar de succesul antrenării în relațiile cu mediul extern depinde într-o măsură considerabilă supraviețuirea regimului lui Vladimir Putin. Actorii externi sunt categorisiți, de regulă, în aliați sau oponenți.
4.Obiectivul diplomatic principal al primei vizite a Președintelui Sandu în capitala europeană În discursul său inaugural, din 24 decembrie 2020, Maia Sandu a subliniat că va fi “președintele integrării europene”. Ulterior, în discuția cu corpul diplomatic moldovenesc, ea s-a referit la urgența resetării relațiilor cu UE, cu scopul transformării țării și „ancorării” acesteia la UE. Prin urmare, relația cu UE este sortită să devină un punct de referință pentru politica externă moldovenească în următorii patru ani.
5.Top 8 prognoze pentru statele PaE în 2021 – între “contestare” și “reînnoire” Relația regiunii cu actorii politici occidentali va trece printr-o revitalizare, ținând cont de primele semnale de recuperare post-pandemică a UE, precum și de tranziția post-Trump de la Washington. Concomitent, forțele politice locale, aliate sau compatibile cu interesele ruse, nu vor pierde șansele de a se repoziționa. Această probabilitate va crește, dacă guvernele naționale scapă de sub control balanța între stabilitatea bugetelor naționale și, respectiv, ajutorarea segmentelor sociale dezavantajate.
6.Bilanțul anului 2020 pentru statele PaE: 5 oportunități și 5 provocări majore Spațiul Parteneriatului Estic a traversat momente complicate în decursul anului 2020. Mai multe turnuri de situație au schimbat profund imaginea și perspectivele democratice ale anumitor state din regiune. În urma alegerilor naționale din grupul nordic al Parteneriatului a fost zdruncinat status-quo-ul elitelor vechi, ale căror existență este datorată unui sistem autoritar sau surselor variate de corupție.
7.UE și vecinătatea estică „schimbătoare” – între „diplomația post-factum” și realpolitik Strategia europeană pentru vecinătatea estică pierde teren contra realității permanent schimbătoare. Abilitatea instituțiilor europene de a prognoza schimbările rapide, multe dintre care iminente, de aceea, prognozabile, este discutabilă. În unele cazuri, precum cel al Belarusului sau din jurul conflictului din Nagorno-Karabah, UE a elucidat o lipsă de pregătire pentru scenariile derulate după dezghețarea status-quo-ului inițial.
8.Reziliența informațională lângă frontierele estice ale UE Fragilitatea mediului informațional nu constituie neajunsul exclusiv al statelor non-europene, considerate mai sărace și disfuncționale. Deși la un nivel mai scăzut decât vecinii lor, unele state UE devin victime ale dezinformării, dacă se opun Rusiei. Altele, conduse de regimuri iliberale, paralizează și diminuează capacitatea de (auto-)apărare și regenerare a propriului spațiu informațional.
9.Optica Rusiei, Chinei și UE vizavi de criza politică din Belarus – între intervenție, susținere și influență Manifestările revoluției democratice din Belarus nu dau semne serioase de oboseală, intrând în a doua lună de proteste. Astfel, aprofundarea crizei politice pare iminentă și de durată. O legitimitate politică largă acasă este imposibilă din cauza alegerilor prezidențiale falsificate, care la fel au paralizat recunoașterea externă din partea Occidentului. Aleksandr Lukashenko este capabil încă să guverneze instituțiile statului și chiar sectorul public, dar nu și populația revoltată.
10.Belarus – o nouă “revoluție de catifea” în Parteneriatul Estic? Conceptul de “revoluție” lipsește din vocabularul forțelor politico-civice, antrenate în protestele post-electorale din Belarus. Abținerea de la calificativul de “revoluție” denotă, pe de o parte, precauția de a proteja esența pașnică a protestelor din Belarus. Dar, pe de altă parte, persistă intenția de a diferenția situația belorusă de alte transformări politice din Parteneriatul Estic, în particular, cele legate de “Euromaidanul” ucrainean. Protestatarii beloruși vor să traseze o cale proprie, care să asigure nu doar democratizarea țării, ci și păstrarea suveranității și integrității teritoriale.
11.„Favoriții” mecanismului de condiționalitate al UE: Georgia, Moldova sau Ucraina? Favoriții reali ai testului de condiționalitate europeană sunt Georgia și Ucraina, unde au predominat condițiile sectoriale, nu cele politice. În același timp, atât neglijarea crasă a reformelor de către clasa politică, cât și dependența sporită de asistența externă, a expus Moldova la o condiționalitate politică robustă din partea UE.
12.Reziliența în Parteneriatul Estic – varianta NATO versus abordarea UE În perioada post-2020, vecinătatea estică a Uniunii Europene (UE) va fi supusă funcției de generare a rezilienței de stat, extrem de necesară pentru vecinii estici, dar la fel de utilă pentru interesele geopolitice europene. Transformările pe verticală pe care le preconizează instituțiile europene în Parteneriatul Estic vizează arterele politice, economice, ambientale și societale, esențiale pentru funcționalitatea oricărui stat.
13.Efectele acțiunilor UE în Moldova – asistența financiară și contradicțiile opoziției Unele incertitudini politice din relațiile Uniunii Europene cu Moldova încep să se disipeze. Partenerii europeni opinează deschis, deși timid, că reformele întreprinse de coaliția de guvernare de la Chișinău au atins anumite progrese, suficiente pentru a debursa ajutor financiar. De aceea, alocarea unei noi porțiuni din asistența macro-financiară a UE a devenit posibilă. Evaluarea părții europene nu a întâmpinat niciun reproș din partea opoziției, care își asumă meritele pentru reformele întreprinse.
15.Agenda politică a UE și “nisipurile mișcătoare” din Ucraina, Moldova și Georgia. Analiză Nimic nu blochează pe intern mișcarea reformelor atât de mult ca interesele oligarhice. De aceea, la suprafață rămâne o problemă veche, legată de combaterea influenței oligarhice în cele trei țări asociate cu UE. Până acum, doar Moldova a figurat drept “caz fierbinte” de oligarhizare a puterii politice. Crimele probate ale exponenților oligarhici din Moldova față de activele statului, culminate cu “capturarea instituțiilor statului” a determinat o atitudine categorică a UE. De altfel, poziția europeană pare a fi moderată față de prezența oligarhică din Ucraina, iar în cazul Georgiei se atestă o tăcere preocupantă.
16.De unde vine scepticismul față de Europa și care sunt urmarile lui pentru țările Parteneriatului Estic Populismul eurosceptic, care a atins cote extreme în Ungaria și Polonia, denotă ușurința cu care se poate propaga tipul iliberal de gândire în rândul politicienilor europeni. Totul a început cu regimul lui Viktor Orban, demarat în urma unor alegeri democratice în 2010 și ulterior cimentat în decursul scrutinelor ulterioare (în 2014 și 2018), prin eliminarea competiției electorale și dinamizarea naționalismului maghiar. Gradual, stilul de guvernare întruchipat de către Orban s-a convertit „într-un model [de referință] pentru alți lideri iliberali”
17.Solidaritatea NATO și factorul rusesc în actuala criză sanitară Deficiențele decizionale sau limitările instituționale din interiorul UE și NATO sunt studiate cu atenție de Rusia. Ministrul rus de externe Sergey Lavrov a dat de înțeles că pandemia permite o înțelegere mai bună a modului cum “gândesc, în particular, europenii despre UE și NATO”. “Diplomația sanitară” a Rusiei (descrisă în această analiză) desfășurată în Italia elucidează slăbiciunile temporare ale UE, dar, la fel de mult, vizează imaginea NATO. Chiar dacă instrumentele NATO de reacție civilă sunt considerate performante, intervenția rusească în Italia ține să înfățișeze o realitate opusă.
18.Efectele pandemiei – între solidaritatea UE și reziliența vecinilor estici Deși UE a fost criticată aspru pentru neasigurarea solidarității europene, în realitate, tratatele europene nu îi permit să acționeze diferit. Primo, Art. 222 a Tratatului de Funcționare a UE, prescurtat denumit “clauza solidarității”, prevede că UE și statele membre trebuie să acționeze în spiritul solidarității, atunci când un stat membru devine victimă a unui act terorist sau dezastru natural sau de natură antropogenă.
19.Integrarea europeană în vecinătatea UE: Cu sau fără „de-geopolitizare”? UE nu poate nega și nici banaliza încărcătura geopolitică a integrării europene în țările de dincolo de Balcanii de Vest. În Est – Ucraina, iar în sud – Georgia, sunt contribuitori neți la formarea unor aspirații europene politice și stataliste în regiune. Deocamdată, nici eșecurile bunei guvernanțe și nici presiunile rusești nu sparg supremația predilecției pentru vectorul geopolitic europeano-atlantic, devenit între timp prevedere constituțională în ambele țări.
20.Efectele “macronizării” relațiilor UE-Rusia asupra vecinătății estice Normalizarea dialogului cu Rusia a revenit în prim plan la Conferința de Securitate de la Munchen din 2020. Liderul francez Emmanuel Macron vrea o relație îmbunătățită cu Rusia. Solicitarea repetată de a reabilita dialogul strategic cu gigantul estic nu ignoră agresiunea rusă față de Ucraina, ci o privește ca pe o unică abatere de la normă.
21.Vocile „unioniste” din Moldova, migrația și integrarea europeană în Est Convingerea că oportunitățile reale ale cetățenilor se află în exteriorul Moldovei are un caracter pronunțat în societate și nu arată vreun semn de oboseală. Părăsirea țării a devenit o modalitate simplă și ieftină de realizare a „visului ne-moldovenesc”. Diverse circumstanțe animează populația din Moldova, indiferent de limba vorbită și apartenența etnică, să opteze preponderent pentru Vest.
22.Imobilizarea oligarhilor în Moldova, Georgia și Ucraina: misiune (im)posibilă? Legislatorii americani au început să zidească măsurile de combatere a cleptocrației din Rusia și din restul lumii, denumite CROOK (CSCE, Ianuarie 2020), care va completa “Actul lui Magnitsky”, adoptat de SUA în 2012 și extins față alte țări decât Rusia în 2017 (Departamentul de Stat, Decembrie 2017). Iar, pe celălalt mal al Atlanticului, decidenții politici din statele Uniunii Europene (UE), în frunte cu noua Comisie Europeană, au convenit asupra creării unui mecanism de sancționare, similar cu cel american, în 2020 (EuroActiv, 10 Decembrie 2019).
23.Anul eurooptimismului “scurtat” în Moldova: Top 3 succese și regrese în 2019 Contrar prognozelor nefaste, Moldova a ieșit de sub orbita oligarhică de guvernare, generatoare de deformări în agenda europeană de-a lungul anului 2018. “Primăvara anti-oligarhică” produsă în 2019, fără implicarea societății în proteste, a creat un teren fertil pentru angajarea mai activă a guvernanților în reforme. Chiar dacă de natură temporară, schimbările politice de amploare, pentru o țară mică precum Moldova, au generat speranțe ambițioase legate de regenerarea europtimismului populației.
24.Există integrare europeană după guvernul Maiei Sandu? ACUM și a Guvernul s-au concentrat pe proiectarea reformelor și mai puțin pe croirea unor condiții politice prielnice pentru a le pune mișcare, și de a evita riscul de cădere prematură. Pe lângă idealismul și ambițiile sale, Guvernului Maiei Sandu a demonstrat o anumită doză de naivitate politică, deoarece, volens-nolens, i-a ajutat pe Socialiști să capete legitimitate acasă și în străinătate. De asemenea, destrămarea coaliției duce inevitabil la apropierea Socialiștilor de Democrați
25.Rusia, UE și refacerea conviețuirii geopolitice pe linia Kiev-Chișinău-Tbilisi Examinarea ultimelor evoluții din Europa arată că deschiderea actorilor europeni față de Rusia rezultă din dezlegarea unei serii de noduri critice. Astfel, se domolește panica legată de ascensiunea populismului eurosceptic. Deși deocamdată parțiale și temporare, reculurile populiștilor pro-ruși în Italia, Grecia, mai recente în Austria (alegerile anticipate din septembrie 2019), calmează temerile anti-populiste în principalele capitale europene.
26.Guvernul reformelor din Moldova și “creditul de încredere” al UE Sporirea toleranței în interiorul coaliției de guvernare, confirmată de prelungirea recentă a acordului de conviețuire politică până la finele lui 2020, consolidează câteva procese paralele. Pe de o parte, mobilizarea pro-reformă a blocului ACUM îi atrage pe socialiști volens nolens într-o competiție pozitivă de idei și abordări de politici publice.
27.Moldova. Potențialul diasporei la 28 de ani de independență: de la actor politic, până la “talente integre” Independența Moldovei împlinește 28 ani în vara lui 2019. Pe parcursul celor practic trei decenii de independență, dispoziția populației a avut o înclinație preponderent pesimistă. Dominarea sentimentului de neîncredere continuă să impulsioneze instinctele de supraviețuire ale moldovenilor nu doar în limitele frontierelor naționale, ci și peste hotarele țării. Din aceste considerente, rolul diasporei moldovenești este doar în creștere.
28.Renașterea relației Moldova-UE și logica alianțelor cu vecinii (pro-)europeni Contextul politic moldovenesc se regenerează treptat după șocurile puternice, provocate de criza politico-constituțională din luna iunie 2019. Odată cu normalizarea situației interne, sporește atenția față de relansarea agendei europene și respectiv a contactelor cu partenerii europeni. Echipa guvernamentală conturează caracterul exclusiv al vectorului european, fără a vehicula altă predilecție pentru politica externă.
29.Cedarea regimului oligarhic, relansarea integrării europene în Moldova și agenda Rusiei Chiar dacă a monopolizat cu succes puterea politică timp de aproape 4 ani, regimul oligarhic din Moldova a reușit să se opună remodelării scenei politice de către coaliția ACUM-Partidul Socialiștilor (PSRM) doar o singură săptămână (7-14 iunie 2019). Costurile menținerii la putere prin abuzarea neîntreruptă a Constituției și a instituțiilor de stat au sporit exponențial, ceea ce a afectat drastic aprobarea internă și externă față de Partidul Democrat, conferindu-i calificative negative deja ireparabile.
30.Liberalizarea vizelor în Moldova după 5 ani: slăbiciunile bunei guvernanțe și comparații ucraineano-georgiene Cu 5 ani în urmă, Uniunea Europeană a introdus Moldova în lista țărilor beneficiare ale regimului fără vize, care deocamdată a produs mai multe efecte pozitive decât negative. Între anii 2014-2019, peste 2 milioane de moldoveni au traversat frontierele europene de circa 6,2 milioane de ori (MFA.GOV.md, 26 aprilie 2019). Liberalizarea vizelor a permis reducerea cheltuielilor și optimizarea timpului pentru efectuarea călătoriilor. Mai exact, moldovenii au putut economisi circa 70 mln EUR, care altminteri urmau să acopere costul vizelor Schengen corespunzătoareregimului facilitat de vize (35 EUR pe persoană), funcțional între 2007-2014. I

1 2 

ESRI

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.



powered by
developed by