Articole scrise de Cristian Paun


1 - 14 din 14 rezultate
1.Grija inutila pentru procentul veniturilor din taxe in PIB Politicile fiscale din Romania sunt prost setate si omoara incetul cu incetul economia care (mai) conteaza. Agresata din toate partile de antreprenori politici care isi extrag profiturile din taxarea sufocanta sectorului privat si de antreprenori monetari care isi extrag profiturile din productia de bani din nimic, economia romaneasca abia daca mai supravietuieste. Alegand cea mai proasta cale de "crestere economica" - cresterea taxelor, a deficitelor si a datoriei publice - guvernarile care s-au perindat pe la butoanele economiei arata cat de putin inteleg din modul sau de a functiona.
2.Privatizarea sistemului public de "ajutor de somaj" Ajutorul de şomaj este exemplul poate cel mai clar de interpretare a sistemului de taxare drept un sistem de asigurare. administrat de stat E mult mai clar decât în cazul sistemului public de pensii (care se întinde pe o perioadă mult mai îndelungată fiind mai dificil de văzut pierderea pe care o înregistrezi participând cu forţa la această schemă) că acei bani oferă doar aparent protecţia necesară şi că, la nevoie, aceşti bani au doar în ultimă instanță rolul pentru care ne sunt transferaţi din buzunarele noastre în buzunarele antreprenorilor politici via “contractul social = stat”.
3.De ce nu va face USL mare branza... Am asteptat cu mare interes anuntarea masurilor care o sa ghideze guvernarea in perioada urmatoare. Am asteptat sincer cu interes sa vad si care va fi componenta liberala  din programul de guvernare care va urma. Am constatat cu mare durere ca nu s-a inteles nimic din experienta prin care am trecut in ultimii ani. Nu s-a inteles ca dupa ce am intrat si am ramas indelung in criza datorita unei suite de masuri de stanga cu care au agresat economia cei de "dreapta" (crestere de TVA, impozit forfetar pe afaceri, imprumut de la FMI, cresteri de accize, controale fiscale enervante, birocratie enervanta, servicii publice indoielnice, risipa de bani in proiectele statului), sperante prea mari de a iesi din criza dupa preluarea guvernarii de catre stanga socialista nu prea ar trebui sa avem. De ce?
4.Balistica si inflatia Inflaţia este şi va rămâne întotdeauna un fenomen exclusiv monetar. De ce? Simplu… pentru că inflaţia nemonetară nu e inflaţie şi pentru că această creştere naturală a preţurilor (care ar fi absurd să fie stabile) e întotdeauna benefică la nivel de decizie antreprenorială. Atunci când preţul cartofilor creşte pentru că a scăzut dramatic oferta (a fost secetă) producătorii de cartofi primesc o informaţie deosebit de utilă pentru decizia lor viitoare privind producţia (vor iriga anul viitor, vor creşte suprafaţa cultivată etc.).
5.Spaima de deflaţie Una dintre temerile cele mai mari pe care le aduce criza este deflaţia. După ce înainte de criză băncile centrale duduiau în a printa bani şi a inunda piaţa cu aceştia pe post de “capital” pe care nimeni inițial nu l-a economisit prin sacrificarea de consumuri prezente, după ce băncilor comerciale li s-a permis (tot de către băncile centrale) să participe din plin la această expansiune monetară şi să extragă profituri substanţiale (statul închizând şi el ochii pentru a beneficia de o bună parte din prăjitură), preţurile umflate la active de orice tip – acţiuni la bursă, terenuri, clădiri – ar fi trebuit să suporte corecţia normală de preţ.
6.Inflatia "nemonetara" bat-o vina Ma amuz tot mai tare (dar amar evident) de incrancenarea cu care cei de la Banca Centrala sar la inaintare sa apere teza cum ca inflatia din Romania e provocata de cauze nemonetare (un exemplu este aici). Miza unei astfel de incrancenari este insa una foarte mare. E mai usor sa dai vina pe pretul cartofului decat sa iti asumi niste greseli de politica monetara expansionista (de exemplu, in luna ianuarie a acestui an agregatul monetar M3 a atins recordul absolut, fiind in continua crestere, in conditiile in care in 2011 si M1 si-a reluat cresterea)
7.Tratamentul prin Tratat. Argumentele economice pro si contra semnarii Tratatului cu privire la stabilitate, coordonare si convergenta in UEM După întâlniri peste întâlniri la nivel înalt, politicienii de la Bruxelles au decis într-un final să treacă la “acţiune”. Să întreacă în zel şi în determinare viteza de reacţie a pieţelor care, în opinia multora, au ajuns “să domine” supărător decizia politică. Soluţia la criza datoriilor din Uniunea Economică şi Monetară este un Tratat privind stabilitatea, coordonarea şi convergenţa în UEM. Interesant este că la nivelul anului 2011 doar Estonia, Luxemburg şi Finlanda sunt singurele ţări care îndeplinesc cele menţionate în Tratat.
8.“Revoluţia” pentru apărarea monopolului salvărilor de stat Așa cum era de anticipat (eu am avut acest şoc încă din primele momente ale blogului personal), România este încă o ţară puternic dependentă de stat, uşor de manipulat şi de folosit pe post de zid în jurul unor adevărate cazemate de stat generatoare de profituri uriaşe prin transferuri din buzunarul tuturor în buzunarul unora. Întotdeauna, în România încă foarte socialistă (până acum şi multă vreme de acum înainte), încă va pierde cel care apără piaţă şi câştigă cel care o înfundă cel mai tare, o agresează cel mai bine şi o pune cu toată forţa la pământ.
9.Iluzii deșarte: statul social, statul bunastarii sau statul asistential Neosocialiştii nu mai ştiu ce să facă pentru a da o justificare virtuţiilor intervenţiei statului, fără prea mare succes, în mijlocul turmei “ticăloase” de oameni. Conform definiţiei furnizate de nişte academici socialişti de origine germană (Arne Heise ar fi unul dintre ei) din a căror “opere” răzbate un intervenţionism mai ceva ca cel pe care l-a cunoscut economia planificată sovietică, statul social este acel stat care ne oferă protecţie împotriva a 5 riscuri: bătrânețea, boala, șomajul, accidentarea și sărăcia. ​
10.Cutia de viteze în… cinci taxe Problema cu fiscalitatea din România nu este legată doar de nivelul sufocant al acesteia (după estimările mele prezentate într-un alt articol statul confiscă prin impozite circa 80% din veniturile noastre) ci și de hățișul complicat de impozite și taxe care sunt colectate de un aparat birocratic foarte costisitor și foarte rezistent la schimbare și nou (conform precizărilor de pe site-ul Guvernului s-a reușit până acum o consolidare fiscală prin comasarea / anularea unui număr de 237 de taxe din 491 existente, ceea ce înseamnă că 254 de taxe au rămas încă în picioare).
11.Iluzia proiectelor cu statul Greseala majora pe care o face guvernarea actuala este ca apara cu indarjire o paradigma la fel de falimentara ca si cea a statului social: prosperitatea si bunastarea (iesirea din criza) poate veni din proiectele statului (care a considerat multa vreme mai prioritare fantanile si parcurile fata de autostrazi si cai ferate). Reticenta la a privatiza (chiar si pe un leu) companii si proiecte de infrastructura (autostrazi de exemplu), Guvernul ne ingroapa in cheltuieli, datorii si deficite pentru care nu gaseste alta cale de a le acoperi decat mentinerea salariilor bugetare si pensiilor la acelasi nivel in perioada urmatoare
12.In apararea cotei unice de impozitare Din tot programul de guvernare de dreapta actual putem extrage totuși și un lucru bun, adică un lucru mai liberal decât ar dori socialiștii din România să îl impună din prima secundă în care ajung la guvernare – cota unică de impozitare. Imediat cum am intrat în criză, socialiștii au și început să facă front comun pentru a distruge una din puținele politici liberale care s-au făcut în această țară, sufocată de câteva sute de impozite în cuantum tot mai mare din care oricum nu se face mare lucru pentru cei care sunt obligați cu forța să fie ”participativi și incluzivi” (se poate citi și responsabili social sau solidari social).
13.De ce trebuie neaparat sa scada fiscalitatea în Romania? Zilele trecute Ministrul Finanțelor a pus capăt oricăror speranțe cu privire la reducerea fiscalității în anul care urmează. Pur și simplu acest Guvern ”de dreapta” se încăpățânează să creadă că o să creștem economic din creștere de impozit făcută: (1) pentru a plăti în bună măsură un credit extern pe care l-am luat pentru a-l îngropa în mare parte în conturile Băncii Naționale fără a produce mare lucru pentru economia românească dar și (2) a acoperi găurile bugetare produse în continuare de un stat de care nu se lipește absolut deloc ideea de reformă (acest Guvern a reușit contra-performanța de a nu privatiza nimic deși are majoritate indiscutabilă).
14.Nobelul pentru economie si criza actuala. Abuzul matematicii in stiinta economica Premiul Nobel din 2011 pentru economie a fost adjudecat de către doi americani: Thomas Sargent și  Christopher A. Sims. Sargent a fost premiat pentru că s-a concentrat pe ”analiza efectelor pe care le au schimbările de politici economice asupra economiei” în timp ce Sims a fost premiat pentru eforturile sale de a identifica și măsura efectele ”unor schimbări temporare și neașteptate” în plan macroeconomic (cum ar fi modificările de dobânzi sau deficitele bugetare).


ESRI

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.

Aici puteti modifica setarile de Cookie

hosted by
powered by
developed by