Articole scrise de Constantin Cranganu


1 - 30 din 79 rezultate
1.O (pseudo)dilemă: Schimbarea sistemului sau schimbarea climei? De câțiva ani, o nouă fantomă bântuie Europa și America de Nord sub forma unei (pseudo)dileme: Capitalism sau climă? Răspunsul ecologiștilor este fără echivoc: Să schimbăm sistemul capitalist ca să oprim schimbarea climei sau, mai belicos spus, Lupta împotriva schimbării climei este o luptă împotriva capitalismului! Avem de-a face, în opinia mea, cu o încercare majoră de a introduce un cal troian marxist în societățile occidentale care n-au cunoscut „beneficiile” comunismului și socialismului.
2.Netflix, Sir David Attenborough și morsele care se „sinucid” din cauza încălzirii globale – Un nou exemplu de fake news și manipulare climatică Pentru a șoca și manipula cu succes opinia publică naivă și mai puțin informată, o parte a mass mediei recurge la ceea ce am numit în 2014 o secvență-șoc: un filmuleț al cărui scop nu este informarea onestă, obiectivă, ci inducerea unor sentimente acute și emoții viscerale de groază, indignare, revoltă imediată, cu impact mediatic (click-uri) garantat.
3.Tranziția către 100% energii „verzi”- un exercițiu de gândire magică. Avem nevoie de evoluție sau revoluție? Scopul articolului de față este să demonstreze că tranziția de la economii bazate pe energia generată de combustibilii fosili la noile economii „verzi” suferă de sindromul gândirii magice – în principal, o discontinuitate tragică între realitatea imediată și nadirul așteptărilor din următorii 10 – 30 ani. Pentru început, iată câteva date dintr-un meta-studiu publicat luna trecută – Energy and Climate Policy – An Evaluation of Global Climate Expenditure 2011 – 2018.
4.Europenii nu sunt îngrijorați de încălzirea globală antropogenă. Realism climatic sau socialism climatic? Cu câteva zile în urmă, IZA – Institute of Labor Economics din Bonn a publicat un studiu de 47 pagini, intitulat Sunt îngrijorați europenii de schimbările climatice? O ilustrare a importanței datelor asupra sentimentelor umane. Autorii studiului – Adam Nowakowski (Bocconi University, Italia) și Andrew J. Oswald (University of Warwick, Marea Britanie) – au analizat statistic răspunsurile a 70.000 europeni, selecționați aleatoriu din 29 națiuni, despre nivelul lor de îngrijorare cu privire la schimbările climatice, aka încălzirea globală antropogenă.
5.Despre inconsistența „punctelor critice” în evoluția sistemelor naturale complexe Tu vei muri de bătrânețe. Eu voi muri din cauza schimbărilor climatice. Tânăra care poartă pancarta pe care se poate citi această declarație patetică și alarmistă în același timp (Fig. 1) trebuie să fi aflat ceva extrem de serios și periculos, dacă nici încălțări n-a mai găsit timp să-și pună în picioare pentru a ne aduce la cunoștință această veste teribilă. Și ca ea, sunt multe, multe alte fete și extrem de puțini băieți (?!). Oare ce a speriat-o atât de tare?!
6.CREDO Cred că oamenii – o specie tranzitorie, relativ nouă, de trestii gânditoare – își au un loc bine marcat în angrenajul sinergetic al celor cinci „roți dințate” care mișcă permanent, cu viteze și intensități diferite, sistemul complex și haotic numit climă: litosfera, hidrosfera, biosfera, criosfera și atmosfera. De aceea, știința climatică (climatologia) nu este o disciplină per se.
7.Gaslighting și puterea manipulării În 1944, spectatorii au putut urmări filmul Gaslight (Lumina de gaz), în care un cuplu (aparent) îndrăgostit se mută într-o casă pe care soția o moștenise. Însă imediat după mutare, viața femeii (admirabil interpretate de Ingrid Bergman, cea care, cu doi ani mai devreme, făcuse Casablanca) suferă o schimbare radicală: soțul ei iubitor începe să o abuzeze psihic, încercând din răsputeri, prin minciuni sfruntate, să o rupă de lumea de afară, să-i distrugă echilibrul interior și să-i zdruncine încrederea de sine. Pentru a crea o „realitate alternativă”, bărbatul înscenează producerea unor zgomote suspecte în casă și pâlpâiri nejustificate ale lămpii cu gaz.
8.Când un „erou” al energiilor regenerabile devine pasibil de o amendă de peste $600.000 dolari… În luna mai 2015 (cu jumătate de an înainte de semnarea Acordului climatic de la Paris), o prestigioasă revistă – Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States of America (PNAS) – a publicat un studiu blockbusteri. Sub conducerea lui Mark Z. Jacobson, cei patru autori – profesori la Stanford University și University of California Berkeley- au avansat ipoteza că toate sectoarele energetice din Statele Unite (electricitate, transporturi, încălzire/răcire și industrie) vor putea funcționa în următorii 35-40 ani numai pe baza energiilor regenerabile: solară, eoliană și hidro (SEH).
9.Când șahul devine rasist… Credeați că numai statuile sau hărțile (1) pot fi rasiste? Aflați că, pe fondul actualei revoluții BLM (Black Lives Matter), în curs de desfășurare în SUA și alte țări, a venit și rândul jocului de șah să dea socoteală în fața corectitudinii politice pe 27 iunie 2020. Ce s-a întâmplat? Antonio Radić, un croat de 33 ani, este proprietarul canalului de șah agadmator pe YouTube (YT)...
10.Există o limită a populației pe care pământul o poate suporta în mod decent? Când am început să scriu acest articol (26 aprilie 2020), populația lumii număra cca. 7.780.429.000 locuitori. Când am reluat scrierea lui (pe 23 mai 2020), numărul crescuse la 7.786.470.000. De la începutul anului, s-au născut 55.137.000 oameni și au murit 23.148.000, o creștere de circa 32 milioane în aproximativ 5 luni, adică o medie lunară de cca +6 milioane noi cetățeni ai planetei Pâmânt. La ora când veți citi aceste rânduri, numerele vor fi schimbate, cel mai probabil marcând o nouă creștere a populației lumii.
11.The Planet of the Humans – o critică neașteptată și virulentă a energiilor „verzi” În ajunul celei de-a 50 aniversări a Zilei Pământului – un jubileu confruntat cu valori umane divergente – faimosul documentarist Michael Moore a lansat The Planet of the Humans. Noul film a fost realizat de scenaristul și regizorul Jeff Gibbs -colaboratorul lui Moore la celebrele Bowling for Columbine ori Fahrenheit 9/11 și a devenit viral după numai o săptămână: peste 3,5 milioane vizualizări și peste 25.000 comentarii pe YouTube.
12.Gândire de grup sau grupuri de gânditori? Despre principiul „50 milioane de francezi nu pot greși” Cu mai mulți ani în urmă, vizitând orașul Iași, am fost surprins de ineditul unui panou publicitar imens, postat pe marginea șoselei care duce din Podu Roș către Bucium și Vaslui. Era reclama unui magazin de mobilă: pe o superbă canapea de piele alb-aurie stătea tolănită (și aproape nudă) o superbă tânără de culoarea abanosului. Ce m-a șocat nu a fost faptul că era folosită imaginea unei persoane feminine neobișnuite în zona Iași-Vaslui, ci textul englezesc afișat la picioarele majestuoasei negrese: We are all different. Fortunately. (Noi toți suntem diferiți. Din fericire).
13.Poliția științei și sfidarea consensului Decenii la rând, ecologiștii au invocat așa-numita criză a biodiversității – ratele globale ale extincțiilor speciilor sunt în creștere și afectează habitatele locale și regionale. Această credință a fost întărită prin studii experimentale, care au indicat că funcționarea unui ecosistem este diminuată atunci când scade diversitatea plantelor. De aici până la formularea consensului nu a mai fost decât un pas: urbanizarea și agricultura, printre alte aspecte ale societății umane moderne, au fragmentat puternic habitatele naturale și, pe cale de consecință, au condus la reducerea diversității ecologice și deteriorarea sănătății ecosistemului.
14.Din nou, despre sfidarea consensului științific: Cum a fost descoperit craterul de impact Chicxulub și, implicit, extincția non-darwiniană a dinozaurilor și altor specii Să fie clar de la început: Știința nu are nimic de-a face cu consensul. Consensul este afacerea politicii. Știința, dimpotrivă, cere doar ca un singur cercetător să aibă dreptate, ceea ce înseamnă că acela sau aceea are rezultate care pot fi verificate prin raportare la lumea reală. În știință, consensul nu are relevanță. Ceea ce este relevant sunt rezultatele reproductibile. Cei mai mari oameni de știință din istorie sunt mari tocmai pentru că n-au fost de acord cu consensul. Nu există nici un fel de știință consensuală. Dacă există un consens, aceea nu este știință. Dacă este știință, nu există un consens.
15.Paradoxul progresului (III) – Când se obține mai mult din mai puțin… Cu doi ani în urmă, sugeram un posibil experiment de gândire: Să ne imaginăm că tocmai am pășit în secolul al 22-lea. Să ne mai imaginăm un profesor de istorie, undeva pe glob, care le dă un extemporal elevilor săi cu tema următoare: Numiți câteva dintre cele mai importante invenții sau inovații care au marcat economic începuturile secolului al 21-lea, la fel de mult cum avionul, Fordul Model-T și penicilina au definit secolul al 20-lea ori motorul cu aburi, locomotiva și sonda de petrol au definit secolul al 19-lea.
16.Când vremea devine climă… Meteorologii ne spun cum să ne îmbrăcăm în următoarele 3 – 5 zile. Climatologii ne spun ce garderobă să ne alegem în următorii 30 – 50 ani. Primii au la îndemână măsurători concrete ale variațiilor temperaturilor, precipitațiilor, vânturilor, stratului de zăpadă etc. Ceilalți au ei la dispoziție modele futuriste de tipul ce va fi când va fi.
17.O stafie bântuie prin lume – stafia hidrocarburilor regenerabile Nu există doar consensul celor 97% experți care sunt de acord cu încălzirea globală antropogenă(i). În orice curs universitar sau tratat academic de geologia și geochimia petrolului, consensul specialiștilor (nu știu care este procentajul, că nu a interesat pe nimeni să facă numărători) este că (a) hidrocarburile se găsesc predominant în roci sedimentare, (b) sunt predominant de origine organică și (c) finite ca resurse. Plecând de la acest ultimul aspect al consensului, s-au născut tot soiul de mișcări alarmiste.
18.A patra tranziție energetică și durerile facerii Istoria civilizației umane este și o istorie a tranzițiilor energetice – o suită de tehnologii disuptive care au marcat indelebil stadii distincte de dezvoltare economică, socială, culturală etc. În principiu, umanitatea a cunoscut trei tranziții energetice majore și se chinuie acum să dea startul celei de-a patra.
19.Când copiii devin experți și în schimbări climatice… Sub conducerea activistei suedeze Greta Thunberg, copiii de azi declară că lumea în care trăiesc este „o casă în flăcări” și pretind că nu mai are nici un rost să mai învețe în școli pentru că, nu-i așa, „viitorul nu va mai exista în curând pentru ei”. Ceea ce copiii din categoria Grete Thunberg nu știu (probabil că au făcut greve atunci când s-au predat noțiunile respective) este că omenirea nu numai că avut de-a face cu schimbările climatice de-a lungul a multor sute de ani, dar a dovedit și că știe foarte bine cum să se adapteze la aceste fenomene ciclice.
20.Paradoxul progresului (II). Sindromul punctelor albastre și normalitatea crimei (sensu Durkheim) V-ați întrebat vreodată de ce unele probleme sociale – schimbările climatice, controlul armelor, invaziile hoardelor de emigranți ilegali, fracturarea hidraulică etc. – sunt așa de intratabile, practic fără soluții agreate de toată lumea? Vi s-a întâmplat vreodată (sau de mai multe ori) să considerați că o problemă persistă chiar și atunci când a devenit mai puțin frecventă? Dacă răspundeți pozitiv, atunci nu sunteți singur(ă). Și explicația pe care v-o propun a fost numită recent de psihologi „prevalence-induced concept change”(i). Dar, pentru o traducere românească, voi introduce termenul sindromul punctelor albastre(ii).
21.Paradoxul progresului (I). Asaltul mediatic al știrilor negative Din multe și importante puncte de vedere, lumea de astăzi este mult mai bună decât cea de acum o sută de ani. Sărăcia extremă a fost redusă drastic: de la 90% la circa 10% în 2013. Alfabetizarea a crescut de la 15% la peste 85% în 2015. Longevitatea a devenit mai mult decât dublă: de la sub 30 a ajuns la 70 ani la scara planetară și la 80 ani în țările dezvoltate. Mortalitatea infantilă (sub 5 ani) a scăzut de la 20 milioane în 1950 la 5,4 milioane în 2017. Folosirea muncii copiilor s-a redus semnificativ.
22.O provocare: A trăi între Chronos și Kairos Timpul și rocile sunt frați siamezi ciudați. Timpul (chronos) poate exista fără roci (kairós), dar nu și viceversa. Totuși, timpul dispare, pe când rocile persistă. Concentrându-ne atenția doar pe vârsta Pământului (timp chronologic) este ca și cum am descrie o simfonie socotindu-i numărul total de măsuri. Fără timp kairotic, o simfonie este un morman de sunete; durata notelor și reapariția temelor îi dă forma.
23.Criza globală și răzvrătirea naturii. Ce se câștigă atunci când ceva se pierde? Mica Glaciație a urmat imediat unei perioade de încălzire globală (Medieval Climatic Optimum), care a durat cca 300 ani (cca. 1000 – cca. 1300), când, de exemplu vikingii au traversat Atlanticul de Nord și au stabilit așezări înfloritoare în Groenlanda, în Anglia creștea viața de vie, iar în vestul și centrul Europei s-au construit cele mai importante catedrale. Din cauze naturale multiple planeta noastră a suferit o reducere a temperaturilor medii globale cu 2°C începând din anul 1300.
24.Vehiculele electrice și dependența lor de Big Oil De ce materialele plastice sunt așa de importante în cazul vehiculelor electrice? Pentru că „automobilele viitorului” trebuie să fie cât mai ușoare posibil ca să-și poată mări distanța parcursă între două alimentări succesive. În condițiile în care o baterie electrică cântărește până la 600 kg, adică un sfert din masa totală a unui vehicul electric, proiectantul și constructorul trebuie să găsească soluții pentru a nu îngreuna suplimentar mașina. Iar soluțiile înseamnă utilizarea a numeroase componente de plastic.
25.Afirmațiile extraordinare necesită dovezi extraordinare? În 1979, Carl Sagan a lansat un celebru aforism care persistă și astăzii: Extraordinary claims require extraordinary evidence (ECREE) Afirmațiile extraordinare necesită dovezi extraordinare Deși o exprimare identică a fost folosită în 1978 de altcineva și în ciuda faptului că alți oameni de știință au propus formulări foarte apropiate, începând cu Pierre-Simon Laplace (1812) și terminând cu Marcello Truzzi (1975, 1978), propoziția citată în titlul articolului a fost atribuită în exclusivitate lui Carl Sagan, probabil din cauza popularității sale.
26.Încălzirea globală înseamnă mai puțină sau mai multă zăpadă? Pământul are febră, ni se spune mereu. Știința a rezolvat totul și dezbaterea s-a încheiat. Experții sunt (aproape) unanimi – 97% dintre ei au căzut de acord: schimbările climatice sunt reale, sunt provocate de oameni și trebuie să acționăm imediat pentru a le opri/inversa. În ultimii douăzeci de ani, unii experți climatici, precum și o bună parte din mass media, ne-au spus și ne spun mereu că încălzirea globală se accelerează pretutindeni, și că iernile suferă din ce în ce mai mult de pe urma acestei rapide încălziri: zăpada dispare văzând cu ochii, devenind o amintire...
27.Cât au costat schimbările climatice anul trecut? O lecție pentru viitorul planetei A devenit a doua natură pentru mass media și unii oameni să lege evenimentele meteo de schimbările climatice. Mai precis, uragane, taifunuri, inundații, secete, ori focuri de pădure ar fi provocate în prezent de încălzirea globală antropogenă. Nu este de mirare, așadar, că un raport publicat în ultima săptămână a anului trecut și care a sugerat un răspuns la întrebarea Cât au costat schimbările climatice în 2018? – $85 miliarde, a făcut multe valuri mediatice.
28.Când moartea vine din cer – O întâmplare de acum 2,6 milioane ani Viața pe această planetă are un termen de expirare. Și, de mai multe ori, acest termen fatidic a fost foarte aproape de realitate. În câteva articole publicate pe Contributors am analizat detaliile celor mai cunoscute 5-6 extincții majore, așa cum au fost ele documentate de paleontologi și alți geologi. Există însă și extincții cu amplitudine mai redusă, dar la fel de bine documentate ca și cele majore. Și ele ne oferă noi motive de a conștientiza fragilitatea vieții pe această bucată de piatră numită Pământ. Una dintre aceste extincții a avut loc acum 2,6 milioane ani, marcând limita dintre Pliocen și Pleistocen (limita P-P).
29.„4 per mille” – O inițiativă climatică franceză fără sorți de izbândă La Katowice (Polonia) a început o nouă Conferință a Schimbărilor Climatice. Misiunea principală a noii întâlniri internaționale este evaluarea stadiului de îndeplinire a obiectivelor propuse și asumate cu trei ani în urmă de cele 195 țări semnatare ale Acordului Climatic de la Paris. Pe fondul unei realități dure, deloc optimiste – emisiile de CO2 au crescut în loc să scadă, conform documentelor semnate, participanții reuniți în Polonia vor căuta să înțeleagă cauzele neîndeplinirii acelor obiective de implementare a unor planuri naționale vizând reducerea emisiilor de CO2 pentru a preveni creșterea temperaturii globale planetare cu 1,5°C, maximum 2°C, față de nivelurile ei pre-industriale.
30.Există o temperatură medie a planetei? Despre paradoxul Simpson și implicațiile sale Ori de câte ori valuri de ger polar se abat deasupra planetei, explicația oferită ad hoc este de genul: „și valurile de ger, ca și cele de arșiță, au o cauză comună: încălzirea globală antropogenă”. Cum se pot explica ambele extreme meteo printr-o cauză anume și nu prin alta? Simplu, punând accentul principal pe tendința crescătoare al unui parametru statistic numit „temperatura medie globală (TMG)”

1 2 3 

ESRI

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.



powered by
developed by