Articole scrise de Andrei Cornea


1 - 16 din 16 rezultate
1.Anti-Agamben Mă întrebam, nerăbdător, cît va dura pînă cînd se va trece și la „deconstrucția” pandemiei actuale. Răsuflu ușurat: n-a durat mult. Descopăr, tradus pe contributors.ro, un articol al bine-cunoscutului filosof italian Giorgio Agamben. După ce a relativizat, în cartea sa, Homo sacer, distincția dintre regimurile totalitare și cele liberale (în acord cu un procedeu de tip „negaționist” al stîngii extreme, despre care a vorbește și Thierry Wolton în Negaționismul de stânga), Agamben trece „la nivelul următor”.
2.O distincție a lui Epictet A desfiintat Comisia de etica a CNATDCU, in loc sa-i revoce componenta mostenita. A pastrat Consiliul CNATDCU asa cum il lasase Guvernul Ponta, umflat ca numar de membri (de la 20 la 45) si dominat de cei care nu voisera sa-si asume concluzia Comisiei de etica a Universitatii din Bucuresti, potrivit cu care doctoratul lui Victor Ponta nu era decat un plagiat ordinar. A propus, fara sa fie nevoie, un nou cadru legal pentru sustinerea si revocarea doctoratelor, impingand cea mai mare parte a raspunderii asupra universitatilor. E un cadru care, asa cum a aratat fostul ministru al Educatiei Mircea Miclea, este inutil, greoi, birocratic si mare consumator de timp.
3.Tradarea lui KWI Sa ne fie clar: in tot ce s-a intimplat in ceea ce deja se numeste "miercurea neagra" (curind se pare ca toate zilele saptaminii politice se vor innegri), nu Antenele sunt "in chestie". Nici soarta imperiului Intact si a proprietarului sau, infractorul Voiculescu din inchisoare. Nici nu este vorba despre salvarea libertatii presei, asa cum s-a straduit sa demonstreze Senatul aproape in intregime, cind l-a convocat "la ordin" pe premier, ca dirigintele pe un scolar care ar fi spart geamul cu mingea.
4.De ce nu suntem de acord? Societatea romaneasca e scindata. Nu-i o noutate. Nu-i nici macar rau; dimpotriva, e normal sa fie astfel. Problema este doar ca, uneori, scindarea da nastere unor veritabile falii care fac comunicarea imposibila. Iar asta se intampla cu asupra de masura si in lumea mai mica a intelectualilor (in sensul cel mai larg al cuvantului), fie ca ei sunt publici ori nu. Anumite reactii la recenta scrisoare a celor peste 500 de jurnalisti au demonstrat existenta acestor falii, asta pentru a aminti numai de ultimele evenimente.
5.Impotriva defetismului Puţine texte scrise de oameni inteligenţi m-au în­tris­tat mai mult în ultimul timp decât a făcut-o articolul d-lui Mihai Maci, De ce produce şcoala tâmpiţi?, pu­blicat recent pe contributors.ro! Cu toate astea, pa­ra­doxal, sunt de acord cu autorul că, în mare măsură, şcoa­la românească produce „tâmpiţi“, atât în pre­uni­versitar, cât şi la nivel universitar, înţelegând prin as­ta oameni lipsiţi de pregătire sau incompetenţi.
6.Deriva antiliberala a liberalismului romanesc (II) Într-o măsură substanțială, clasa de mijloc, presupus liberală, s-a lăsat coruptă – nu numai în ceea ce privește foloasele materiale, dar mai ales în ceea ce privește modul de a gândi și de a-și stabili prioritățile în viață...După 1990, disoluția marii industrii cea­u­șiste, inflația galopantă, dificultățile de adaptare la economia de piață au produs – cum se știe – destule categorii despre care s-a spus că „au pier­dut trenul“ tranziției.
7.Despre "intelectualii lui Basescu"  si "intelectuali critici" precum Iliesiu, Grigurcu si Daniel Barbu Daca a fi azi de partea unei majoritati de opinie agresive, impulsive, frustrate, sovine nu odata, care se recunoaste in scandalurile gen Sorin Iliesiu la Antena 3 si care in curand va avea nu numai puterea mediatica, dar si toata puterea politica, presupune a fi "intelectual critic", inseamna sa ne batem joc si de cuvinte, si de noi insine. Iar in atari conditii, declar ca renunt cu draga inima la titlul autoatribuit de "intelectual"! Sper sa ma regasesc astfel, ideal vorbind, in compania "cetateanului superior educat" Malraux, care "trebaluia la curtile" generalului De Gaulle, in timp ce "intelectualul critic" Sartre striga in piata "traiasca teroristii"!
8.Românul tipic Românul tipic zilelor noastre e un ins veşnic ursuz care priveşte suspicios în jur şi se răsteşte la toate cele. Ferească Dumnezeu să-ţi zică că o duce bine sau că e mulţumit de ceva! Iar dacă îl întrebi ce-l supără, fiindcă, pe câte ştii, nu înfruntă chiar atunci o gravă situaţie personală, îţi răspunde indignat, ceva de tipul: aşa nu se mai poate! De ce?, întrebi. Păi nu vezi dezastrul din jur?, exclamă, gata să te ia de gât că nu vezi. A, criza, ţi-a scăzut salariul? Nu, domne, mie nu, da’ uite cum e cu spitalele, cu şcolile, cu administraţia, recită el. Înţeleg, zici. Nu înţelegi nimic.
9.Politicul şi tehnocraţia Criza europeană prin care trecem redeschide, printre altele, probleme de filosofie politică vechi de multe sute de ani. Cum ar fi aceea că, în situaţii mai deosebite, politicienii ar trebui să facă loc tehnocraţilor la guvernare. Am avut recent cazul Greciei şi al Italiei, care, sfâşiate de diviziuni politice şi confruntate cu un serios deficit de încredere pe plan internaţional, au fost nevoite să pună în fruntea guvernelor lor doi finanţişti respectaţi – Lucas Papademos, respectiv Mario Monti. Ne amintim că şi România a avut nevoie de Mugur Isărescu în 1999, când se afla foarte aproape de faliment.
10.„Vechiul“ şi „noul“ stangism (II) Absurditatea tezei negaţioniste de nomine a lui Alex Cistelecan sare în ochi: faptul că muncitorii nu au proprietatea mijloacelor de producţie în comunismul de stat nu apropie acest regim de capitalismul occidental, „de piaţă“, ci mai degrabă de sclavagismul oriental pe care Marx îl denumise „modul de producţie asiatic“ (şi pe care manualele de socialism de pe vremuri îl evitau cu discreţie).
11.CSM - nesimtire fara frontiere Daca cineva mai naiv (eu, de exemplu) spera ca, in noua sa componenta, CSM va deveni ceva mai reformist, ca va pleca urechea mai atent o idee la criticile indreptatite ale Comisiei Europene din ultimul raport privitor la starea justitiei (ca si ale rapoartelor precedente), ca va fi preocupat o picatura in plus de binele public s-a inselat profund.
12.Reformele, la toamna sau la calendele grecesti Daca Traian Basescu n-ar fi gafat saptamana trecuta in felul in care a comentat rolul regelui Mihai in Holocaust si actul abdicarii din 1947, am fi avut mai mult timp sa comentam modul in care atat opozitia si UDMR, cat si Curtea Constitutionala au respins atat propunerile presedintelui pentru noua impartire administrativa, cat si cateva dintre foarte importantele propuneri ale sale pentru noua Constitutie.
13.Puterea – acum! "Asadar, <<o suta de solutii pentru salvarea Romaniei>>, nici mai multe, nici mai putine, iata programul de guvernare PSD! Printre ele, eliminarea reducerilor salariilor bugetarilor din prima zi de guvernare, eliminarea contributiilor sociale din partea celor platiti pentru drepturi de autor din prima saptamana si tot asa. Totul in ovatii generale la Congresul PSD, cu sustinerea lui Ponta ca viitor prim-ministru. Prezenti si anumiti lideri sindicali, precum Dumitru Costin si Marius Petcu, cu mandat precis sa scoata cat mai multa lume in strada de "ziua motiunii", scrie Andrei Cornea intr-un editorial publicat in ultimul numar al Revistei 22.
14.Prim-servitor sau prim-ministru? Iată-l pe Emil Boc: considerat mediocru, dar onest şi muncitor, văzut multă vreme drept un „ministru“ (în sensul iniţial) al preşedintelui Băsescu, Boc a arătat, cu ocazia recentei remanieri, că nu mai înţelege funcţia de „prim-ministru“ ca pe un serviciu adus binelui public, ci ca pe o putere autonomă. El nu se mai află în slujba nici a „suveranului“ – ceea ce nu era nici cazul să o fi făcut –, nici a binelui public – ceea ce e îngrijorător. I s-a cerut din mai multe locuri, inclusiv din interiorul partidului (cu încurajări prezidenţiale), să demisioneze. Existau motive. Cabinetul are cea mai mică popularitate avută vreodată de vreun guvern, din 1990; încă nu se întrevede vreo încheiere a crizei economice; măsurile de austeritate lovesc dur în nivelul de viaţă al populaţiei.
15.„Societate civilă“, unde te-ai ascuns? In ultimul timp, a sustine sau chiar a fi sustinut in public cauza lui Basescu a devenit, cel putin pentru un intelectual, nu doar neconvenabil, dar si incriminant, un gest pedepsit cu vorbe aspre si linsaj mediatic. Intr-un recent articol (5 noiembrie 2009) din Cotidianul, un anume Toader Stefan urmeaza calea deschisa candva de Roma­nia Mare, pentru a-si nimici adversarii politici: „Fripturistii lui Basescu“, scrie el, „erau condamnati din nastere la anonimat“, erau de „o mediocritate intratabila“ ori „le lipseau opera si recunoasterea“.
16.Darurile lui 22  Dupa ce Domnul Dumnezeu facu lumea – bine, rau, cum se pricepu mosul – se prezentara inaintea Lui toate creaturile pentru a-si primi calitatile si defectele. Lucrul e bine cunoscut si a fost povestit de multe ori in diferite chipuri. Ceea ce insa nu se stie este ca si ziarele, revistele, posturile de radio si televiziune – acelea care urmau sa existe de-a lungul istoriei in diverse locuri si in felurite momente – venira si ele, asezandu-se la o coada lunga. Asa ca, dupa ce pana si stridiile si libarcile isi capatara ceea ce li se cuvenea, veni si randul presei.Nota: Revista 22 a ajuns la 1000+1 numere si implineste 20 de ani de existenta. Numarul nou al revistei este deja pe tarabe intr-un format nou, anunta redactia.


ESRI

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri
Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.



powered by
developed by