Articole scrise de Andrada Ilisan


1 - 13 din 13 rezultate
1.Sinuciderea – o reacție tipic masculină Eu cred că reziliența femeii la labilitate e mai mare. Femeia e mai emoțională/hipersensibilă (mai puțin serioasă, dacă mergem pe urmele raționamentului doctorului interveviat), dar rezistența ei la disperare e mai mare. Afirmațiile doctorului “Am putea spune că sunt mai serioşi, decizia bărbatului e decizie. Ei nu se mai răzgândesc, nu vor să impresioneze, să emoţioneze" – indică 1) o idealizare a raționalității și 2) pe cale de consecință, omit faptul că raționalitatea – care dă amploarea hotărîrii, logica ține drumul drept si decizia luată, pe cînd emoționalitatea e vibrantă
2.Alexandra Dacă ești înfricoșat, nu ai unde să te ascunzi de moartea Alexandrei. Dacă ești înfricoșat, azi te cheamă și pe tine Alexandra. Scriu cu gîndul la neajutorarea și lipsa de speranță care nu se pot apăra de moartea Alexandrei. La șireata anxietate care se insinuează, la sentimentul incertitudinii și nesiguranței existențiale. Cu gîndul la cei care nu se pot detașa de sfâșietoarea ei captivitate și sfîșietorul ei sfîrșit. Cu gîndul la cei care sunt siliți să treacă prin toate etapele sechestrării si izolării în no man’s land-ul din Caracal, în maghernița-iad păzită de cîini de lupi.
3.Neiubire Andrei Zviaghințev nu e un regizor căldicel. Iar Neiubire e un film pe măsură, distins în 2017 cu premiul juriului la festivalul de la Cannes. “Nelyubov” în rusă. “Loveless” în engleză. Filmul se pricepe de minune să livreze sentimentul precis al absenței. Absența iubirii. Animale frumoase, dar reci și egoiste, agățîndu-se de alte animale reci, disperate de amenințarea abandonului. Căutarea lor e amușinare și nu are pic de căldură, ea e dirijată exclusiv de instinctul nemilos al supraviețuirii împotriva deprivării.
4.Acest pustiu numit depresie Două lucruri sunt tulburătoare în depresie. Pierderea dragostei de viață și absența strigătului de ajutor. Depresia nu piuie. Cum piuie, de pildă, frigiderul dacă i-ai uitat ușa deschisă. Un om e mort pe dinăuntru și nimic dinspre el nu trage semnalul de alarmă. Depresia nu strigă după ajutor. Omul firesc, omul de viață a fost înlocuit de omul mort. Are exact aceleași trăsături, dar nu mai e viu pe dinăuntru. Imbracă aceleași haine, are aceeași formă a degetelor și a trunchiului, are aceleași gînduri (nu s-au dus nicăieri) dar s-a lăsat vălul. Face toate gesturile de sub văl.
5.De aici, de după gratii, vă binecuvîntez! Ce m-a mișcat la Anton Cehov a fost vulnerabilitatea decenței sufletești. Vulnerabilitatea aceasta se îndreaptă sigur spre zdrobire, îți spui. Soarta celor delicați în raporturile lor cu lumea e lipsită de orice scut și de orice salvare fiindcă delicatețea devine inadecvarea ce va fi zdrobită. Zdrobită fiindcă se transformă în neajutorare (“Nu se știa vinovat cu nimic dar parcă-i mare lucru să faci o crimă din imprudență și parcă nu poți fi victima vreunei calomnii sau chiar a unei erori judiciare?”). Existența (soarta omului) se mișcă exclusiv în plan orizontal-social. Orice mi se poate întîmpla.
6.Mamele care își ucid copiii Imediat după Dumnezeu urmează mama. Mama e stăpîna copilului ei. Ea îi dă viață și tot ea îi poate da oricînd moarte. Mama îi poate face orice copilului ei. Și copilul poate fi alesul sau captivul acestei faceri. Mama îl poate hrăni cu ea însăși (laptele matern) și îl poate omorî la ea în burtă. Se poate arunca pe scări, își poate răscoli uterul cu o sîrmă, își poate introduce în vagin alcool, hipermanganat de potasiu, chinină, muștar, își poate face băi fierbinți de șezut, poate bea bere fiartă cu hrean răzuit ca să scape de sarcină.
7.OPINIE Eutanasierea persoanelor aflate în suferință psihică de neîndurat A spune cuiva că îl iubești înseamnă de fapt să spui: “tu nu vei muri niciodată.” Teribilă vorbă pe care am aflat-o cîndva într-o emisiune despre vulnerabilitățile relației cu celălalt. Dar statul are o altfel de iubire pentru cetățenii săi. Statul – cînd te iubește – crede în moartea ta. Dar noi avem nevoie să nu murim. Nicidecum să fim asistați și îmbărbătați în sinucidere. Această deschidere uriașă spre oferta (instituțională) de moarte a omului ultramodern anunță o însingurare fără precedent.
8.Dreptul la moarte “Slavă cerului că locuiesc în Belgia unde există dreptul la eutanasiere” scrie cineva în subsolul articolului “When life is a worse fate than death” (“Cînd viața e o soartă mai rea decît moartea”) republicat de The Guardian zilele acestea. Articolul, semnat de Haider Javed Warraich, un medic din Marea Britanie, prezintă un fragment din cartea sa “Modern Death: How Medicine Changed the End of Life” și ridică crunta dilemă etică a morții asistate.
9.Transsexualii lui Almodovar și adventiștii lui Steinhardt. Un text despre dragoste Am văzut ieri “Todo sobre mi madre” al lui Pedro Almodovar. Un film din 1999 cu doi transsexuali prostituați, unul tată muribund, altul fost șofer de camion, o divă lesbiană, o iubită junkie, trei mame și doi fii. Unul care moare, altul care se naște. Și privind filmul și figura lui centrală, luminoasă, amuzantă și tragică, Agrado (“o persoană agreabilă”) – un fost șofer de camion transformat in prostituată cu penis și implant de sîni, – m-am gîndit: ce mult își iubește Almodovar personajele în acest film. Exact cum și le iubește Steinhardt în “Jurnalul fericirii.”
10.Desexualizarea sexelor Raționalitatea și emoționalitatea ultraemancipate ale omului modern nu pot fi decît incomodate de corpul fizic care le acompaniază, nu credeți? Dar dacă corpul meu își pierde puterea de decizie cu privire la ființa mea și apoi, dacă corpurile noastre diferite, diferențele biologice dintre bărbat și femeie devin inoportune și irelevante, dacă „relația femeie-bărbat nu mai reprezintă o serie de opoziții și contraste”, înseamnă că în viitor omul își va pierde sexualitatea, agonisind o nouă și palpitantă dezrădăcinare.
11.De ce am vrut să mă fac psiholog Nu știu dacă și dumneavoastră, dar eu mi-am petrecut mult timp gîndindu-mă cum oamenii se găsesc înainte de toate la ei în cap. Unde ești? La ai mei. Unde ești? La locul de joacă. La socrii. La job. La metrou. La proteste. La magazin. La examen. Bine, bine, dar mai întîi? Înainte de toate astea, unde ești? La tine în cap ești. Cu tine însuți ești. Vreau să spun: nu poți să iei o pauză de la de la propria ta minte. Clipă de clipă, aproape, trebuie să treci prin toate gîndurile tale, nu poți sări nici unul. Distanțele psihice se parcurg anevoie.
12.Cel mai puternic om de pe planetă. O pledoarie pentru putere Nu cred că ne descurcăm fără putere pe lumea asta. Fără autoritate. Absența puterii înseamnă haos. Nu îmi place haosul. Harababura e rea pentru psihic. Să ne gîndim. Numai în relația cu un centru ordonator există stabilitate. Dacă toate valențele și unicitățile noastre ar fi deodată la cîrmă, ar fi debandadă. Prin urmare, nesfîrșitele unicități nu sădesc ordine. Înseamnă că ordine va sădi ceea ce este comun în noi. Astfel că prin putere eu înțeleg un centru ordonator. Opusul haosului și rătăcirii. Adică ordine.
13.Petre Daea, Tudorel Toader si Habarnam. Sau cum sa spargi norul cu toporul Ori de cite ori il ascult pe domnul ministru Daea, am senzatia ca cele mai barosane domenii ale cunoasterii naturii umane sunt agricultura si psihologia. In afara de psihologie, tot ce se misca e in agricultura, imi vine sa zic. Adica ce nu rezolva psihologia, epuizeaza agricultura. Va marturisesc: colectionez declaratiile domnului Petre Daea asa cum colectionez (intr-un fisier) declaratiile lui Ted Bundy. Sigur, unul e inginer agronom, iar altul criminal in serie. Singurul lucru care ii uneste pe cei doi e persoana care scrie acest text.


ESRI

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.

Aici puteti modifica setarile de Cookie

hosted by
powered by
developed by
mobile version