Articole scrise de Alexander Baumgarten


1 - 22 din 22 rezultate
1.Sunt mama cărților mele Am citit faptul că zilele trecute articolul 7 al Legii educației a primit o adăugire la alineatul 1, prin adoptareaa unei inițiative din partea a doi parlamentari, dintre care unul este teolog. Această adăugire interzice în sistemul de învățământ românesc „activitățile în vederea răspândirii teoriei sau opiniei identității de gen, înțeleasă ca teoria sau opinia că genul este un concept diferit de sexul biologic și că cele două nu sunt întotdeauna aceleași”. Privitor la această inițiativă, aș dori să argumentez mai jos următoarele poziții: 1. Că o asemenea lege este în sens formal un act de poliție a gândirii, independent de conținutul ei. 2. Că învățământul nostru teologic este în general de o calitate atât de slabă încât, în loc să asimileze problemele fundamentale cu care se confruntă spiritul uman contemporan, are luări de poziție foarte inculte.
2.Nimeni contra nimănui: filologia clasică și învățământul românesc Mă simt dator să intervin în polemica deschisă de profesorul Liviu Franga, în primul număr din aprilie al Observatorului cultural: sub titlul În apărarea unității filologiei clasice (1), profesorul discută tezele unei petiții online, lansată de secția de filologie clasică a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj (2), în care se cere Ministerului Educației acceptarea unei specializări distincte organizate în jurul limbii latine, care să poată fi studiată în regim principal împreună cu o altă limbă modernă, iar aceasta din urmă să fie studiată în regim secundar.
3.Selfize se auto. Despre desființarea filologiei clasice de la Iași Vestea pe care a comunicat-o societății noastre domnul profesor Codrin Liviu Cuțitaru prin articolul domniei sale din Monitorul de Iași (consultabil aici) a năucit și a stârnit suficientă revoltă ca să mai fie necesar să însoțim o reacție deja comună cu un simplu asentiment. E vorba de faptul că la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași a fost decisă intrarea în lichidare a secției de limbi clasice. Urmarea ar fi faptul că la această universitate, în cel mult trei ani academici, predarea limbii latine și a limbii grecești vechi va înceta. 
4.România doctorală Titlul de doctor atestă puterea unei persoane de a transmite inovator cunoașterea. Spun „a transmite inovator” pentru că doctorul este un intermediar. El stă între două extreme: pe de o parte, cel care transmite cunoașterea numai pentru că i s-a permis să o facă, dar cu condiția de a nu schimba nimic din ce a primit, iar pe acesta îl numim corect licențiat; pe de altă parte, cel care nu transmite o cunoaștere, ci doar o caută, o sporește și o depozitează, iar pe acesta îl numim corect cercetător și, eventual, inventator.
5.Petitie in sprijinul stiintelor umaniste din Romania Stiintele umaniste au oferit valorile si reperele civilizatiei europene. Ele au format constiinta, identitatea si libertatea omului modern. Ele ofera o perspectiva analitica asupra evolutiei societatii si asupra transformarilor suferite de civilizatia contemporana. Ele au contribuit la identitatea Romaniei moderne si analizeaza adaptarea acesteia la lumea secolului XXI. Cercetarea din domeniul stiintelor umaniste contribuie nu doar la cultura universala, ci si la capacitatea societatii de a reflecta critic asupra trecutului si prezentului, precum si de a decide in cunostinta de cauza asupra directiilor viitoare de evolutie, ca si asupra formelor prin care aceasta evolutie poate fi modelata spre binele oamenilor.
6.Stiinta a fost aservita lumii politice Evenimentul care a putut soca intreaga noastra comunitate academica in ultimele zile se rezuma la faptul ca puterea actuala a reformat o buna parte a consiliilor ministeriale aferente invatamantului si cercetarii: lista noilor componenti ale acestora exclude marile universitati sau le reprezinta nesemnificativ, indica o prezenta masiva a persoanelor implicate politic sau doar clientelar in raport cu puterea, iar programul anuntat pentru activitatea viitoarelor consilii este decis sa rupa firava traditie a evaluarilor internationale, subordonand cercetarea stiintifica lumii politice si criteriilor identitatii nationale. Bineinteles, acest fapt este contrar statutului cunoasterii umane in general, care nu poate avea alt obiect decat cele universale.
7.Niste printi au spus ca e bine sa furi Orice fapte se pot vedea de aproape sau de departe. Si toate perspectivele au cate o valoare. Iata ce vad cu ochiul "liber": un guvern legifereaza hotia, ca sa isi favorizeze clientela. Un numar urias de oameni protesteaza public. Iata ce vad cu ochiul "mai degajat": un guvern castiga prin vot popular alegeri, dar are sarcina de a favoriza un clan care a incalcat legea, iar multi membri ai lui au condamnari penale: acumularea bogatiei si a puterii are, in acest clan, un principiu mafiot, de contradictie cu interesul public si cu statul de drept.
8.Oare istoria ideilor poate spune ceva despre doctorat şi plagiat? Plagiatul lui V.V. Ponta ar putea fi considerat, dintr-un singur punct de vedere, un bine consistent facut societatii romanesti. Acest punct de vedere se inscrie intr-o logica a vaccinului: ne-a provocat sa gandim problema auctorialitatii, a naturii titlului de doctor si a institutiei universitare. Dar in timpul trecut de la acel eveniment, aceasta provocare nu a avut un raspuns din partea celor care au reflectat asupra lui care sa duca pana la cele mai simple si mai vechi concepte pe care se bazeaza judecata noastra asupra celor trei probleme amintite.
9.Despre functia politica a predarii limbii latine Un nou proiect normativ aflat in discutie publica are in vedere eliminarea limbii latine din invatamantul gimnazial... Voi propune  patru argumente, mai putin vehiculate si a caror forta ar merita incercata. Primul consta in explicarea faptului ca procesul de restrangere a predarii limbii latine este o caracteristica de evolutie a modernitatii romanesti. Al doilea consta in generalizarea acestui prim aspect, spunand ca renuntarea la limba latina este un fenomen identitar european de reactie la universitatile evului mediu de traditie latina care nu are un raport substantial cu cultivarea anticilor.
10.Adio, adio, draga abilitare! Am parafrazat spontan un titlu al unui cunoscut poet cand am citit propunerea spre discutie publica a Ministerului Educatiei privitor la o noua Lege a invatamantului. Despre conducatorii de doctorat citesc o formula brutala si in absoluta contradictie cu directia instaurata de legea din 2011: "Art. 156 (1) Pot fi conducatori de doctorat: profesorii universitari, membrii Academiei Romane sau cercetatorii stiintifici principali gradul I, cu titlul de doctor obtinut in domeniul fundamental de stiinte respectiv sau inrudit."
11.Despre o reforma a universitatii care sa puna in centrul ei masteratul Experienta reformelor universitare date de cea mai recenta lege a invatamantului (2011) a putut lasa impresia ca adoptarea acestora intra in sfera unei judecati categorice, prin care trebuie sa ne transformam universitatile si institutele de cercetare intr-o rampa de lansare a unei competente stiintifice de prim nivel international si in niste care de lupta intrate brusc in arena unei intreceri cu universitati internationale, desi instrumentele, obisnuinta, mentalitatea si traditia acelora erau de mult timp ale unor campioni de profesie, sau chiar de producatori ai criteriilor insele de evaluare.
12.Doua idei pentru cercetarea romaneasca La aproape un an dupa demisia Consiliului National al Cercetarii Stiintifice, percep o stare de fapt de neimaginat pentru mine in perioada in care contribuiam, in spatiul meu restrans de competenta, la constructia institutiei de stat care asista cercetarea stiintifica in Romania: constat un somn generalizat si pandit politic. Ma simt dator sa il explic: in momentul demisiei intregului Consiliu, parea de neimaginat ca el nu va fi inlocuit, pentru ca parea inacceptabil ca cercetarea romaneasca sa nu fie monitorizata de reprezentanti din domeniul ei. Totusi, nici in clipa de fata nu exista un asemenea consiliu, ba chiar institutia care i-a asigurat eficienta executiva (UEFISCDI), este pe cale sa fie desfiintata, in favoarea cresterii controlului politic asupra distributiei finantelor cercetarii.
13.12 ratinonamente pentru viitorul Consiliu National al Cercetarii Stiintifice Cu cateva zile in urma, Consiliul National al Cercetarii Stiintifice a demisionat in bloc. Acest consiliu, pe langa Ministerul educatiei si cercetarii, avea rolul de a sustine excelenta in cercetare, prin programe adecvate, lansari de competitii, monitorizari ale proiectelor, consilierea ministerului in buna gestionare a politicilor cercetarii, reprezentare internationala a cercetarii romanesti etc. Demisia a survenit intrucat fondurile de cercetare au fost reduse drastic, dupa o intarziere de mai bine de trei luni a finantarii programelor. Dialogul cu ministerul a fost inexistent in toata aceasta perioada.
14.Despre limbile clasice si locul lor in invatamantul actual Discutia legata de predarea limbilor clasice in Romania, de deschiderea profesionala pe care o ofera si de destinul acestor studii pe un termen lung in universitatile noastre a fost purtata in presa romaneasca pe un ton al lamentatiei si al cererii sprijinirii lor in numele strict al valorii unei embleme. Aceste doua tonalitati au format doua argumente pe care le-am citit frecvent in presa, iar ele ar putea fi reformulate astfel: 1. este trist faptul ca studiile clasice pierd teren intr-o lume a formarii tinerilor in directia eficientelor imediate, desi studiile clasice nu pot conduce spre aceste eficiente. 2. este datoria organismelor statului (de pilda, ministerul invatamantului, sau cel al culturii) sa reglementeze dezechilibrul creat, prin masuri eficiente de incurajare a studiilor clasice
15.2012, despre filosofia romaneasca Despre filosofia romaneasca am doua obsesii organizatoare. In raport cu ele, as trece pentru cateva clipe prin retrospectiva anului editorial 2012. Ma gandesc, pe de o parte, la cat de utila ar fi pentru o reflectie publica, foarte generala, o ancheta asupra ideilor contemporane care ii preocupa pe filosofi in Romania. O asemenea incercare periodica este o practica obisnuita in medii culturale mai fortificate
16.Trei niveluri ale cercetarii stiintifice Episodul caloriferului nu a fost accidental. El nu trebuie redus la tribulatiile unei persoane care nu a depasit cadrele de gandire in care a fost formata. Nu trebuie sa folosim acest episod blocandu-ne in semnificatia sa strict particulara, oricat am ras, pe buna dreptate, saptamani la rand de aceasta formula cunoscuta multora de multi ani. Ea facea demult parte din glumele sefului, la care se radea complezent sau oportunist. In realitate, merita sa trecem de la simplul ei sens la o semnificatie mai profunda si care priveste direct prejudecatile noastre despre misiunea culturii, a cercetarii si a universitatii.
17.Iarasi despre plagiatul lui Victor Ponta. Acum impotriva opiniilor dlor Ioan Rus si Razvan Theodorescu Am ascultat cu indescriptibilă stupefacţie declaraţiile dlui Ioan Rus, politician al Partidului Social Democrat, care exprimau judecăţi despre raportul dintre originalitate şi plagiat în istoria culturii şi extrăgeau de aici argumente menite să scuze plagiatul primului ministru. Am aflat că, în opinia domniei sale, „de la Platon şi Aristotel încoace toată lumea plagiază”, iar că de aici ar rezulta o relativitate atât de mare în raportul dintre originalitate şi plagiat încât decizia asupra calităţii doctoratului primului ministru nu poate fi luată într-un context care, în sine, nu separă limpede cele două noţiuni ci, dimpotrivă, le amestecă din punct de vedere istoric.
18.Ce este un plagiat? De ce are el o valoare politica? Romania se confrunta cu o aglomerare neobisnuita de scandaluri de plagiat care aprind spiritele, implica decizii morale, politice, sau taceri penibile si tergiversari fara noima. Lansarea cuvantului "plagiat" asupra unei opere pune la stalpul rusinii autorul si cere inlaturarea din spatiul public al acestuia. Mai intai o multime discreta anuntata pe "Romania curata", apoi cateva zeci de denunturi la fostul Consiliu de Etica (stiu si eu unul depus din 23 decembrie dar inca nesolutionat, probabil pentru ca nu e celebru).
19.Aici viata politica nici nu a inceput Suficiente masuri guvernamentale recente s-au adunat pentru a-mi provoca o criza de constiinta si neastamparul de a raspunde la intrebarea ce se intampla cu intreaga mea comunitate, aceea pentru care scriu, cu care merg la vot, cu care exercit toate formele de participatie publica, de la impozitul pe care il platesc pana la cartile pe care le scriu. In numai cateva saptamani, noua putere a schimbat conducerea ANCS-ului, iar consecinta cea mai rapida pentru comunitatea stiintifica a fost suspendarea accesului la bazele de date care ne mai racordau la lumea transparentei si a informarii.
20.Nevoia de ev mediu Delicatețea și complexitatea unei teze precum nevoia de ev mediu în cultura filosofică românească ar putea trezi o nedumerire legitimă. Ea provine din reprezentările care ne domină imaginarul privind această sursă a filosofiei: că nu ar fi vorba de o filosofie propriu-zisă, că ea s-ar reduce la tradiția medievală latină, că anticii sunt inteligibili direct de către moderni, că destinul culturii occidentale conține „variante” locale a căror autenticitate ar scăpa crizei modernității și altele.
21.Ba da, am fost prezent Plăcerea de a avea ca partener de dialog un tânăr filosof precum domnul Horia Pătraşcu va colora, sper, argumentele pe care le prezint mai jos într-o nuanţă prietenească cu care îmi însoţesc răspunsul la articolul domniei sale „Cum au fost evaluate academic editurile din România …”. Domnul Pătraşcu lasă de înţeles, prin titlul său, că selecţia editurilor recunoscute de Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice făcută publică în luna decembrie 2011 este neprofesionistă, cel puţin pe domeniul filosofiei. Sub această teză generală, stau câteva argumente pe care le reiau şi la adresa cărora obiectez.
22.Cazul Ciocan, o palma la adresa reformei invatamantului Vreau să reiau cazul filosofului Cristian Ciocan şi al comisiei care l-a respins la un concurs pe post la Universitatea din Bucureşti, după ce domnul Gabriel Liiceanu l-a semnalat în articolul „Balta stătută a facultăţilor noastre”, joi, 29 septembrie 2011, orele 13:49. Comisia care l-a respins pe un tânăr (în general) care a publicat cărţi la cele mai prestigioase edituri umaniste europene, articole la cele mai prestigioase reviste europene, care a dat demnitate filosofiei româneşti fondând cea mai prestigioasă în lume revistă de fenomenologie publicată în România...


ESRI

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.



powered by
developed by