Articole scrise de Adela Toplean


1 - 22 din 22 rezultate
1.Despre educația morală a copiilor Nimeni nu mai consideră astăzi necesară antrenarea morală a copiilor. Ce se înțelege azi îndeobște prin antrenare morală e, de fapt, antrenament civic. Chiar înainte de pandemie, într-o școală de elită din centrul Bucureștiului a fost chemat cineva dintr-un ONG să explice copiilor de la clasa pregătitoare (5-6 ani) ce este bullying-ul și de ce trebuie să-i denunțe pe bullies. Civismul nu a marginalizat morala, ci a substituit-o. Și acum e prezentat tinerelor generații drept soluție de conviețuire, drept soluție de viață.
2.Rateurile realității Cu ocazia actualei pandemii, unii — mai cu seamă cei cu probleme cronice de sănătate și, astfel, constrânși la o relație onestă cu propriile posibilități fizice — și-au dat seama că în ceea ce numim „realitate” nu se poate avea încredere; că, adică instituțiile, experții și liderii lumii o evaluează și ei la fel de precar, că întrețin — și ei! — cu ea relații la fel de dubioase ca oamenii de rând.
3.Pot profesioniștii să ne facă (vreun) bine? Am ajuns în punctul în care simt nevoia s-o spun pe șleau: nu cred că mai suntem capabili să nu gândim ideologic. Și asta nu pentru că toți oamenii sunt nerăbdători să se alinieze unei “dogme” ideologice făcând eforturi conștiente de aliniere la, să zicem, dogma corectitudinii politice. Gândirea majorității a devenit iremediabil ideologică pentru că ceea ce își doresc oamenii cu disperare este ca ceva sau cineva să-i clintească. Își doresc ca cineva sau ceva să-i pună în starea de schimbare reală, fiindcă au nevoie,
4.Cine și de ce te poate face fericit Purtând cuiva de grijă și suferind pentru cineva capeți, treptat, o facultate sufletească nouă: nu-ți mai vine greu să-i accepți ajutorul. Starea de neajutorare nu te mai umple de groază. Te lași ajutat firesc, părăsind, fie și sporadic, logica negoțului. Aș asemăna această stare cu o sfârșeală plăcută. A te lasa ajutat e ca și cum te-ai lăsa să luneci în așternuturi curate, răcoroase, când ești cuprins de oboseală...
5.Speranțe și iluzii stropite cu salivă. Despre colapsul valorilor civice Într-adevăr, în câteva decenii, pământul s-a umplut de ticăloși latenți, de nemernici care au adoptat “stilul” și “manierele” oamenilor drăguți, flexibili, “deschiși la colaborare”. Colaborarea nu se face nici ea prea des în baza unor interese reale — pe acestea oamenii fie nu și le mai cunosc, fie nu le dezvăluie celorlalți de teama judecății negative. Trebuie să recunoaștem că azi se tranzacționează preferințe și pretenții. Interesul egoist, de profunzime, a devenit demult un tabu, iar urmărirea lui în văzul celorlalți, un delict.
6.Devianții. Partea a II-a: “Te cred, că și eu mai mint” Spune-mi cum te rătăcești, ca să-ți spun cine ești. Spune-mi care e binele căruia îi spui bine și care e răul căruia îi spui rău, ca să-ți spun cine ești. Sau spune-mi, mai bine, ce e adevărul ca să… Pare uneori că noi românii, fiecare luați în parte sau toți laolaltă fentăm normele dintr-un fel de necesitate internă. Ce-i drept, nu poți face să dispară de pe azi pe mâine reflexe adânci, moduri de gândire sau de percepție a realității.
7.DEVIANȚII Partea I “Zi ca ei și fă ca tine!” Așa cum peste tot există o cultură a sănătății, există și o cultură a morții. Avem și noi, românii, câte una din fiecare. Dacă prima e, pretutindeni, în curs de stagnare, a doua e, tot pretutindeni, în plină prefacere. Impresia mea este că am fost cu toții înscriși la cursuri intensive de reeducare culturală într-ale morții.
8.Când mori de grija altuia Prestația publică a intelectualului, mereu tinzând să se acorde cu fetișurile ideologice ale vremii, cu poziția universitară ocupată sau râvnită, cu linia editorială a publicațiilor la care scrie sau speră să scrie, cu presiunea echipei de cercetare sau a grupului de referință, cu o extrem de costisitoare și de dificil de obținut identitate morală care e musai să fie cea specifică “iluminaților” vremii reprezintă, toți, factori care favorizează lepădarea de gândirea proprie. Multă-puțină câtă va fi fost, această gândire e sacrificată firesc și fără remușcări mai ales în numele succesului social ori academic.
9.Fericire pentru vii și morți Nu cred să fi avut mai mult de cinci ani când am început să merg – cu sau fără bunica – la priveghiuri. Nu din morbiditate, ci dintr-un soi de curiozitate căreia, într-adevăr, i-aș spune azi etnografică. Mă uitam în jur și luam (în cap) notițe așa cum aveam să aflu mai târziu că se documentează etnografii și scriitorii. Adolescentă, citind Muntele Vrăjit și Moartea lui Ivan Iliciam fost uimită până la revoltă văzând că (și) alții se gândiseră să descrie, în detalii precise, cadavre. Până în acel moment crezusem că a privi lucrurile urâte de aproape era exclusiv datoria și privilegiul meu.
10.Patru noi observații în marginea corectitudinii politice Cineva, citind textul publicat în iarnă, remarca faptul că corectitudinea politică (CP) este o manevră politică. Nici mai mult nici mai puțin. Ea este constrângătoare și totalitară neavând, deci, legătură cu adâncurile ființei, așa cum las eu să se înțeleagă din articol. N-aș fi atât de sigură de asta. Impresia mea este că aranjamentul de idei și demersuri pe care îl numim CP antrenează, mai mult sau mai puțin clandestin, toate registrele, ceea ce îl și face atât de periculos.
11.Despre Sacru și despre Corectitudinea Politică In urma cu cateva luni, cineva m-a provocat sa ma gandesc la posibilitatea ca corectitudinea politica (CP) sa fie mai mult decat o ideologie neo-marxista. Ce urmeaza sa spun mai jos nici nu scuza, nici nu acuza "aranjamentul ideologic" numit CP. Ipoteza este aceasta: adeziunea la CP incepe sa semene tot mai mult cu un angajament religios si tot mai putin cu o doctrina ideologica.
12.Lume rea, lume bolnava Relatia pe care o ai cu acea greseala in care persisti e una incestuosa; o urzeala de familiaritate, greata, desfatare si culpa. E o conspiratie nerusinata impotriva universului. Urmarile dau pe dinafara. Ti se scurg printre degete ca o miere amara.
13.Imi iubesc eu oare cainele? Te iubim, cineaza cu noi si scrie-ne din cand in cand, asa iti spun oamenii. Cu totii facem eforturi de buna-ntelegere, planeta nu-i nici mare nici mica, e numai buna, atat cat sa ne vedem unii pe altii cu ochii, atat cat sa ne-atingem cu mainile si sa ne invitam la dans cu vocile, pranzim laolalta, toti, da, planeta-ntreaga pranzeste jos, in sufragerie, afara de cel iubit care cere sa i se-aduca pranzul sus, in camera.
14.Sublima arta a inconsecventei De ce fac oare ai nostri - politicieni, dar nu numai - salturi atat de spectaculoase dintr-o tabara intr-alta? Apoi intr-alta. Si, cand te astepti mai putin, intr-o cu totul si cu totul alta? Te intrebi, de buna credinta fiind: de unde are X resursele interioare necesare pentru a se reorienta atat de rapid intr-o directie care ieri nu parea sa-l reprezinte deloc, iar astazi, uite, i se potriveste ca o manusa? Ce are el si n-ai tu? O profitabila lipsa de aderenta la "principii" in general si la "principiile morale" in special? O neobisnuita flexibilitate a mintii? O versatilitate emotionala supra-umana?
15.In jurnale toata lumea se imbolnaveste Un Altfel de Jurnal al lui Matei Calinescu a ramas pe masa mea de lucru desi l-am terminat acum vreo zece zile. Nu-l asez in raft langa Portretul lui M fiindca nu mai incape. Ca sa-i fac loc, ar trebui sa scot altceva. "Raftul cu jurnale despre moarte - un mic cimitir", imi spun tare si sec. "Suprapopulat. Ca sa mai pui ceva, dezgropi altceva, eventual ceva mai vechi".
16.Suedia fluiera Pe-aici vine iarna cel putin o data pe an, intinderi albe calcate gingas de masini ca de niste pisici suple, elegante, oamenilor si copiilor nu le pasa de iarna, stau inchisi in case si-n masini confortabile, oamenii de prin partile locului stiu ce stiu, sanius, schiat, patinat, oameni de zapada ¬ toate, niste prostii, iarna e o povara, iarna nu-ti da voie sa te bucuri de ea, frigul te face neom, doar caldura te face om la loc. Tot ce conteaza pe timp de iarna este adapostul.
17.Ea si eu, despre moarte si despre Dumnezeu "Cand mori, mori. Stie El, Dumnezeu mai bine cand sa te dea la viermi." Vorbeste harsait, e inalta, spatoasa, cu pometi de vikinga. Trecuta de saizeci de ani, se faleste cu sase copii si cincisprezece nepoti. Imi pune intrebari, iar asta ma intimideaza. Raspund balmajit, ma lungesc in explicatii, femeia se plictiseste. Ma someaza sa mananc placinta cu loboda. Cand refuz, ma ia tare. Imi spune ca nu-i poate suferi pe "fricosi", adica pe cei care traiesc cu spaima mortii.
18.Despre singuratate, cateva nuante In Romania se consemneaza anual 300.000 de cazuri noi de depresie. Asa spun statisticile. In realitate, numai Dumnezeu stie cati dintre noi ne trezim dimineata zdrobiti de tristete. Principalul factor de risc este, ni se mai spune, singuratatea, lipsa sustinerii sociale. Spre deosebire de oamenii singuri din Occident a caror viata personala este, de bine de rau, tot mai direct asumata de masinariile neo-modernitatii, noi suntem singuri pe cont propriu. Suntem latini, pana la proba contrarie.
19.Pe șleau, despre terorism și moarte Orice traditie spirituala are in grija problema mortii. In acest sens, o perspectiva asupra mortii care decurge dintr-un angajament religios are drept reper un "dincolo" de moarte. Religia - orice religie - cheama la sine traditia (vie sau intepenita) a carei menire este aceea de a recupera si de a administra resursele de "bine existential" si de "adevar" din lume. Traditia respectiva se articuleaza, de fapt, pe invocarea semnificatiei transcendente a acestor manevre de recuperare si de administrare a resurselor "bune", raportandu-le permanent la un principiu superior si exterior lumii.
20.Sindromul călătoriei. Partea I In perioada asta se fac, avantajos, rezervari pentru vacanta de vara. Sleit de puteri, dupa o zi de munca, te prabusesti intr-un fotoliu si navighezi, prostit, prin ofertele agentiilor de turism pana cand devii una cu galeria de imagini. Vacanta te soarbe in slide-show-ul ei. Misterioasa pulsatie a Vietii Perfecte impinge acum, domol, sangele si prin venele tale. Inima ta a plecat in vacanta. Iata-te lungit in fiecare pat king-sized, ratacit pe toate ulitele, tolanit pe fiecare plaja, scaldat in toate marile, dezmierdat de toate brizele.
21.Preventie si prejudecata. Mic indreptar de managementul sperantei Am auzit de un barbat care a lesinat de frica pe holul spitalului, inaintea unui test pentru depistarea cancerului de prostata. Cancerul se cuibarise in familia lui cu trei generatii in urma, curmase vieti si cariere, lasase orfani si vadude. Acolo pe hol, omul a simtit cu toti porii fiintei lui ca nu exista niciun motiv pentru care el si ai lui sa fie crutati. Asa a simtit. Si s-a prabusit, murind inainte sa moara.
22."Dumneata crezi în Dumnezeu?" De ce e nu e deloc simplu să răspundem la întrebarea "mai e românul credincios?" Astazi la metrou o batrana in doliu manca pufuleti. Sedea pe scaun intr-o statie, nici dreapta nici incovoiata, nici trista nici vesela, sedea, manca si astepta. Basmaua, pantofii, paltonul, punga de pufuleti erau atemporale. Te uitai la ea si nu aveai niciun indiciu asupra timpurilor care o facusera posibila. Putea fi in un produs al anilor '65, '75, '83, '98. O vazusem pe femeia asta de zeci, poate de sute de ori de-a lungul vietii. Nu s-a schimbat deloc.


ESRI

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri
Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.



powered by
developed by