Pentru abonamentele la Festivalul Enescu s-a importat, cu ceva timp în urmă, metoda cumpărării de abonamente prin tragere la sorți. De fiecare dată au fost probleme. Nu mai reamintesc, s-a scris atunci. Era clar că erau probleme nu numai la firma de ticketing, pe care organizatorii festivalului se ambiționează să n-o schimbe, o boală a firmelor care lucrează cu bani publici, long term vs comisioane mai mici pentru spectatori (la alte firme), dar și la gestionarea cererii. Anul trecut, deși reduse capacitățile de ocupare ale sălilor (pandemia), festivalul nu a mai fost sold-out. Vorbim de seriile Mari Orchestre și Concerte și Recitaluri la Ateneu.
La Conferința de presă ni s-a comunicat că în managementul Artexim sînt prezente persoane experte în management cultural, muzical etc, care dau și cursuri prin toată țara.
De altfel, dacă nu știați, avem și un institut de cercetare (culturadata.ro, sic) și formare managerială în domeniul cultural. Dacă îmi arătați o singură instituție publică de cultură care să se conducă după principii manageriale, nu ceea ce cred ei că înseamnă asta, vă dau un premiu. Probabil, un bilet la ceva care merită văzut. Cu precizarea că s-ar putea să dureze foarte mult. Nu, management cu bani de la stat nu există. Asta trebuie să le iasă din cap, de la minister, primării, consilii județene, până la ultima structură. Există doar instituții și persoane care își fac de lucru și își inventează sinecuri. Singura problemă reală e că, oricine vrea să acceadă în lumea lor, îi trebuie patalamale și bifă de concurs de la băieții aceștia.
Dar... Să revenim.
Una din primele întrebări de la Conferința de presă, după eterna (33 de ani): „dar cu acustica de la sala Palatului, ce faceți?”, cu răspunsurile de rigoare de la hilare, la grețoase, a fost, de ce mai mențineți tombola de abonamente? A fost pusă de controversatul critic de operă Alexandru Pătrașcu. Nu vă gândiți la altceva. E singurul care critică, în rest, pentru toți cronicarii/jurnaliștii culturali, totul e mirobolant. Nici nu știu de ce nu își taie venele toată suflarea artistică, de la Berliner Philharmoniker la MetOpera, New York. Greșeala a apărut, cred eu, că întrebarea a fost pusă printre altele. Astfel, întrecându-se în a-i spune să nu mai pună întrebări incomode, a ajuns ca răspunsul la întrebarea sa, să fie, în fapt, !două, sic! Ca în zicerea „cine se scuză se acuză”. Mai întâi Artexim, încercând să-și justifice un obicei preluat dintr-o altă epocă, când prețurile erau cu totul altele, adică, și de PATRU ORI mai mici, a explicat că e o șansă egală!?! Ceva de genul, dar nu asta era întrebarea, misiunea, ci, necesitatea, relevanța. Iar în ajutor, a sărit și domnul Cristian Măcelaru, ca director artistic, și care ne-a explicat că așa se procedează și afară. Zbang!!! Nu cred că a fost pe vreo listă de astfel de tombole, prin urmare, nici nu știe cum funcționează. Dar ne-am obișnuit să fim puși la colț, nu? La momentul respectiv, nu știam, am aflat în final că prețurile la abonamente se vor menține la fel cu cele din 2021, iar înscrierea va dura 10 ZILE (ca numărul de pe tricoul lui Messi)! În lumea aia pe care o invocau în răspuns, înscrierea la abonamente/bilete pentru tombole durează între una și patru luni. De obicei încep înscrierile când se termină evenimentul precedent. Ok, la noi e bienal, asta însemna că înscrierile pentru abonamente ar fi trebuit să înceapă, ca să se termine pe 9 decembrie, undeva în septembrie.
Și a avut loc tragerea.
Trebuie să spun că, spre deosebire de alți ani, acum s-a furnizat un cod la înscriere, prin urmare știai în timp real dacă ai câștigat abonamentul sau nu. Până acum, așteptai un e-mail! Regulament pe scurt: 1 abonament = 1 loc Fiecare înscris nu poate cumpăra mai mult de 4 abonamente (4 locuri) Nu e precizat dacă un înscris se poate înscrie la 4 abonamente din fiecare categorie sau 4 abonamente cu totul. Are, însă, mai puțină importanță că te poți înscrie cu alt nume. Primești codul, primești e-mail de informare de plată. Ai un termen de plată, după, ai pierdut dreptul la abonament. Și, iată, ce am constatat și am vrut să lămuresc. Tot pe scurt. Abonamente TIP A Seria Mari Orchestre Categoria VIP, 4900 de lei. Sînt 136 de locuri. 34 de înscrieri, asta înseamnă că s-au comandat 4 abonamente per persoană, însemnând 19.600 de lei/comandă sau 2. Nu au fost suficiente înscrieri. Categoria I, 3900 de lei. Sînt 136 de locuri. 34 de înscrieri. Nu mai repet raționamentul, se schimbă doar suma 13.600 de lei. Pentru toate celelalte categorii: II (3300 lei), III (2500 lei), IV (2100 lei), respectiv, pensionari/studenți (1500 lei) și celelalte tipuri de abonamente, se constată același tipar. Problema e că, de fapt, tragerea la sorți se face presupunând că fiecare va cumpăra numărul maxim de abonamente!?! Care, pentru cele ieftine e o asumpție plauzibilă, dar pentru cele scumpe mi se pare ridicol. Prin urmare, am încercat să mai aflu niște date. De exemplu, numărul de unici înscriși pe tipuri de abonamente. Sigur, poți estima după video reportajul extragerii. Dar intri și mai mult în ceață. Rezum tot la abonamentele de TIP A. La categoria cea mai scumpă, VIP, peste 340 de înscrieri. A-II-a, cat. I, 190 de înscrieri, la categoriile 2 și 3 între 230 și 240 de înscrieri! Pare mai normal la categoria pensionari/studenți cu circa 676 de înscrieri. Ceva nu pușcă ca număr și preferințe. De loc. Este însă, absolut inacceptabil, ca întregul proces să nu se bazeze pe numărul exact de locuri pe care înscrisul le vrea, ci, să se asume că ar putea lua 4. Așa ceva, chiar că nu există nicăieri în lume, decât dacă domnul Măcelaru ne va spune dacă a cumpărat abonamente sau bilete așa la vreun festival.
Avem de-a face cu o procedură caducă, cel puțin pentru această fază.
Abonamentele ar trebui puse în vânzare fără nicio tombolă, direct și transparent, evident, înaintea biletelor. Oricum, dacă ar lua toți cei înscriși câte un loc (ce am presupus văzând tabelele), Sala palatului ar avea ocupate circa 1800 de locuri din 4000. Chiar nu înțeleg. Dacă sînt așa de căutate abonamentele, de ce nu se dau fără număr. Oricum, atâta discreție planează asupra acestei tombole că, sînt și mai curioasă să aflu câți au ratat înscrierea că n-au aflat de ea. Pe pagina FB a festivalului tronează, încă, fotografia de copertă a Concursului din septembrie. În concluzie, așa cum anunțam aici, după eșecul de la Concursului Internațional „George Enescu”, și Festivalul a început cu stângul. Sau, cum ar zice comentatorii de fotbal, și-a dat cu stângu-n dreptu sau i-a venit mingea pe stângu. Am cerut și un punct de vedere de la biroul de presă al Festivalului, nu mi-a parvenit încă nimic, dar dacă va veni, voi reveni cu precizări. Deși, ar fi de râs, dacă n-ar fi de plâns.
