In urma cu doar noua luni, in timpul unui summit despre politicile referitoare la regiunea arctica gazduit de Moscova, premierul rus Vladimir Putin a respins ideea ca s-ar contura o batalie pentru controlul Arcticii. "Nu exista niciun motiv real sa se creada in astfel de previziuni futuriste," spunea Putin. Multe par sa se fi schimbat insa de atunci. Saptamana trecuta, odata ce spargatorul de gheata atomic "Rossiya" a pornit inspre Polul Nord, urmand sa se intalneasca pe drum cu ambarcatiunea "Academician Fyodorov", planurile Rusiei in regiune au inceput sa para din ce in ce mai putin "futuriste", scrie revistaTime.
La 30 iunie, cu cateva zile inainte ca "Rossiya" sa se alature misiunii de a dovedi ca aproximativ 1,2 milioane de kilometri patrati din teritoriul arctic (o zona aproape de doua ori cat Franta) sunt proprietatea Rusiei, Vladimir Putin a tras o "salva" retorica, in timpul unui discurs adresat partidului din care face parte: "Vreau sa subliniez. Rusia intentioneaza, fara indoiala, sa isi extinda prezenta in Arctica. Suntem deschisi pentru dialogul cu partenerii nostri straini, cu toti vecinii nostri din regiunea arctica, insa apararea intereselor noaste geopolitice va fi temeinica." Cuvintele sale au fost urmate de aplauze din partea colegilor de partid, iar a doua zi, Ministrul rus al Apararii, Anatoli Serdiukov, a anuntat ca doua brigazi armate (pana la 10.000 de militari) vor fi trimise sa apere interesele Rusiei in regiunea arctica.
Nu acesta a fost mesajul lui Putin in septembrie, cand a invitat toti factorii de decizie din zona arctica la Moscova pentru un summit numit "Arctica - Teritoriu al dialogului". Putin s-a referit atunci la nordul extrem ca la "o zona a pacii si a colaborarii", in timp ce oficialii rusi au negat ca ar fi dispus pregatirea trupelor rusesti pentru Arctica. Multi dintre delegati au parasit Moscova increzatori ca drepturile asupra zonei arctice ar putea fi impartite pe cale amiabila, cu toate ca se crede ca aproximativ un sfert din petrolul si gazele neexploatate din lume, precum si numeroase resurse, de la minereu de fier pana la diamante, s-ar ascunde sub gheata zonei arctice.
Pana in 2014, Canada, Danemarca si Rusia vor aduce la cunostinta Organizatiei Natiunilor Unite revendicarile lor, iar aceasta va decide daca sunt intemeiate. In cazul in care pretentiile tarilor se vor suprapune, acestea vor trebui sa ajunga singure la un acord. "Rusii stabilesc deja regulile de baza. Le avertizeaza pe potentialele concurente sa se astepte la un drum foarte accidentat", este de parere Rob Huebert, expert in strategie militara pentru zona arctica la Universitatea din Calgary, Canada.
De parca intentiile Rusiei nu ar fi fost suficient de clare dupa comentariile facute de Putin si de Ministrul Apararii, seful marinei ruse, Vladimir Vystotsky, a anuntat ca vor fi alocate fonduri pentru imbunatatirea Flotei de Nord a Rusiei. "Chiar acum, in Arctica se concentreaza un spectru larg de provocari si de amenintari", a declarat acesta, aratand cu degetul spre NATO ca factor perturbator, intrucat ar fi "marcat Arctica drept zona a propriilor interese". Cu aceeasi ocazie, viceprim-ministrul Serghei Ivanov, responsabil de chestiunile militare, a afirmat ca misiunea spargatorului de gheata "Rossiya" si a navei de cercetare pe care o va escorta vara aceasta ii va permite Rusiei sa inainteze ONU revendicarile sale asupra regiunii arctice inca de anul viitor, cu mult timp inainte de data limita.
Graba Rusiei este justificata. Multumita topirii rapide a calotei glaciare, noi rute de transport maritim si campuri de petrol se vor deschide in cativa ani, probabil chiar inainte ca statele nordice sa se puna de-acord asupra drepturilor de a le controla. Expertul Rob Huebert considera inca si mai ingrijorator faptul ca vecinii Rusiei din regiunea arctica - SUA, Canada, Norvegia, Danemarca si Groenlanda - sunt cu totii membri NATO si ca cei mai multi dintre ei si-au suplimentat efectivele militare din nord, pentru a se pregati de o eventuala confruntare cu Rusia.
In luna mai, telegramele diplomatice americane publicate de Wikileaks au dezvaluit, de asemenea, partea cinica a ambitiilor occidentului asupra regiunii. Diplomatii americani au fost infatisati incercand sa obtina o oarecare influenta in Groenlanda, iar, intr-una dintre telegrame, Ministrul danez de Externe glumeste pe seama posibilitatii ca tarile sa aiba "mai mult de impartit", in cazul in care SUA ar ramane deoparte.
Intre timp, au aparut noi competitori in cursa pentru ultima mare frontiera energetica a lumii. China, care detine o baza de cercetare in arhipelagul Svalbard din Norvegia inca din anul 2004, isi construieste acum primul spargator de gheata, in timp ce tari precum Franta, Japonia si Coreea se inghesuie pentru a obtine un rol mai mare in zona. In luna mai, principalul organism decizional al regiunii, Consiliul Arcticii, a amanat dezbaterile privitoare la posibilitatea acceptarii de reprezentanti din alte tari. "Mai multe pareri ar complica lucrurile. Dar, Departamentul Apararii priveste regiunea ca pe un potential multiplicator al conflictului, astfel incat va trebui sa ne concentram mai mult pe problemele de securitate", este de parere Robert Corell, expert american specializat in schimbarile climatice din zona arctica.
"Discutiile despre noile evolutii militare nu ofera nicio speranta. Sunt alarmiste", considera Paul Berkman, profesor specializat in geopolitica Oceanului Arctic la Universitatea Cambridge.
Asadar, pana cand Putin va gazdui la Moscova urmatorul summit privitor la zona arctica, in luna septembrie, s-ar putea sa fie greu de mentinut autenticitatea prefacutei cooperari pasnice, in special din moment ce doua noi brigazi se indreapta spre nord.
0
12
