NY Times: Cum sa pierzi o tara cu gratie

de Andra Ciubotaru     HotNews.ro
Joi, 3 martie 2011, 0:04 Actualitate | Internaţional

Mihail Sergheevici Gorbaciov si Frederik Willem de Klerk
Foto: Colaj foto
Publicatia The New York Times a realizat un paralelism intre conducatorii care au stiut sa piarda si s-au retras din calea istoriei cu eleganta si actualii lideri, a caror sete de putere provoaca adevarate hecatombe. Mihail Gorbaciov si K. W. de Klerk se numara printre cei mai mari perdanti ai secolului trecut. Gorbaciov a pierdut Rusia si toate coloniile sale, iar de Klerk a pierdut cea mai bogata tara din Africa. Felul in care cei doi lideri au renuntat la putere evitand varsarea de sange, poate fi o lectie pentru acele tari care sufera acum de spasmele spiritului revolutionar.


E de inteles fiorul starnit de curajul celor care se ridica impotriva puterii - din Piata Tiananmen pana in Piata Tahrir si din toate strazile care fraternizeaza cu tinerii flamanzi de libertate. Exista insa si un alt fel de eroism, subevaluat si rareori intalnit, care le revine celor care stiu sa renunte.

Deciziile lui Gorbaciov si de Klerk nu au au fost intotdeauna cele mai bune, dovada ca niciunul dintre cei doi nu se bucura de apreciere in propria tara. Insa amandoi au renuntat la puterea detinuta de o elita abuziva, fara a-si supune tara la o baie de sange. Dupa aceea, nu s-au adapostit la confortul conturilor bancare elvetiene. Dimpotriva, au reusit o performanta aproape de neimaginat in autocratiile vulcanice de astazi: dupa ce au capitulat in fata democratiei, au contribuit la legitimitatea acesteia, devenind candidati pentru functii inalte si pierzand, cinstit. De Klerk, ultimul presedinte alb al unei Africi de Sud in care negrii au fost asupriti timp de secole, a incercat chiar sa obtina voturi de la cetatenii de culoare.

Este intotdeauna dificil de comparat experientele unei tari cu cele ale alteia. Insa in cazul unor pierderi istorice, exista posibile lectii pentru toate tarile care sufera acum de spasmele spiritului revolutionar.


Libertatea este o panta alunecoasa
Atat de Klerk cat si Gorbaciov au inceput ca reformatori - politicieni decisi sa transforme un sistem ingrozitor intr-unul mai putin ingrozitor, fara a-l elimina de tot.
Poate din cauza presiunii exercitate de ani de boicoturi internationale si decenii de insurgente interne, de Klerk a recunoscut inaintea lui Gorbaciov ca proiectul sau - o Africa de Sud ca o comunitate de natiuni separate si independente: negrii saraci si albii prosperi - era neguvernabil si de o absurditate barbara. In tot acest timp, Gorbaciov inca mai credea ca salveaza Partidul Comunist, chiar pana in ziua in care partizanii au incercat sa il rastoarne.

Putina sinceritate e periculoasa
Vocea Razboiului Rece de la Radio Liberty, scrierile lui Soljenitin si in special incercarile lui Gorbaciov de a autoriza presa rusa, lasand-o sa demaste coruptia si incompetenta - au contribuit la faramitarea invincibilitatii Uniunii Sovietice. Astazi, Al-Jazeera, WikiLeaks si retelele de socializare alimenteaza insurgentele populare. Cu imensitatea si rapiditatea lor, Facebook si Twitter nu sunt doar surse de informatii ci si unelte de organizare.

Cei mai buni aliati sunt in inchisoare
Gorbaciov l-a eliberat pe Andrei Saharov din exil, de Klerk i-a dat drumul lui Nelson Mandela din inchisoare. Ambii lideri si-au tranformat apoi adversarii eliberati in parteneri de negociere, obtinand credibilitate atat in interiorul cat si in afara granitelor tarii.

Armatele sunt tot oameni
Exista tendinta de a asocia armatele cu instrumente. Insa ele sunt formate din cetateni cu drept de vot, care au familii de hranit, locuri de munca de protejat, respect de castigat si sperante pentru viitor. Daca un lider isi mentine controlul asupra membrilor armatei sale, amenintandu-i cu executia sau cu rapirea familiilor - asa cum se pare ca a actionat despotul libian Muammar Gaddafi - cu siguranta zilele ii sunt numarate.
Pentru a preveni razboiul civil in Africa de Sud, de Klerk a negociat siguranta locurilor de munca pentru armata erei apartheide.

Victoria este partea cea mai usoara
Felicitari, Egipt, ati alungat un tiran! Acum iata mizeria purulenta care va inconjoara: armata controleaza sectorul privat, mullahii ba respecta, ba nu respecta legea islamica, turistii au fost alungati, saracia si somajul sunt o realitate.

Astazi, Rusia si Africa de Sud sunt democratii dezamagitoare. Saracia, criminalitatea crescuta si proasta guvernare au dat peste cap Africa de Sud. Rusia este corupta si intoleranta fata de disidenta politica, uneori in mod brutal. Totusi, ambele tari si-au dezvoltat clasele mijlocii, si-au extins libertatile individuale si au pastrat in mare parte pacea. Si in cazul in care rusii sau sud-africanii nu ar mai avea rabdare cu liderii lor imperfecti, ar avea alte cai de atac decat iesirea in strada.


Gorbaciov a implinit 80 de ani la inceputul acestei luni, iar de Klerk va implini in curand 75 de ani. Ambii au scris pagini de istorie cu eleganta cu care s-au dat la o parte din calea sa.


Citeste mai multe despre   



















4175 vizualizari

  • +8 (8 voturi)    
    apropos de articolul din NYTimes (Joi, 3 martie 2011, 2:09)

    ampersand [anonim]

    De multe ori, m-am întrebat care poate fi deosebirea dintre un jurnalist de la, să zicem BBC, The Guardian, The Telegraph, The New York Times, Los Angeles Times, şi un jurnalist român, în ce constă deosebirea care-l face pe primul să scrie un articol original pe două, trei, patru pagini, indiferent că-i vorba de-un eveniment social, politic, sportiv, economic, istoric, şi care-l face pe-al doilea să-mi ofere un articol de - în cazul fericit - o pagină care, de cele mai multe ori, e o traducere din primul? Sunt primii mai bine plătiţi? Sunt mai pasionaţi? Îşi pot dedica mai mult timp pentru articolul ce-l crează? Sunt mai educaţi şi ştiu ce bibliografie trebuie şi unde s-o găsească?

    Sigur, ca cititor mă bucur să găsesc şi o traducere bună, dar, recunosc, de multe ori comentariile cititorilor, puse cap la cap, alcătuiesc un "articol" ce-l apreciez mai mult, prin valoare şi originalitate, decât articolul-traducere în sine.
    • +8 (8 voturi)    
      Nu stii ce-i desparte? (Joi, 3 martie 2011, 2:43)

      stefan [anonim] i-a raspuns lui ampersand

      Totul. Unul a muncit pe brinci sa faca o facultate, a scris articole prin revista scolii si facultatii, altul se multumeste sa caute referatele pe net si sa citeze drept Wikipedia drept sursa academica.
      Unul stie ca daca copiaza este exmatriculat, altul cumpara lucrarea de licenta fara nici o jena.
      Unul petrece zile in sir in biblioteca si cauta, celalalt nu face decit un copy-paste.
      Apropos, citi stiu cine a fost de Klerk?
      SI inca ceva. Aceasta maniera de a scrie este si un exercitiu al libertatii cuvintului si ideilor.
      Citi scriu un articol pentru ca le place tema si ii incita si nu le pasa de ce zice redactorul sef, directorul, proprietarul?
  • 0 (4 voturi)    
    Gorbaciov (Joi, 3 martie 2011, 6:46)

    John [anonim]

    Sa-l numesti pe Gorbaciov un perdant e nu numai o preluare fara gust a unor slogane, ci pur si simplu crasa ignoranta. Acest om a fost si este mai mare decat viata. El a fost declarat de multe fundatii si organizatii de prestigiu, dar mai ales de popoare intregi, "omul secolului", "omul providential", ca sa nu mai amintesc de Premiul Nobel. Alaturarea sa intr-o galerie a istoriei cu de Klerk e de asemenea jenanta pentru jurnalist, cazurile celor doua tari fiind foarte diferite. E prima data cand vad o asemenea alaturare. In Africa de Sud problema era rasiala si avea implicatii locale, pe cand Rusia, un gigant nuclear, tinea lumea ostatica fricii de apropape un secol. In plus, actiunile lui Gorbaciov au schimbat intreaga lume in bine, pe cand de Klerk (sau Mandela) n-au facut decat sa generalizeze mizeria in Africa de Sud. Pe scurt, Gorbaciov a ales voluntar sa reprezinte "binele biblic" ce restabileste demnitatea umana prin putinele resurse renascentiste ramase in Rusia dupa decenii de despotism ateist, pe cand de Klerk a facut-o sub presiune, ca singura optiune ramasa dupa un lung sir de incercari esuate de a conserva sistemul.
  • +3 (3 voturi)    
    Mda, si rezultatele se vad! (Joi, 3 martie 2011, 7:37)

    Garett [anonim]

    Nu vorbesc de Rusia, acolo povestea e clara, URSS era o entitate artificiala, dar daca vreti sa vedeti ce inseamna cu adevarat sa piezi o tara cautati putin cam care era productivitatea Africii de Sud inainte si care e acum, cat era criminalitatea pe vremea lui de Klerk si cat e acum, cat de mare era coruptia atunci si cat e acum. Sunt niste rezultate fooooarte relevante!
  • 0 (2 voturi)    
    De fapt ei nu au pierdut nimic.... (Joi, 3 martie 2011, 8:31)

    Claude [anonim]

    ..... au reusit sa asigure supravietuirea unor sisteme si grupuri de interese aflate in acel moment aproape de colaps.
    • +1 (3 voturi)    
      ?? (Joi, 3 martie 2011, 10:15)

      clandestin [utilizator] i-a raspuns lui Claude

      crezi prea mult in conspiratii .. .;)
  • 0 (0 voturi)    
    ceva verde (Joi, 3 martie 2011, 9:19)

    konet filmu [anonim]

    - A venera eleganta tradarii si tradatorii galanti, tine de cultul cutumei- pedepsa cu arderea unei cruci. De data asta crucea e verde si ritualul semantic.O intrebare a ramas totusi fara raspuns-Cu ce-ai gresit laureatule de te lauda toti pitifelnicii ?Raspunsul ar fi- "Draga Hrusciov , fa-mi un loc la picioarele tale , ca altul nu-mi gasesc "!


Abonare la comentarii cu RSS



ESRI

Top 5 articole cele mai ...


Life
Bancul zilei: Diferenta dintre predictie si precizie
Fiind foarte meticulosi, englezii au statistici pe baza carora pot prezice cati oameni vor muri anul viitor. Pe de alta parte, insa...
citeste mai multe articole din LIFE

Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Miercuri