Militant pentru drepturile culturale si nationale ale romanilor bucovineni si basarabeni, Ion Nistor a avut un merit incontestabil in reintregirea tarii. Ca istoric, si-a inchinat intreaga activitate cercetarii a numeroase probleme cu rezonanta publica, cu scopul vadit de a oferi argumente temeinic documentate in sprijinul cauzei nationale, in dezbaterile istorice, culturale si politice ale vremii sale. In plan politic a avut o cariera marcanta, pe care, de asemenea, a dedicat-o unui singur scop: integrarea accelerata si neconditionata a provinciilor alipite in urma Unirii din 1918 in structura centralizata a statului si incadrarea acestora in sistemul administrativ, cultural si economic al regatului roman. Vezi si alte recomandari de lectura

fakepath\istoria-basarabieiFoto: Hotnews

Sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial, ce a insemnat pierderea definitiva a celor doua provincii de care era atat de atasat, ocupatia sovietica si instaurarea regimului comunist au fost pentru Nistor momente de grea incercare — astazi, o marturie despre drama generatiei care a faurit Romania Mare. Istoria Basarabiei este prima sinteza istoriografica romaneasca referitoare la acest spatiu. Desi a fost interzisa in perioada comunista, aceasta carte ramane — la o suta de ani de la Unire — la fel de valoroasa si necesara. - VIRGIL PASLARIUC

Gandul meu a fost sa dau in mana cetitorilor o carte in care sa se reoglindeasca faptele savarsite de mosii si stramosii nostri pe meleagurile basarabene, de la asezarea lor acolo pana in zilele noastre, cu toate necazurile si suferintele lor, cu toata munca si jertfa lor, cu toata nadejdea si increderea in izbanda care era sa vina, pentru a incununa jertfele si straduintele lor milenare. - ION NISTOR

Ion Nistor (1876–1962) a fost una dintre cele mai importante personalitati bucovinene.

Doctor (1909), apoi docent (1912) al Universitatii din Viena, profesor extraordinar la Universitatea din Cernauti (1912), membru al Academiei Romane (1915), presedinte al Sectiunii Istorice a Academiei (1930), director al Bibliotecii Academiei (1945–1948), rector al Universitatii din Cernauti si profesor de istorie la Facultatea de Litere si Filozofie (1920–1940) si la Facultatea de Istorie din Bucuresti (1940–1941), Ion Nistor s-a remarcat printr-o activitate stiintifica prodigioasa, dar si ca luptator pentru emanciparea nationala si culturala a Bucovinei.

A redactat Actul Unirii, pe care l-a citit in cadrul Congresului General al Unirii Bucovinei (28 noiembrie 1918).

In calitate de membru al Partidului National Liberal, dupa Unirea din 1918 a facut parte din mai multe guverne, ca ministru delegat cu administratia Bucovinei (1918–1920; 1922–1926), ministru al lucrarilor publice (1927–1928), ministru al muncii, sanatatii si asigurarilor sociale (1934–1937), ministru al cultelor si artelor (1939–1940). A condus revistele Junimea literara (1904–1939) si Codrul Cosminului (1924– 1939) si a coordonat activitatea gazetei Glasul Bucovinei.

Activitatea sa stiintifica insumeaza peste trei sute de lucrari, studii si articole cu tematica istorica, unele publicate, altele ramase in manuscris. Printre acestea se numara: Bucovina sub raportul politic si administrativ (1915), Romanii si rutenii in Bucovina: Studiu istoric si statistic (1915), Istoria Bisericii din Bucovina si rostul ei national-cultural in viata romanilor bucovineni (1916), Istoria fondului bisericesc din Bucovina (1921), Istoria Basarabiei (1923), Romanii transnistreni (1925), Rasunetul razboiului din 1877 in Bucovina si Basarabia (1927), Unirea Bucovinei: 28 noiembrie 1918. Studiu si documente (1928), Insemnatatea Unirii (1930), Contributii la relatiunile dintre Moldova si Ucraina (1933), Bucovina sub dominatiunea romaneasca (1938), Vechimea asezarilor romanesti dincolo de Nistru (1939), Tudor Vladimirescu si Sfanta Alianta (1940), Temeiurile romano-bizantine ale inceputurilor organizatiei noastre de stat (1943) si altele. De asemenea, este editorul mai multor volume din colectia Hurmuzaki, cea mai importanta colectie de documente externe privind istoria romanilor.

In 1950 este arestat fara a i se intenta vreun proces; este eliberat dupa cinci ani de detentie in inchisoarea de la Sighet. In perioada comunista lucrarile sale au fost incluse in indexul cenzurii.

Vezi si alte recomandari de lectura