Cu o revista editata saptamanal de Universitatea de stat
din Oradea, pe foarte multi bani publici, studentii oradeni
sunt obligati sa-si exprime opiniile in clandestinitate. La
fel ca manifestele din perioada comunista, studentii si-au
tiparit propria brosura pe care o impart in mare secret,
dupa modelul “citeste si da mai departe”. Intitulata
“Studentul”, fascicula incearca sa prezinte adevaratele
probleme cu care se confrunta studentimea oradeana.
Strigatul de disperare al studentilor exprimat in revista
tiparita in “ilegalitate” este cu atat mai dureros si mai
impresionat, cu cat el vine dupa mai bine de un
deceniu de la descatusarea romanilor de regimul
oprimarii comuniste. “In conformitate cu moda care
se poarta mai nou la Universitate (aceea de a-ti scoate
propria revista)”, se arata pe prima pagina, “ne-am
hotarit sa punem si noi piatra de temelie a (propriilor
morminte, spun unii) revistei «Studentul», revista
care-si propune sa prezinte latura mai putin
cunoscuta a institutiei noastre de invatamant.”
“«Niciunde ca la noi» ar trebui sa fie maxima care
sa caracterizeze universitatea oradeana”, se
precizeaza in primul articol al revistei clandestine
“Studentul”.
“Impact”, ziarul tovarasilor
In publicatia intitulata “Impact” si infiintata de
rectorul-senator PSD Teodor Maghiar, problemele
studentimii oradeane nu se regasesc la nici o rubrica.
Nici un student nu a fost cooptat sa lucreze ori sa
colaboreze la saptamanalul Universitatii, articolele
sunt scrise de ziaristi din afara institutiei, care sunt
platiti cu salarii substantiale din bugetul Universitatii.
Studentii oradeni sustin ca revista pe care rectorul
-senator pretinde ca a fondat-o pentru ei face
propaganda desantata partidului de guvernamant.
“Cred ca multi dintre dumneavoastra au fost surprinsi,
la inceputul anului universitar, de aparitia unei reviste
(cica) destinate studentilor.
Dupa cateva luni, constatand ca precizata revista se
inscrie in ciclul deschis de ziarul «Scanteia»,
«traim decenii de implinire marete», ne spune revista
Universitatii oradene, iar noi studentii am devenit
atat de indragostiti de ea, incat, atunci cand o vedem,
desi se distribuie gratuit, o lasam acolo, ca nu cumva
sa furam altcuiva placerea de a se delecta. Nici un
numar fara domnul rector (diferenta e ca tovarasul
nu este membru PCR, ci PSD). Aceasta extraordinara
revista, in ceea ce priveste Universitatea, stie doar sa
laude, iar din punct de vedere politic se dovedeste un
instrument de propaganda electorala fatisa a partidului
domnului senator Teodor Maghiar.
“Calitatea de profesor universitar se transmite genetic”
«PSD alergator de cursa lunga», scrie in primul numar
al revistei, «Raportul de tara este cel mai bun pe care
Romania l-a avut pana in prezent», precizeaza
“Studentul”. Se scrie cu mare tam-tam ca numarul
de studenti a crescut la 35.000, insa nu se aminteste
nicaieri de peregrinarile noastre zilnice in cautarea unor
sali libere in care sa ne tinem cursurile, de calitatea
indoielnica a unor cadre didactice, de inexistenta unor
reguli clare in ceea ce priveste problemele nepotismului
si, nu in ultimul rand, de politica anti-student dusa de
conducerea universitatii in privinta burselor studentesti”,
se precizeaza intr-unul dintre articolele revistei ilegale.
Obscuritatea si nepotismul care au cuprins ca un cancer
institutia oradeana i-au impins pe studenti sa viseze cu
ochii deschisi la universitatile occidentale. “Este
considerat nepotrivit ca intre angajati sa existe relatii
de rudenie ori ca acestia sa apartina aceleiasi familii,
” este citatul de pe frontispiciul revistei clandestine
“Studentul”, preluat din Carta Universitatii Harvard.
“In laboratoarele noastre de psihologie o descoperire
de rasunet mondial isi pastreaza de cativa ani buni
valabilitatea; calitatea de profesor universitar se
transmite genetic. Asa se face ca micutii mult
iubitelor noastre cadre didactice imbraca inca
de la primii pasi roba pedagogiei”, scriu studentii
oradeni. Ei dau exemple de clanuri universitare,
incepand chiar cu fiii rectorului Teodor Maghiar
care urmeaza sa preia, in calitate de urmasi,
conducerea Universitatii. “Suntem cu totii bolnavi
cand vedem aceste lucruri.
Refuzati sa mai fiti condusi ca niste marionete de
itele unei ideologii ieftine si haideti sa le spunem
acestor domni ca a venit timpul sa investeasca
si in calitate, nu doar in cantitate cum au facut-o pana
acum la Universitatea din Oradea. Sa faca vizite mai
dese prin caminele studentilor, de pe urma carora isi
iau dumnealor salarii grase, sa-si stabileasca un
sistem competitiv de valorizare a muncii noastre,
sa renunte la nepotism si sa promoveze profesori
cu competenta internationala pe criteriile stabilite
de marile universitati, sa administreze mult mai
eficient bugetul universitatii (la care si noi, si
MEC cotizam), iar bursele nationale si internationale
sa le imparta echitabil”, striga din ilegalitate studentii
oradeni.
“Tata a refuzat sa intre in PCR, iar eu iau lectii de la
un securist” Pe langa nepotismul care a pus stapanire
pe Universitatea oradeana, studentii se declara de-a
dreptul scarbiti de promovarea si mentinerea pe functii
a profesorilor fosti comunisti si securisti inraiti. “Exista
motive sa fim mandri cand avem printre decanii nostri
supravetiutori ai gulagului comunist”. Exemplul ales
de studenti a fost cel al fostului securist Ovidiu
Tinca, controversatul decan Facultatii de Drept.
“Mergem insa cu placere la cursurile celui care a
anchetat-o si a terorizat-o din umbra pe Doina
Cornea. Ne zambeste sarmant, ne dicteaza incet
si participa la conferinte nationale si internationale.
Tatal meu a refuzat acel carnet de membru PCR
pentru a fi astazi un muncitor cu o leafa de mizerie,
iar eu iau lectii de Drept constitutional de la securistul
imbracat in costume elegante", se arata in articolul
“Fost securist preacurat decan”. Cat timp vocile lor
se vor face auzite, studentii oradeni spun ca vor
astepta “ca o ceata de orbi aparitie urmatorului
numar al revistei «Impact»”, ca sa vedem ce realizari
paradiziace s-au mai infaptuit la Universitatea noastra”.
Urmatorul numar al revistei “Studentul” va aparea
“cand vom face rost de bani”, scriu studentii oradeni,
in primul numar al publicatiei lor.
