Slugile Ceausestilor si osanalele lor gretoase .

Au laudat, patetic, subcultura. Acum, mimeaza uitarea, iar echipamentul de lucru, cu ecusonul format din secera si ciocan, l-au ascuns in sifonier, inlocuindu-l, in suierul gloantelor din decembrie ’89, cu un nou costum. Dar pe dinauntru au ramas aceiasi oportunisti, gata oricand sa laude.

GAZETA va prezinta o serie de texte publicate in anii ’80 in cotidianul-comunist “Pentru Socialism”.

Am cunoscut comunismul pe ultima suta de metri si ma simt norocoasa. Cu toate acestea, ii consider mai norocosi decat mine pe cei, prea putini, care au avut curajul sa–l infrunte. Din pacate, majoritatea romanilor si-a vandut demnitatea pe-o butelie. Iar astazi, niciunul nu mai recunoaste nimic. Toti au fost viteji, anticomunisti.

Fiindca ceea ce este scris nu se poate nega, am rasfoit cateva numere din “Pentru Socialism”, fostul ziar de propaganda al comunistilor maramureseni. Textele nu au nevoie de comentarii. Sunt scrise cu acelasi limbaj de lemn. Laude gretoase adresate unor tirani inculti.

Manipularea comunista

Rasfoind ziarele pline de praf, imi spuneam ca sunt in fata unei dovezi palpabile a perioadei comuniste, dovada ce nu mi-a inselat asteptarile. Pe langa textele de laude si multumire adresate Ceausestilor erau si zeci de alte texte in care se prezenta frumosul nostru judet si, mai ales, cum au reusit C.A.P-urile, fermele sau oricare alte unitati sa depaseasca de zeci de ori productia propusa.

Minciuni si exagerari. Aceste texte, marturii ale unui umil adevar, pot fi incomode, iar ziarele pot fi luate drept martori. Pentru unii, articolele cu laude-comuniste au fost atat de importante, incat au lasat in urma lor… decupaje ingrijite in mijloc de pagina ! Acele “goluri” sunt realitati carora timpul nu le mai ofera nici o explicatie.

Cine mai stie cine a decupat un articol dintr-un ziar scris in urma cu 20 zeci de ani? A disparut pur si simplu. La fel de surprinzator este si catalogul. Din sertarul dedicat PCR-ului lipsesc multe nume care au trambitat elogii comunistilor. Dar stati linistiti, unii nu s-au putut ascunde. GAZETA va prezinta o scurta lista.

Tovarasii care nu se vad pe aceasta lista nu trebuie sa intre in panica, va veni si randul lor.

Pionierul Filip Pavel!

Primul pe lista slugilor tovarasilor este Filip Pavel, actualmente purtator de cuvant al Inspectoratului Scolar. Filip este unul dintre cei care se mandrea cu cravata sa de pionier.

Vineri, 12 februarie 1988, aparea in unicul cotidian din judet urmatorul text: “Instituirea unor manifestari sistematice, cum ar fi aniversarea zilei de nastere, obtinerea unei performante scolare, sportive si culturale, reprezinta o parghie de sudare a colectivului de elevi, cu efecte considerabile in modelarea convingerilor umaniste superioare, in prevenirea evaziunilor comportamentale de

tip mistic”, semnat de profesorul Pavel Filip, pe vremea aceea presedintele Consiliului municipal Baia Mare al Organizatiei Pionierilor. Textul, pare de-o profunzime… adanca. Fiindca totusi cuvantul “mistic” nu ne-a derutat, ne intrebam daca este vorba de acelasi Filip, care astazi invoca pedeapsa divina. Cum se poate schimba un om!

Pana poetilor rosii

Sufletul de poet nu l-a lasat nici pe Augustin Botis, acum director la Directia Generala Judeteana de Protectie a Drepturilor Copilului Maramures, sa-si ignore “zbuciumul rosu”. “Sensibilitatea interogativa a epocii noastre a sporit perfectionarea institutionala a politicului si solicita si revolutionarea sensibilitatii.

Vectorul revolutionar al culturii socialiste are nevoie de agenti umani, apti si dornici sa–l infaptuiasca in plan societal. Documentul politic ne solicita pe toti”, spunea, sfarsit de atata solicitare, Botis. Dar nici perioada comunista nu l-a lasat indiferent la problemele copiilor.

“Educarea sentimentului patriotic la copii reprezinta o sarcina de mare pondere si complexitate in cadrul preocuparilor scolii, organizatiei de pioneri si tineret. Sentimentul patriotic devine materializabil prin altoirea constienta si sistematica in osatura personalitatii copilului, a unui sistem de reprezentari, idei, convingeri si atitudini”, scria Botis.

In sufletul directorului DPC ”vectorul culturii socialiste” se imbina armonios cu ”altoirea sentimentului patriotic”. Liric, realmente liric, stimabile. Nici Echim Vancea, actualul director al Bibliotecii din Sighetu Marmatiei, nu se zgarcea in laude si osanale.

“Desfasurata sub semnul inaltei raspunderi comuniste, revolutionare, al hotararii neabatute a tinerilor de a fi participanti activi la infaptuirea planurilor si programelor de dezvoltare economico-sociala, conferinta de dare de seama si alegeri a organizatiei municipale Sighetu Marmatiei s-a constituit intr-o exigenta analiza a activitatii desfasurate”, scria Vancea.

Comunistii de ieri, afaceristii de azi

Marian Marchis, actualmente om de afaceri, era pe vremea aceea prim-secretar UTC. Dupa ’90 s-a dezbracat, cat ai zice peste, de haina socialista si a imbracat-o pe cea capitalista. Cel care sustinea sus si tare egalitatea, cumpara acum si ce nu are voie, de exemplu, Casa Tineretului.

“Ne traim tineretea – varsta a optiunilor fundamentale – insusindu-ne spiritul revolutionar, normele comuniste, pregatindu-ne temeinic pentru munca”, delira Marchis. Petru Tersanschi a fost primar in Targu Lapus, iar acum este director REMAT. Si Tersanschi se poate “lauda” cu cateva urari fierbinti la adresa tovarasului.

“… sub conducerea partidului, a tovarasului Nicolae Ceausescu, caruia ii adresam din inima fierbintea urare de multi ani cu sanatate, spre fericirea intregului popor”, ura in 1989 Tersanschi. “Uraaa! Ceausescu si poporu’ / Stima noastra, tricoloru’!” Dar lista “laudatorilor care n-au murit” (nici macar de rusine) nu se sfarseste aici.

In “Maramures”, suplimentul politic, socio-cultural al publicatiei Pentru Socialism din luna mai 1972, Victor Vaum, directorul Directiei de Munca si Protectie Sociala slavea sociologia comunista.

“Daca fizica secolului al XVIII-lea ne-a dat imaginea inginerului modern, iar biologia secolului al XIX-lea a adus medicul modern, credem in aspiratia stiintelor sociale inspre binele omului, aspiratia care nu este numai binevenita, ci chiar impusa de realitatea socialista”, scria plin de elan socialist Vaum, pe vremea cand era secretar stiintific al grupului de cercetari pentru

problemele tineretului Maramures. De “sindromul” laudelor nu a scapat nici scriitorul Augustin Buzura, care a tinut si el sa sublinieze geniul iubitului nostru conducator.

“Societatea pe care o edificam nu se realizeaza decat prin munca, iata un adevar la care secretarul general al partidului ne indeamna sa avem mereu atentia treaza”, scria Augustin Buzura, intr-o duminica de decembrie a anului 1977.

Sportul P.C.R.

Laudele nu lipseau nici daca era vorba de o biata competitie sportiva, intre scolile baimarene. “Pornind de la indicatiile cuprinse in Hotararea C.C. al P.C.R. cu privire la dezvoltarea continua a educatiei fizice si a sportului, catedra de educatie fizica de la Grupul Scolar Minier Baia Mare a organizat sambata competitia Cupa Primaverii.

In organizarea si desfasurarea competitiei, un aport substantial l-au adus conducerea unitatii si comitetul UTC al scolii”, scria Petre Albu, director al Liceului cu Program Sportiv, atunci doar profesor la Grupul Scolar Minier. Ramanem la invatamant, doar ca de data aceasta la cel universitar.

“In viata societatii socialiste romanesti, rolul Congresului al IX-lea al partidului in declansarea procesului de ridicare pe o treapta superioara a edificarii noii oranduiri este indisolubil legat de contributia determinanta a secretarului general al partidului, tovarasul Nicolae Ceausescu, la conturarea cailor de urmat pe baza aplicarii teoriei stiintifice revolutionare, corespunzator

conditiilor specifice ale tarii noastre.” , scria in numarul din 24 ianuarie 1988 lectorul universitar, dr. Toma Hutira, astazi profesor universitar la Universitatea de Nord. Lista cadrelor universitare baimarene care au adus elogii perioadei comuniste e lunga, cat ziua Postului pentru pofticios.

Putini sunt cei care au avut retineri in a-l lauda pe tovarasu’ Nicolae Ceausescu, dar mare mirare ca macar unul sa-si asume greselile facute. Totul s–a uitat. Dar vom reveni. E doar o chestiune de… timp.

Cred ca nici unul dintre cei de pe aceasta lista sau oricare altul care si-a presarat numele prin diferite catastife comuniste nu au decenta sau verticalitatea sa-si asume responsabilitatea lasitatii de atunci. Pentru asta ar trebui sa aiba demnitate, o calitate cu care oportunistii nu se pot mandri.

Din singura colectie publica, cea a Bibliotecii Judetene Maramures, lipsesc pagini sau chiar numere intregi din ziarul judetean de propaganda comunista “Pentru Socialism”. Cine si ce are de ascuns?

Bibliotecarii mai vechi sunt convinsi ca in sertarul dedicat ideologiei comuniste de la Biblioteca Judeteana Maramures erau… mai multe fise! Asa cum au disparut ziarele, au disparut si fisele.

Vectorul revolutionar al culturii socialiste are nevoie de agenti umani, apti si dornici sa-l infaptuiasca in plan societal. Documentul politic ne solicita pe toti. (”solicitatul” Augustin Botis, directorul Directiei pentru Protectia si Drepturile Copilului Maramures)

Si daca acesta este un adevar incontestabil, este meritul secretarului sau general, tovarasul Nicolae Ceausescu, a carui grija atenta si permanenta pentru pregatirea, formarea noastra ca demni cetateni ai acestui ev socialist, am simtit-o si o simtim din plin. (fragment din delirul gretos al lui Marchis Marian, actualmente om de afaceri, fost prim-secretar UTC)