Lasati orice speranta la intrarea in Trezorerie!

de Antonia Maer, Mariuca Androne     Independentul
Miercuri, 16 iunie 2004, 0:00

(Foto: Dana Baciu)

Cei care frecventeaza ghiseele vin cu diverse probleme: fie au de platit o taxa sau o chitanta pentru buletin, fie vor sa achite un impozit, fie au „creditat" statul cu economiile lor, pe care le-au investit in certificate de depozit, iar acum vin sa-si incaseze dobanda.



Mai exista si o a treia categorie: cea a agentilor economici, care iau sau dau ordine de plata sau pur si simplu vin sa ridice rambursarile de T.V.A. pe care li le inapoiaza statul.



Fara sa acuzam pe nimeni de cele ce se petrec in spatele fatadelor trebuie sa remarcam ca, la un moment dat, ne-a batut gandul sa nu-i mai blamam atat pe cei care renunta sa dea banii statului daca au atat de asteptat pana sa-si usureze buzunarele. In fond, ca sa fii in legalitate, trebuie sa fii un bun contribuabil, dar inseamna oare ca trebuie sa-ti pierzi si timpul?




Ora 10,00. Zona Garii



La sediul principal al Trezoreriei din zona Garii nu parea, din afara, prea multa agitatie. Din cele doua usi dotate cu senzori pentru detectarea a Dumnezeu stie ce, numai una functiona, cealalta fiind blocata.



Ne-am strecurat prin despartitura si am fost indrumati la una din cele doua cozi „principale": una de achitat taxe, iar cealalta pentru a incasa dobanda de la stat, pentru certificatele de Trezorerie. Cele doua ghisee de plati catre agentii economici nu erau prea solicitate. Sistemul automatizat: se deschide usa, iar doua persoane pot intra sa-si plateasca darile.



Dincolo de usa, mister total: nu transpare nici un zgomot, nici o soapta, dar dinspre incaperea pazita adie un vanticel racoros, ceea ce ne face sa credem ca incaperea de dupa usa este dotata cu aer conditionat. Nu este cazul salii in care stau oamenii la cozile nesfarsite: aerul conditionat este aici beneficiul exclusiv al angajatilor, nu al contribuabilului.



45 de minute si trei tigari mai tarziu, randul avansase binisor, iar oamenii de la coada, de atata timp impreuna, incepusera deja sa se imprieteneasca. Marea majoritate s-au declarat indignati ca sunt nevoiti sa chiuleasca de la munca aproape o ora, basca drumul dus-intors pentru a plati un banal… cazier.



Cei mai multi se aflau acolo cu probleme marunte: caziere, buletine, alte taxe fiscale, lucruri care nu necesita cine stie ce investigatie complexa pentru a fi rezolvate rapid de functionari.



„Nu e normal! Ar trebui sa ne arate mai mult respect, ca doar venim sa dam bani statului pe dijmele pe care ni le pune, nu stam la pomana", a exclamat indignat un batranel aflat printre cele trei persoane dinspre capatul cozii. Intre timp, un alt barbat in carje reusise sa ocupe un loc pe cele trei scaune puse in derizoriu la discretia clientilor obositi.



„Trebuie sa stam aici, era prea simplu sa platim direct la Politie. Au vazut ca nu se pierde timpul si au zis: hai sa le dam putina alergatura, ca altfel de unde mai platim zece-douazeci de functionari in plus daca se rezolva toate la Politie?", a exclamat nervos un barbat care astepta sa-si achite taxa de cazier.



Pe fondul nervilor intinsi la maxim, o tanara roscata, imbracata ca o primavara de flori de mar, si-a facut aparitia cu pas usor in sala.



A dat sa intre pe usa la care stateau oamenii cu taxele, dar a fost oprita bland de bodyguardul amabil: „sunteti cu OP"? Domnisoara a confirmat muteste, doar cu un gest al capului, ceea ce l-a determinat pe agentul de paza sa deschida usa, fara a o trimite sa stea la coada.



O clipa i-am mai zarit un petic de fusta involburata de culoarea piersicii prin usa care se inchidea in spatele ei si… gata. Poarta Cerberului s-a inchis in urma ei. „Prostimea" de la coada a ramas cu gura cascata: de unde stia bodyguardul ca tanara primavara avea OP si ei n-aveau? Ordine de plata, i-a lamurit agentul, dansa era persoana juridica.



In urmatoarele 20 de minute, alti privilegiati ai sortii cu OP au mai patruns peste rand: un domn cu ochelari cu rama aurie, o doamna intre doua varste in costum de matase, inca doua primaveri invesmantate in culori vii.



Dintre acestia, o parte venisera sa ceara rambursari, asa ca li se arata respectul cuvenit: probabil tot cu atata politete au fost tratati si Iuruc, Oprea, Natavala, veniti sa fure gramezi de bani de la stat, in vreme ce prapaditii fara firme se inghesuiau langa usa.



In fine, „poarta" s-a deschis in fata ochilor nostri uimiti: si da… era aer conditionat, ghisee cu tablii largi, doamne machiate si aranjate in fata calculatoarelor. Dar privelistea din fata era tot pentru cei cu OP: noi, cei cu cazierele si cu buletinele si alte taxe marunte, am fost trimisi la cusca de langa usa, unde statea o functionara acra.



S-au scurs alte minute bune pana cand calculatorul si imprimanta si-au facut datoria si au eliberat pretioasa chitanta roz trebuitoare.



Trezorierul-sef a cerut plati pe Internet



Intre timp, seful institutiei primise de stire ca doi ziaristi au patruns in incinta. Cum auzise atatea despre aceasta tagma blamata, ne-a luat la sigur: cine v-a trimis? Am fluturat spre ea hartiutele roz doveditoare ale taxei platite statului, obtinute cu sudoare si pretul unei ore irosite si a 120.000 platibili in lei.



„Nu, zice ea, cine v-a trimis?" I-am explicat ca subiectul reportajului s-a nascut spontan, la vederea oamenilor transpirati si nervosi, cu ochii pe ceasul care le arata cate ore li se vor taia la pontaj.



In cele din urma, trezorierul-sef Pena Antoniewicz s-a relaxat si a spus ca, din punctul ei de vedere, si-a educat angajatii sa manifeste respect fata de contribuabilii care le pun o paine pe masa si le asigura locul de munca. Ea si-a exprimat convingerea ca intarzierile si imbulzelile nu se datoreaza personalului din subordine, ci… logisticii.



Oricum, a spus trezorierul-sef, la Constanta situatia este mai roz decat la Bucuresti, unde exista ghisee unde… oroare… chitantele sunt completate cu pixul.



Pena Antoniewicz a declarat ca, in urma cu doua luni, a trimis Ministerului de Finante o propunere prin care arata ca sistemul ar fi mult mai flexibil daca agentii economici si-ar putea face tranzactiile prin sistem electronic, ceea ce ar lasa mai mult timp liber pentru programul cu publicul.



Ora 11,15. Locatie: Administratia Financiara



Nu demult, un om a pierdut lupta cu SISTEMUL de la Trezorieria de langa Colegiul „Mircea cel Batran", suferind un infarct fatal, culmea, imediat dupa ce apucase sa plateasca taxele statului. Ieri, conditiile erau propice pentru alte cateva zeci de infarcte miocardice. Soare, cald, zeci de oameni insirati pe trepte in incercarea de ajunge la ghiseele din incinta.



Mai multe functionare se agitau prin incinta cu hartii in brate, iar alte cateva zeci de persoane apucasera sa intre in incaperea din fata ghiseelor.



Culmea, desi solicitantii erau, in mod evident, mai numerosi decat la sediul de langa Gara, personalul se misca, probabil, mai rapid, asa ca cei de la coada si-au permis sa fie mai ingaduitori cu functionarii: „Nu stau decat de 20 de minute, a afirmat un batranel care se afla in apropierea usii de la intrarea in incinta".



„E si vina noastra, asteptam pana in ultima zi sa ne reglam treburile", a mai adaugat un altul. Problema ramanea, insa, aceeasi, majoritatea se invoise o ora-doua de la munca, doar ca sa se achite de datorii, dar mai avea de stat, pentru ca, o data trecut pragul, cozile din interior se ingrosau.



Desi aflasem ca la acest sediu programul este mai lung, nu ca pentru gravide, asa cum s-a exprimat un alt barbat de pe scara, nervos ca tragea chiulul de la birou, de fapt, la intrare era afisat ca, la maxim 14,00, activitatea se termina si aici. Doar cateva ore pe zi pentru niste bani pe care-i dai, nu-i iei…























265 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Marţi