Absolut senzational! Organizatia terorista kurda PKK, e finantata si din Mures!

de Julien Tanase     Vocea Harghitei si Muresului
Luni, 21 iunie 2004, 0:00

Sunt convins ca aceste randuri vor fi citite cu sufletul la gura si chiar cu inima stransa de multi dintre cei care au de-a face cu subiectul atins de mine, insa sincer… nu sunt eu de vina pentru emotiile si insomniile pe care le voi starni.



Viata a facut ca si mie sa-mi revina sarcina sa rascolesc prin toate mizeriile existente in societatea mureseana si e de datoria mea sa aduc la cunostinta societatii civile, cazurile in care coruptia la cele mai inalte nivele ale societatii romanesti, face loc dezvoltarii altor nemernicii, de genul finantarii unor organizatii teroriste sau, mai mult chiar, sta la baza cazurilor de crime ramase cu



autori necunoscuti sau distruge destine umane. Imi dau perfect de bine seama de importanta informatiilor pe care le detin la aceasta ora dar stiu foarte bine insa si ce afirm.



Mai stiu si ca toate institutiile muresene imi vor citi randurile cu extrem de mare atentie, astfel ca promit sa le furnizez un caz atat de complex, de coruptie si crima organizata, incat am cutezanta sa afirm ca dosarul mafiotului Riccardi Orlandino, va „pali de invidie" in fata celui despre care doresc sa va vorbesc…

Cu toate acestea acum spuse, va rog totusi sa-mi mai acordati o saptamana de ragaz, ca sa pot pune cap la cap, toate elementele existente (precum intr-un puzzle), pe care le detin, ca apoi sa va pot furniza un tablou cat mai general si mai complex legat de subiectul care are titlul de mai sus.



O saptamana de ragaz va mai cer, asta dupa ce am muncit vreme de aproape o luna de zile pentru a aduna toate informatiile, pentru a le verifica si mai ales pentru a putea intelege ceea ce cu groaza incepusem „sa miros" si-anume faptul ca din cauza coruptiei societatii noastre romanesti, o renumita organizatie terorista kurda, numita PKK, e finantata sub ochii autoritatilor muresene,



care ori nu stiu ce se intampla, ori priveste in alta parte ori e de acord cu fenomenul, avand situatia sub control. Voi reveni insa cu amanunte absolut incendiare, in editia viitoare a ziarului meu…

Pana atunci, va voi prezenta, pe scurt, o scurta cronica a evolutiei diverselor evenimente legate de aceasta organizatie terorista kurda, numita PKK, evenimente petrecute si pe teritoriul Romaniei, asta pentru ca sa va puteti face o imagine cat mai complexa a subiectului pe care il voi dezvalui in editia viitoare…

UN KURD LA PUTERE LA BAGDAD

Pentru inceput, e bine sa stiti ca la ora actuala, dupa capturarea lui Saddam Husein in Iraq, kurzii au ajuns sa joace un rol deosebit de important in evolutia Iraq-ului si a politicii din Arabia Centrala.



De exemplu, e bine sa stiti ca unul din motivele racirii relatiilor dintre Turcia si SUA in ceea ce priveste razboiul cu Irakul, a fost candidatul surpriza pe care echipa Bush la promovat pentru conducerea Bagdadului dupa razboi, acesta fiind Jalal Talabani, nimeni altul decat seful Uniunii Patriotice din Kurdistan (PUK), in varsta de 69 de ani.



Oficialitatile din Washington au declarat la aceea data ca nu au gasit inca un candidat pentru conducerea Irakului dupa izgonirea lui Saddam Husein si au continuat sa sustina ca sunt inca in cautarea unei persoane capabile de a fi lider.



Consilierul presedintelui SUA in problema Irakului, Zalmy Khalil- Zad, a inceput insa sa trimita in secret mesageri pentru a face propaganda electorala pentru candidatura lui Talabani, pentru postul de Prim-ministru sau sef al statului democrat Irak, dupa perioada de stabilizare.



In aceasta perioada, care ar putea dura 18 luni, comandantul armatei SUA si un oficial civil vor conduce guvernul in Bagdad.



Trimisii lui Khalil- Zad au avut parte de o surprinzatoare opinie favorabila a irakienilor in ceea ce priveste propaganda electorala, caci liderii irakieni Sunni au fost constienti ca dupa ce au fost supusi lui Saddam si au colaborat cu regimul acestuia timp de 3 decenii, actualmente au putine sanse sa sustina un candidat din randul lor, chiar daca ar fi reusit sa cada de acord asupra unui singur



candidat. Acestia au fost de acord ca in absenta unui lider Sunni, sa fie posibil sa ajunga sa fie condusi de catre un politician Shiit, care ar reprezenta o comunitate ce constituie 60% din populatia irakiana.



Mai mult, daca fortele armate ale lui Saddam au pierdut razboiul cu americanii, Bagdadul a ramas fara o forta de lupta comandata de Sunni, cu exceptia celor doua militii apartinand kurzilor, antrenate si echipate de americani: gruparea PUK, condusa de Jalal Talabani si Partidul Democrat Kurd, condus de Massoud Barzani. Cele doua forte, numarand fiecare 20.



000 de combatanti, pot lua oricand locul unei noi armate irakiene, care cu ajutorul americanilor ar putea apara comunitatea Sunni de gruparile Shiite. Trimisii lui Khal-Zad au fost intr-un permanent dialog cu Barzani si oamenii lui, cu scopul de a-i uni pe cei doi mari lideri kurzi intr-un pact care ar putea pune temelia unui nou guvern la Bagdad.



Una din posibilitatile luate in discutie, potrivit surselor Parlamentul, este aceea in care Jalal Talabani ar ocupa locul de Prim-ministru si Barzani- ministru al apararii. O alta posibilitate il aseaza pe Barzani drept conducator al Kurdistanului autonom. Formula in care apare Talabani este tratata cu atata seriozitate de Washington incat a fost propusa Iranului.



Talabani insusi a vizitat capitala iraniana nu de mult, pentru a-si promova intentiile. Sursele Parlamentul din Teheran sustin ca oficialii iranieni, cu toate ca nu sunt de acord in totalitate cu ideea, au acceptat propunerea cu o conditie: o reprezentare Shiita destul de puternica in noul regim si o lista cu functiile in guvern rezervate Shiitilor.



Partea americana nu s-a opus, dar a cerut mai intai anularea pactului de colaborare dintre Barzani si Garzile Revolutionare iraniene, pact care interzicea relatiile militare dintre un oficial guvernamental al Bagdadului si o parte straina.



Oficialitatile de la Ankara au fost contra acestei propuneri deoarece, spun ei, numirea unui oficial kurd in functia cea mai importanta la Bagdad ar starni apetitul pentru putere al nationalistilor kurzi, lucru care ar fi foarte periculos. Kurzii ar fi incurajati sa lupte pana la formarea unei zone kurdistane ce depaseste limitele kurde din Irak, Iran si chiar ale Turciei.



Cine sunt deci cei doi lideri kurzi?…

Din cate am reusit sa aflu, Jalal Talabani, e liderul Uniunii Patriotice Kurde, care imparte actualmente controlul in Iraq, cu Massoud Barzani, liderul Partidului Democrat Kurd, avand baza la Sulaymaniyah, iar teritoriile PUK se intind in sudul oriental al Kurdistanului, in timp ce KDP se intind in partea de vest.



Cei doi conducatori kurzi, care s-au luptat intre ei timp indelungat, au mai ajuns la o cauza comuna doar in anul 1998 si si-au subordonat armatele razboiului dus de americani pentru rasturnarea regimului condus de Saddam. In anul 1976 Talabani a pornit o revolta armata impotriva guvernului Baas din Bagdad, oamenii lui Talabani suferind o tragedie in anul 1988, cand Saddam a ucis aproximativ 50.



000 de oameni intr-un atac chimic impotriva Halabjah, la granitele Iranului. Talabani s-a refugiat atunci la prieteni in sudul Iranului.

Absolvent al Facultatii de Drept al Universitatii din Bagdad, Talabani a manifestat un fler pentru politica inca din anul 1991 odata cu razboiul din Golf, atunci cand prin declaratia Aliantei de vest in ceea ce privea interzicerea trecerii prin spatiul aerian, a adus pacea comunitatilor kurde, din nord si cele Shiite, din sud.

Ajungand in acest moment al relatarii evenimentelor care actualmente au loc pe scena politico-militara a Iraq-ului, gasim doi lideri kurzi, sprijiniti de americanii care risca sa si-i ridice pe aliatii lor, turci, in cap, americani care insa vad in kurzi salvarea Iraq-ului, datorita numarului mare de oameni ce se afla sub comanda lor.



Ca sa ma fac si mai bine inteles, trebuie sa mai adaug faptul ca kurzii traiesc in sud-estul Turciei, in nord-vestul Irakului si in unele regiuni din Siria. Stramosii lor, descedentii triburilor indo-europene, au locuit in orasele Mesopotamiei, nationalismul kurd incepand sa se manifeste in secolul al XIX-lea, dar nici pana acum, visurile lor de independenta nu s-au realizat.



Kurzii, dupa cum preciza BBC, sunt cel mai numeros popor de pe pamant care nu are un stat propriu!... Kurzii irakieni constituie 15-20% din populatia tarii iar incepand cu anul 1961, ei lupta pentru independenta fata de Bagdad. In anul 1970, kurzii si guvernul irakian au incheiat un acord privind crearea unei regiuni autonome kurde, infiintat patru ani mai tarziu.



Dupa conflictul din 1991, Bagdadul a pierdut controlul asupra perimetrului kurd, situatie exploatata imediat de kurzi. De facto, ei au format un stat propriu. Kurzii ar dori ca dupa inlaturarea actualului regim de la Bagdad, Irakul sa devina stat federativ cu doua entitati distincte, una kurda in nord, alta de factura araba in sud.



Acest lucru antreneaza insa proteste din partea Turciei, pe teritoriul careia traiesc 12 milioane de kurzi si care este ingrijorata de intentiile kurzilor de a-si dobandi independenta.

Principalul grup militant kurd din Turcia, Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK), a anuntat de curand ca va renunta unilateral la armistitiul convenit cu autoritatile turce dupa arestarea liderului gruparii, Abdullah Ocalan, in urma cu patru ani, caci un purtator de cuvant al gruparii a declarat ca guvernul de la Ankara nu a reusit sa acorde kurzilor mai multe drepturi politice si culturale.



Luna trecuta, guvernul Erdogan a anuntat insa imediat o amnistie partiala pentru luptatorii PKK, dar in care nu au fost inclusi si liderii gruparii. De mentionat ar mai fi faptul ca peste 30.000 de oameni au fost omorati in cei 15 ani de cand PKK din Turcia lupta pentru autonomia regiunii, cu majoritate turca din sud-estul Turciei.



Kurzii reprezinta minoritatea cea mai importanta din Turcia, aproape o cincime din populatia de 70 de milioane de locuitori. Turcia insa, impreuna cu Statele Unite si multe alte state europene considera PKK o grupare terorista si refuza orice negocieri in vederea solutionarii problemei kurde.

Liderul PKK, Abdullah Ocalan, a cazut in mainile turcilor

Dupa mai multi ani de incercari si nenumarate demersuri diplomatice, autoritatile de la Ankara au reusit, poate tocmai atunci cand nu mai sperau, sa il aresteze pe "inamicul numarul unu al Turciei", liderul Partidului Muncitorilor din Kurdistan, Abdullah Ocalan.



Cu vocea tremurand de emotie, intr-o zi de februarie a anului 1999, premierul turc Bulent Ecevit anuntase in cadrul unei conferinte de presa, ca Ocalan a fost retinut "in urma unei operatiuni secrete", adaugand cu mandrie ca "am promis ca pana la urma il vom prinde si ne-am tinut aceasta promisiune fata de statul turc".



Premierul tinuse totodata sa precizeze ca arestarea lui Ocalan s-a produs fara nici un incident, asigurand ca "nici o persoana nu a fost ranita in timpul acestei operatiuni". Ecevit a precizat ca aceasta operatiune, despre a carei existenta nu au avut cunostinta decat zece persoane in intreaga Turcie, a tinut 12 zile, timp in care Ocalan a fost urmarit prin diferite tari.



Premierul turc a afirmat, de asemenea, ca, dupa arestarea lui Ocalan, soarta acestuia va fi stabilita de justitie, declarand ca liderul PKK va da socoteala pentru faptele sale si pentru actiunile organizatiei sale teroriste. Ecevit a incheiat prin a afirma ca acesta trebuie sa reprezinte un exemplu, astfel ca toata lumea sa inteleaga ca nimeni nu poate scapa daca este acuzat de terorism in Turcia.





Lungul sir de ani petrecuti de liderul PKK fugind si ascunzandu-se prin diverse tari ale lumii s-a incheiat brusc in Kenya, dupa ce functionarii Ambasadei Greciei de la Nairobi au facut un gest aproape inexplicabil, privit prin prisma relatiilor incordate dintre Ankara si Atena, predandu-l pe acesta autoritatilor kenyene pentru a fi extradat.



Unul dintre avocatii liderului Ocalan a declarat ulterior ca acesta s-a prezentat la Ambasada Greciei din Nairobi pentru a solicita acordarea azilului politic, insa cativa functionari diplomatici au anuntat in secret autoritatile kenyene despre prezenta acestuia.



Ocalan a fost retinut imediat de politia kenyana si apoi transferat catre o destinatie necunoscuta, desi prezenta lui in Kenya era cunoscuta autoritatilor de la Nairobi. In cursul noptii urmatoare, Ocalan a fost imbarcat la bordul unei aeronave si trimis, in conditii de maxima securitate, catre Turcia, unde a fost predat autoritatilor.

Alegerea liderului PKK de a fixa ca urmatoare destinatie a exilului sau Kenya, nu s-a dovedit cea mai fericita pentru acesta, arestarea sa intervenind de altfel tocmai in momentul in care Ocalan urma sa paraseasca aceasta tara cu destinatia Olanda.



Potrivit avocatului liderului PKK, arestarea acestuia a intervenit tocmai in momentul in care Ocalan se indrepta spre aeroportul din Nairobi pentru a parasi tara.

Mossadul, serviciul israelian de informatii externe, a oferit un ajutor decisiv serviciilor secrete turce pentru prinderea liderului separatist kurd Abdullah Ocalan, a afirmat apoi agentia de presa germana DPA.



Potrivit unor surse din cadrul serviciilor secrete de la Bonn, in momentul in care Ocalan urma sa fie extradat din Italia, tot Mossadul a fost cel care a avertizat autoritatile germane de pericolul pe care l-ar reprezenta pentru Germania prezenta liderului Partidului Muncitorilor din Kurdistan (PKK) pe teritoriul tarii.



Autoritatile germane emisesera pe numele lui Ocalan un mandat de arestare pentru complicitate la crima si extorcare de fonduri, insa justitia a retras mandatul, astfel incat Ocalan sa nu fie extradat in Germania. Autoritatile de la Bonn si-au justificat gestul invocand ratiuni de securitate deoarece pe teritoriul german se aflau la aceea data peste doua milioane de turci si aproape 400.



000 de kurzi.

Dupa plecarea sa din Italia, cu o luna in urma, Ocalan se pare ca a parcurs un drum lung incercand sa se refugieze intr-o tara dispusa sa-i acorde azil politic. Pe 16 ianuarie a parasit Roma, el fiind "condus" pana la granita de politie, Turcia protestand vehement fata de aceasta decizie a autoritatilor italiene.



Pe 21 ianuarie, Ankara anunta ca Ocalan se afla, aproape sigur, in Rusia, autoritatile turce avertizandu-si totodata vecinii ca ar considera drept un "act de ostilitate deschisa la adresa sa" acordarea de azil politic lui Ocalan. Pe 1 februarie, Ocalan a esuat in tentativa lui de a merge in Olanda, pentru a se prezenta la Curtea Permanenta de Arbitraj de la Haga.



Apoi, pe 2 februarie, Ankara a anuntat ca acesta ar fi in Grecia, dar in aceeasi zi, ministrul belgian de externe a declarat ca rebelul kurd nu este bine venit in tara sa. La numai o zi, se afirmase ca acesta ar fi la Moscova sau la Minsk.



Pe 4 februarie, un aparat particular in care se banuia ca ar fi fost Ocalan, a primit interdictie de aterizare in Belgia, iar pe 7 februarie, liderul kurd a cerut interventia Atenei pentru convocarea unei conferinte internationale legata de problema kurda. In acest moment, sase deputati greci au cerut acordarea de azil politic in Grecia pentru Ocalan.



Pe 14 februarie, acesta a cerut azil politic in Grecia si si-a retras cererea adresata Moscovei.

Abdullah Ocalan ispaseste actualmente o condamnare de foarte multi ani de inchisoare, pentru terorism international, si incercand sa asigure comunitatea internationala de faptul ca o eventuala condamnare la moarte a sefului PKK este exclusa, acuzatorii sai au declarat ca in Turcia, Ocalan "va avea parte de un tratament mai bun decat in orice alta tara".



Reprezentantii stangii din parlamentul italian au cerut apoi comunitatii internationale sa faca presiuni pentru a impiedica o eventuala condamnare la moarte a lui Ocalan, considerand ca o asemenea masura ar reprezenta "o violare grava a drepturilor omului, care ar plasa Turcia in afara Europei pentru totdeauna".



La randul sau, guvernul italian a cerut la aceea vreme, autoritatilor turce "garantii umanitare si juridice in legatura cu tratamentul la care va fi supus liderul PKK".

Ca sa fiu cat mai explicit, trebuie spus faptul ca liderul kurd Abdullah Ocalan reprezinta prototipul "liderului carismatic" pentru separatistii kurzi si pe cel al "ucigasului sangeros" pentru autoritatile de la Ankara.



Supranumit "Apo", acest barbat de 49 de ani, (cati avea la data arestarii sale!) masiv, cu o privire exaltata si cu o mustata groasa neagra, a condus cu o mana de fier PKK, un partid marxist-leninist, pe care el insusi l-a fondat in anul 1978 impreuna cu cativa tineri colegi studenti.



Acest partid a inlocuit "Armata de Eliberare Nationala din Kurdistan", care fusese infiintata, tot de el, cu cateva luni mai devreme. PKK ajungand sa lupte pentru edificarea "Marelui Kurdistan" pe teritoriul Turciei, Iranului, Irakului si Siriei, stat ce ar reuni 20 de milioane de cetateni kurzi.



Nascut in anul 1949 in orasul de provincie Sanliurfa, de la granita cu Siria, intr-o familie de tarani cu sase copii, Ocalan s-a lansat in militantismul politic inca din perioada cand facea studii politice la Universitatea din Ankara. El a fost arestat in 1972 si a stat la inchisoare timp de sapte luni, fiind invinuit de "activitati pro-kurde".



In 1978 a creat PKK pentru ca a "preferat sa nu-si piarda timpul cu dezbaterile politice in ceea ce priveste cauza kurda si sa treaca la lupta armata.



Abdullah Ocalan a fugit din Turcia inainte de lovitura de stat militara din septembrie 1980 si a trait in exil, incepand din 1981, la Damasc sau Bekaa, localitate aflata pe teritoriu sirian, unde si-a stabilit cartierul general si tabara de antrenament militara, aceasta din urma fiind inchisa in anul 1992.



Pe 15 august 1984, Abdullah Ocalan, considerand ca efectivele sale sunt suficiente, a decis sa declanseze lupta armata impotriva puterii turce, aceste actiuni cuprinzand si atacuri asupra unor sate kurde care refuzau sa coopereze. In 1993 a anuntat, unilateral, incetarea ostilitatilor, cerand in schimb negocieri politice cu Ankara, dar autoritatile turce au respins aceasta cerere.

In vreme ce kurzii din intreaga lume au manifestat zgomotos si chiar violent in unele tari, vestea ca liderul lor a fost arestat, a fost receptata de kurzii din Romania cu o anumita resemnare. Spre deosebire de conationalii lor din capitalele europene, care au ocupat ambasadele si consulatele Greciei, kurzii din Bucuresti au ales o forma pasnica de protest.



20 de kurzi au intrat in greva foamei, pe timp nelimitat, la sediul din strada Fainari, reprezentantul PKK la Bucuresti, Yilmaz Pandogan, declarand la aceea data: "Fiind musafiri in Romania, vom respecta legile statului roman si nu vom desfasura actiuni impotriva ambasadelor Greciei si Turciei, cu toate ca cele doua guverne au organizat un complot intolerabil impotriva presedintelui



Ocalan". Conflictul din Kurdistanul turcesc se va accentua, confirma Pandogan, lasand sa se inteleaga limpede ca se va apela si la metode din arsenalul terorist. El a exclus insa posibilitatea ca asemenea actiuni, impotriva reprezentantilor oficiali turci, sa se desfasoare pe teritoriul Romaniei.

Hasan Kaya, adjunctul lui Ocalan liderul PKK, n-a primit statutul de refugiat!

Cetateanul turc de origine kurda Hasan Kaya, zis "Sehmuz", unul dintre cei mai importanti capi ai Partidului Muncitorilor din Kurdistan (PKK), retinut in aprilie 2001 de catre ofiteri ai Directiei de Combatere a Crimei Organizate si Antidrog (DCCOA) din IGP pe Calea Victoriei, a fost expulzat din Romania, in cea mai mare viteza! Kaya, in varsta de 40 de ani, cotat drept cel mai dur



recuperator PKK din Romania, a fost imbarcat pe Aeroportul Otopeni, de ofiteri din cadrul Directiei Straini si Probleme de Migrari, in cursa civila Bucuresti-Istanbul, si a beneficiat de masuri speciale de protectie. La ora 16.35, aeronava in care se afla locotenentul liderului PKK Abdullah Ocalan, a decolat in directia Istanbul.



Membrul PKK a fost declarat indezirabil pe teritoriul Romaniei in data de 22 octombrie 1998, prin ordin al ministrului de interne, "pentru fapte ce pun in pericol siguranta nationala si ordinea de drept".



Unul dintre cei mai importanti capi ai PKK a solicitat statutul de refugiat, cerere care i-a fost respinsa in data de 11 decembrie 1998 si potrivit Directiei Generale de Evidenta Informatizata a Persoanei (DGEIP), "hotararea administrativa a comisiei interministeriale insarcinate cu analizarea temeiniciei motivelor pentru acordarea statutului de refugiat a fost atacata pe cale



judecatoreasca si, dupa ce a parcurs toate gradele de jurisdictie, instanta de judecata i-a respins actiunea si, ulterior, caile de atac. Prin decizie irevocabila, Tribunalul Municipiului Bucuresti a respins cererea de revizuire formulata de Hasan Kaya, la data de 22 octombrie 2000". Kurdul Kaya, aflat intr-o pozitie foarte inalta in ierarhia PKK, risca in Turcia pedeapsa capitala.



Desi nu au recunoscut oficial, autoritatile de la Bucuresti au fost in alerta maxima din cauza reactiilor destul de dure ale kurzilor din Romania, care au demonstrat si au proferat amenintari in urma arestarii lui Hasan Kaya, zis "Sehmuz", sau "Saymuz", unul dintre importantii locotenenti ai lui Abdullah Ocalan.



Cu toate ca a tinut mai multe sedinte la varf pe aceasta tema, MI a aruncat "pisica" in ograda SRI, care are menirea sa tina sub supraveghere PKK si toate celelalte organizatii teroriste care activeaza pe teritoriul Romaniei si care pot pune in pericol, in orice moment, siguranta nationala.



Desi nu sunt de acord cu masura "pompieristica" prin care a fost retinut si pregatit pentru expulzare kurdul Hasan Kaya, cei de la SRI au refuzat sa comenteze pe tema acestei arestari, considerand cazul ca fiind unul de drept comun, in care structurile specializate ale politiei trebuiau sa-si faca datoria.



Generalul Mihai Stoica, seful de atunci al Directiei de Combatere a Crimei Organizate si Antidrog, a declarat ca operatiunea de prindere a lui Kaya Hasan a fost una exclusiv politieneasca, desfasurata pe baza unor informatii proprii. Kurdul Hasan Kaya, zis "Saymuz", s-a aflat in atentia serviciilor secrete romane ca si in atentia serviciilor secrete turce (MIT).



Despre Saymuz se stia inca din anii ‘98-’99 ca avea in jurul lui un grup de circa 30 de militantii PKK pe care ii folosea in operatiunile de estorcare a oamenilor de afaceri turci sau kurzi de pe teritoriul Romaniei. Numai in anul 1998 au fost procurate peste 1,5 milioane de dolari prin aceste metode.



Cei care au refuzat sa plateasca aceste taxe destinate finantarii PKK-ului, (cum ar fi Muamer Ylmaz, Ismail Dogan, Zafer Odemir) au fost rapiti, sechestrati sau amenintati. Uneori s-a ajuns chiar la asasinate cum au fost cele din perioada 98-’99 cand, in Bucuresti si in cateva judete limitrofe, au fost gasite cadavrele unor kurzi impuscati si incinerati.



Multi dintre teroristii kurzi special antrenati in Federatia Rusa au fost identificati si monitorizati de autoritatile romane. SRI a identificat chiar o tabara de antrenament si pregatire ideologica kurda langa Ploiesti, pe teritoriul unui fost CAP.

Kurdul Kara Hasem era adjunctul celebrului Yilmaz, care se auto-declarase responsabil PKK pentru vestul Romaniei!

Un alt celebru caz a fost cel al kurdului Kara Hasem, actualmente detinut in Penitenciarul Arad. Acesta a fost implicat in mai multe actiuni ale PKK pe teritoriul Romaniei, vizand strangerea de fonduri de la turcii aflati in tranzit sau veniti cu afaceri prin Romania.



Mai mult, Kara Hasem era adjunctul celebrului Yilmaz, sau Suleyman Bilen, care se auto-declarase liderul PKK pentru zona de vest a Romaniei. Desi politia aradeana detinea informatii despre colectarea unor asa-zise taxe de protectie de la cetatenii turci in numele PKK, pagubitii refuzau sa depuna plangere pentru demararea cercetarilor.



Buba a fost sparta de Sahin Muzafer, un om de afaceri turc, cu resedinta in Germania, care a fost rapit de un comando PKK.



Sosit la finele lui aprilie 1998 in Arad, in BMW-ul propriu, insotit de un kurd domiciliat tot in Germania, Sahin Muzafer l-a contactat la Arad pe patronul firmei Kardesler (o parcare de pe Calea Stirbei - frecventata in principal de soferi turci de TIR), in vederea unei asocieri. Sahin Muzafer i-a lasat acestuia un depozit de 12.000 DM.



La inceputul lunii mai, in restaurantul Corona, din centrul Aradului, turcul a fost acostat de trei indivizi de origine kurda. Acestia l-au avertizat sa nu faca afaceri in Arad si sa le predea banii, pasaportul si autoturismul pentru a fi folosite de PKK. Discutiile au fost conduse de Suleyman Bilen, alias Yilmaz, alaturi de care se aflau Kara Hasem, adjunctul sau si un alt kurd.



In urma refuzului lui Sahin Muzafer, el a fost amenintat cu rapirea si cu maltratarea sotiei sale din Germania. Peste alte doua zile, Sahin Muzafer a fost rapit de un grup de 12 persoane, condus de Yilmaz si de Kara Hasem, chiar din fata locuintei sale din Arad. Cu BMW-ul sau, grupul a plecat spre Bucuresti.



Intr-o parcare, la aproximativ 10 km de Capitala, Sahin Muzafer a fost preluat de alti doi kurzi, sositi cu un Opel Vectra negru, cu numarul de inmatriculare B. 01. MYG, proprietatea lui Kara Hasem. Acesta din urma a urcat la volanul BMW-ului lui Muzafer. Initial, Sahin Muzafer a fost dus intr-un apartament de bloc in care a fost sechestrat vreme de trei zile.



Apoi a fost mutat intr-un apartament de pe Stefan cel Mare 31, unde a mai fost tinut sapte zile. Intre timp, patronul firmei Kardesler din Arad a fost contactat in mod repetat de diferite persoane care i-au cerut cele 12.000 DM si actele masinii lui Muzafer. Terorizat, el a cedat, predand o geaca cu acte unui kurd. Sahin Muzafer a fost eliberat, cu obligatia de a recupera cele 12.



000 DM si pasaportul propriu, pe care urma sa le predea rapitorilor. Ajuns la Arad, el a anuntat politia. Politistii aradeni, intrati pe firul afacerii, au reusit sa identifice ultima adresa din Bucuresti unde a fost sechestrat Sahin Muzafer. A fost gasit si Opelul Vectra apartinand lui Kara Hasem. In final, acesta a fost prins si arestat. Yilmaz, creierul afacerii, a reusit insa sa dispara.



Dat in urmarire generala, el este cunoscut in randurile comunitatii turce ca fiind un adept infocat al PKK: s-a auto-proclamat responsabil din partea partidului pentru vestul Romaniei! Kara Hasem figura ca adjunct al sau. Dupa ce Sahin Muzafer a dat tonul, alti sapte turci au reclamat ca au fost talhariti de Yilmaz, care le-a luat sume cuprinse intre 200 si 1.000 DM in interesul PKK.



Dupa inceperea cercetarilor politiei, la Arad a fost trimis un ucigas pentru a-i elimina pe eventualii martori. Acesta a reusit sa scape de politie, lasandu-si in urma arma, un pistol Makarov de 9 mm, cu amortizor.



La finele acelui an, 2001, IPJ Arad a cerut, prin referat de terminare a urmaririi penale, trimiterea in judecata a lui Kara Hasem, 26 de ani, cetatean turc de origine kurda, domiciliat in Bucuresti, pentru lipsire de libertate si talharie, si a lui Suleyman Bilen, zis Yilmaz, pentru aceleasi fapte, plus inca sapte talharii.



Kara Hasem se afla actualmente in Penitenciarul Arad si declara ca nu stie pentru ce a fost inchis.

Husayn Saral, kurdul acuzat de rapiri de persoane, jaf armat si trafic cu arme a fost si el extradat!

In noiembrie 2001, autoritatile romane l-au extradat si pe cetateanul turc Husayn Saral acuzat de jafuri armate, trafic cu stupefiante si arme, extorcare de fonduri si rapiri de persoane. Politistii romani l-au transportat pe Saral in Turcia, unde a fost preluat de autoritati si incarcerat.



Client al avocatului Ion Neagu, deputat al partidului de guvernamant (PSD), Saral a trebuit sa fie arestat de doua ori de serviciul Urmaririi (ultima oara, la sfarsitul lunii septembrie, in apartamentul locuit de un important om de afaceri si director al unei banci turcesti), dupa ce un complet al Curtii de Apel l-a pus in libertate pe gangsterul turc, suspectat a fi un important membru al PKK.



Dupa re-arestarea acestuia si scandalul aparut in presa, primul-ministru Adrian Nastase i-a aratat cartonasul galben profesorului Neagu, iar Curtea de Apel nu l-a mai pus in libertate pe Saral, ci a admis, pe 4 octombrie, cererea de extradare din partea autoritatilor turce.



Husayn Saral a cerut judecatorilor romani sa nu-l extradeze, invocand faptul ca Turcia are o legislatie nedemocratica si ca acolo va fi schingiuit. Husayn Saral (41 de ani), din Ankara, a fost acuzat, in 1998, de Tribunalul de Pedepse Grele din Istanbul ca impreuna cu alti patru barbati, a comis un jaf in urma caruia au fost furate 22 de kilograme de aur si 500.



000 de dolari, dupa care a parasit tara si a fost arestat, pentru prima oara, in primavara lui 2001, in comuna Otopeni langa Bucuresti.

Orhan Kop, alt kurd „greu" a cazut in mainile autoritatilor romane!

Retinerea in februarie 2002 si expulzarea in Turcia, de catre autoritatile romane a cetateanului de origine kurda Orhan Kop a generat reactii energice din partea comunitatii kurde din tara noastra si din strainatate. Asociatia Culturala a Kurzilor Rezidenti in Romania a convocat imediat o adunare generala, urmata de mai multe conferinte de presa.



Cu aceste ocazii s-au facut afirmatii potrivit carora retinerea lui Orhan Kop nu a avut o baza legala si s-a realizat in mod pirateresc, acesta fiind torturat, legat cu sarma ghimpata si trimis imediat in Turcia.



Conform acelorasi comentarii, acest ultim incident ar evidentia faptul ca Romania sprijina si imita politica de negare si masacrare pe care Turcia o duce impotriva poporului kurd, nesocotind valorile democratice si folosind democratia ca pe o moneda de schimb, si ca desfasoara impotriva kurzilor o politica agresiva si de intimidare, care nu se regaseste in normele referitoare la respectarea



drepturilor omului.

Din afirmatiile facute de liderii kurzi cu prilejul conferintelor de presa, nu lipsesc accente amenintatoare la adresa statului roman, care depasesc cu mult atributiile unei "asociatii culturale".



Aproape concomitent, ambasadele Romaniei din Bulgaria, Grecia si Ungaria au fost pichetate de grupuri de aproximativ 30 de persoane care au scandat diverse lozinci pro-Kurdistan si pro-Oçalan, perturband pentru cateva zile activitatea reprezentantelor diplomatice romane.



Primiti de sefii misiunilor diplomatice, reprezentantii grupurilor de manifestanti au afirmat ca poporul kurd nu mai are incredere in romani, "pentru ca in ultimii doi ani le-au vandut Turciei doi compatrioti", facandu-se referire la Hassan Kaya, alias Seyhmuz si la Mudielmas, expulzati din Romania pentru nerespectarea regimului strainilor si comiterea de infractiuni savarsite cu



violenta impotriva propriilor conationali. Totodata, reprezentantul demonstrantilor a amenintat cu atacuri violente la adresa intereselor Romaniei in strainatate daca vor continua arestarile si expulzarile in Turcia ale unor etnici kurzi.



In mesajul transmis sefului misiunii diplomatice romane de la Sofia, demonstrantii kurzi care au pichetat sediul acesteia au aratat ca, daca vor continua aceste arestari si expulzari, "nici un turc din Romania nu va mai putea fi linistit".



De asemenea, un fax primit de ambasada Romaniei din Budapesta, soma autoritatile romane sa ceara scuze poporului kurd pentru predarea lui Orhan Kop Turciei.



Toate aceste actiuni cu un pronuntat caracter de amenintare si intimidare a autoritatilor romane au culminat cu un comunicat de protest in care se mentioneaza ca actiunea intreprinsa de organele de politie este un abuz la adresa poporului kurd.



S-a incercat astfel sa se politizeze si sa se culpabilizeze o actiune perfect legala, trecand sub tacere incalcarile flagrante ale legilor romane de catre etnici kurzi aflati in stransa legatura cu asa-zisa Asociatie Culturala a Kurzilor Rezidenti in Romania.



In realitate, Orhan Kop, cunoscut cu numele de cod Orhan, a fost un important activist al PKK, avand in responsabilitate estorcarea si colectarea de fonduri pentru organizatie. El a intrat in Romania in anul 2000 sub o identitate falsa, utilizand un pasaport turcesc emis pe numele Salih Bingöltekin.



A fost implicat si a coordonat actiuni violente (amenintari, rapiri de persoane, sechestrari, torturi fizice si psihice) indreptate asupra conationalilor care refuzau sa se supuna ordinelor sau sa cedeze sume de bani necesare sustinerii logistice a organizatiei. Orhan Kop a desfasurat si alte activitati clandestine, incalcand flagrant legile tarii noastre.



Prin activitatile ilegale pe care le-a desfasurat, el a fost continuatorul lui Hassan Kaya, expulzat din Romania pentru comiterea acelorasi infractiuni. In acelasi timp, Orhan Kop a participat alaturi de membri ai Asociatiei Culturale a Kurzilor Rezidenti in Romania la activitati de tip propagandistic si cultural desfasurate in favoarea PKK din Romania.



In scopul legalizarii sederii in tara noastra, la data de 18 octombrie 2001, Orhan Kop a depus o cerere in vederea obtinerii statutului de refugiat, la Oficiul National pentru Refugiati, pe numele Salih Bingöltekin, posesorul pasaportului TR-L-62I290, emis de autoritatile turce, incalcand astfel prevederile Ordonantei de Guvern privind statutul si regimul refugiatilor in Romania, care la art.



18 alin. b prevede ca cererea pentru acordarea statutului de refugiat este considerata evident nefondata, daca se constata inducerea in eroare, in mod deliberat, a organelor cu competente in materie de refugiati ori recurgerea in mod abuziv, cu rea-credinta, la procedura de acordare a statutului de refugiat.

In loc de concluzie!

Sunt convins ca v-am introdus in atmosfera halucinanta a crimei organizate si a terorismului international, iar exemplele prezentate mai sus au reusit sa va faca sa intelegeti cat de important va fi materialul pe care vi-l voi prezenta eu, saptamana viitoare si care are legatura stransa cu articolul meu de saptamana viitoare.



Pe scurt, nu e vorba decat despre coruptia existenta in Targu-Mures, mai ales in institutiile statului care ar trebui sa fie extrem de vigilente in prevenirea si combaterea terorismului international si al flagelului crimei organizate si chiar al combaterii diverselor metode de spalat banii, institutii care insa nu numai ca au ajuns sa colaboreze strans cu indivizi ce fac parte din tagma celor



expulzati pana in prezenti din Romania dar ii mai si „cocolosesc" pe periculosii infractori, de dragul mitei pe care unii functionari publici o primesc, inconstienti de riscul la care expun societatea civila mureseana. Mai aveti doar nitica rabdare si n-o sa va para rau. Promit!…
























3009 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version