Un oras si jumatate din judet la poarta RAFO!

capziarRAFO, Iacobov, Tender, Patriciu. Şi mai nou Vuza. Nume foarte cunoscute, legate de acelasi fenomen. Cel al unui gigant petrochimic vanat de toata lumea, cumparat si vandut, iertat de datorii si totusi dator. Şi bani, foarte multi bani.

Atat de multi, incat inchiderea colosului cu picioare de lut ar lasa in bugetul colectat de finantisti o gaura imensa. Aceasta, pentru ca 60 la suta din totalul accizelor colectate de Directia de Finante Bacau este acoperit de catre rafinorii onesteni.

Mai bine de jumatate din banii care ajung la bugetul judetului provin de pe platforma RAFO. 60% este un scor pe care nu-si permite nimeni sa-l neglijeze. O medie de 600 de miliarde de lei varsate luna de luna in conturile statului inseamna enorm pentru un judet a carui economie nu a inregistrat salturi spectaculoase.

Mai exact, disparitia RAFO Onesti ar reprezenta o lovitura serioasa data chiar in bugetul tarii, contributia anuala a rafinariei constituind aproximativ 2,4% din Produsul Intern Brut (PIB) al Romaniei.

Extinctia societatii, ipoteza vehiculata din ce in ce mai des dupa chemarea la PNA a unor personaje suspecte implicate in viata rafinariei, ar duce cu timpul la extinctia unui intreg oras. Scenariul este previzibil: angajatii de la RAFO (in numar de peste 2.500) au o remuneratie lunara peste media majoritatii.

Banii se duc in orasul de pe Trotus, reprezentand aproximativ 40% din capitalul care se invarte in orasel. Prin urmare, afacerile se dezvolta. Lucru dovedit de extinderea si modernizarea rapida a oraselului de rafinori.

Pe langa aceste firme, care traiesc si prin contributia indirecta a rafinariei, mai sunt firmele care aprovizioneaza cu utilaje, cele care intretin functionarea acestora, diversi furnizori, firme de service etc.

In plus, de functionarea rafinariei mai depinde si Carom, care se ocupa cu prelucrarea superioara a titeiului. Aceasta ar fi prima societate lovita direct de inchiderea rafinariei. O alta zona afectata ar fi Darmanestiul, deja vaduvit de Rafinaria proprie, aflata in acest moment in lichidare.

Motivul principal ar fi faptul ca un procent important dintre cei care au ramas fara slujbe o data cu restrangerea activitatii si apoi a inchiderii Rafinariei Darmanesti a fost transferat la Rafo.

Responsabilitate si sentinta

Scandalurile legate de rafinaria de la Onesti tin de mult timp prima pagina a ziarelor centrale. Tot mai multe nume sunt legate de acest scandal si audierile la PNA nu mai contenesc. Desi inca nu este confirmat in proportie de 100%, umbla zvonul ca pe fondul scandalului izbucnit, intreruperea alimentarii cu titei este iminenta.

In acest context, rafinaria onesteana ar putea folosi benzina rezultata in urma unui ciclu de productie pentru a mentine instalatia in functiune. Acest “cerc vicios” ar putea fi intretinut artificial un timp, dar nimic nu este reciclabil la nesfarsit.

Daca instalatiile se opresc, atunci este nevoie de aproximativ 70 milioane de dolari pentru ca mamutul sa reporneasca. Bani pe care nici statul nu are de unde sa-i dea si pe care nici un eventual cumparator nu ar fi dispus sa-i dea.

Şi acum statul nici nu mai are posibilitatea de a dispune Petrom ca cisternele sa ia drumul Onestiului, din simplul motiv ca societatea abia a intrat in procesul de privatizare. Petromidia, patronata de magnatul Dinu Patricu, nu este catusi de putin interesata sa dea o mana de ajutor rivalei RAFO. Aceeasi situatie este si la LukOil.

Prin urmare, RAFO nu poate astepta decat ajutorul Executivului, venit printr-o decizie rapida. Pentru ca, dincolo de scandaluri, de zvonuri legate de cumparari, convertiri in actiuni ale statului si orice alte scenarii ce se nasc la nivel central, aspectul pur economic este ingrijorator.

Şi asta pentru ca, undeva pe la Bucuresti, distanta dintre birourile ministeriale ar putea fi prea mare, iar o hotarare data tardiv ar putea echivala cu inchiderea rafinariei.

Finantele spun “da”

Economistii sunt de parere ca RAFO ar putea rezista pe piata. Controversatul Gaureanu, cel care si-a asumat intreaga raspundere pentru mismasurile de la RAFO, a inceput era modernizarii instalatiilor.

De mai bine de 1 an, rafinaria isi plateste accizele si impozitele pe salarii pentru a nu i se bloca activitatea cu stopajul la sursa. Sumele varsate in contul Finantelor inseamna peste 600 miliarde de lei lunar, ceea ce induce ideea ca rafinaria functioneaza.

“De aproximativ un an si jumatate, RAFO isi plateste datoriile curente. Datoriile acelea de mii de miliarde sunt aceleasi de doi ani.

Din punctul nostru de vedere, rafinaria functioneaza corect si isi plateste darile, asa ca nu vad de ce nu ar putea supravietui”, a precizat Petre Haineala, directorul DGFP Bacau.

De aceeasi parere este si liderul sindical Ion Marian, proaspat demisionar din PSD si din Consiliul Judetean Bacau. Acesta este convins ca “RAFO va merge, in ciuda perioadei grele prin care trece si a celor care intretin tensiunile la rafinarie”.

Mai mult, acesta a fost categoric si in ceea ce priveste posibilitatile de plata a creantelor, spunand ca singura problema ar fi aceea a datoriilor istorice. Ion Marian spune insa ca a discutat cu majoritatea factorilor de decizie, inclusiv Codrut Şeres, ministrul Economiei, si comisiile parlamentare responsabile.

Varianta inchiderii

Exista insa si “nesansa” ca RAFO sa fie inchisa, dupa cum s-a exprimat liderul sindical de la Onesti. Nici macar Finantele nu sunt insa incantate de varianta aceasta. In acest caz, s-ar recupera banii datorati statului, dar judetul ar pierde si cel mai mare contribuabil.

“Daca n-ar mai functiona, s-ar recupera o parte din sume, dar asta nu se intampla decat o singura data. Este mai important sa functioneze, pentru ca RAFO nu este numai cel mai mare datornic, dar si cel mai mare contribuabil”, a specificat directorul DGFP Bacau.

Dar bugetul judetului si nu in ultimul rand al statului nu poate fi lipsit de niste sume uriase care vin lunar, fara a genera pierderi in alte domenii si fara a fi resimtit in mai toate domeniile de activitate.

In plus, conform declaratiilor finantistilor bacauani, nu poate fi vorba la ora actuala de un management defectuos, in conditiile in care acesta este asigurat de o firma specializata in domeniu. Interesul acesteia este, fara indoiala, sa aduca RAFO pe o linie profitabila.

In plus, Petre Haineala a asigurat ca inspectorii care au efectuat controale fiscale periodice la Onesti au fost mereu rotiti, asa ca nu exista nici o urma de suspiciune din acest punct de vedere. Inchiderea Rafinariei nu ar insemna numai un dezastru din punct de vedere economic, ci si unul social.

Monoindustrializarea orasului a generat specializarea fortei de munca pe o singura directie: petrochimia. Reconversia fortei de munca va fi astfel extrem de dificila. Este de luat in seama si considerentul psihologic, pentru ca multi dintre angajatii societatii au varste cuprinse intre 40 si 55 de ani.

Bacaul, un judet-sponsor

Judetul Bacau a asigurat in anul 2004 aproximativ 4% din PIB. Directia Generala a Finantelor Publice Bacau a trimis la bugetul consolidat aproximativ 13 mii de miliarde de lei. Suma a depasit chiar programul creionat de Ministerul de resort, acesta reprezentand un procent de 103%. Din acesti bani, judetul Bacau a cheltuit cam o treime.

Restul, ajunsi la bugetul de stat, au fost redistribuiti la judetele mai sarace ale tarii. Se sparge astfel mitul conform caruia doar judetele din Ardeal, in principal Clujul si Maramuresul, ar avea un considerabil excedent bugetar cu care sunt ajutate judetele sarace ale Moldovei.

Vuza vrea RAFO

Magnatul Vuza, patronul unei alte societati din zona Onesti, Chimcomplex SA Borzesti, si-a facut publica intentia de a cumpara rafinaria de la Onesti. Acesta pare dispus sa plateasca datoriile istorice ale societatii si sa respecte conditiile impuse.

Singura problema ar putea fi istoria destul de controversata legata de numele omului de afaceri. Cel mai bogat milionar in dolari din Cluj, Ştefan Vuza, sustine ca averea sa este de doua ori mai mare fata de cea care i s-a atribuit in “Topul celor mai bogati oameni din Romania”.

Detinatorul grupului Serviciile Comerciale Romane (SCR) a afirmat ca valoarea totala a afacerilor holding-ului sau era in luna septembrie, conform evaluarii intocmite de o companie de specialitate, de 119 milioane de dolari, din care el detine 94% din actiunile grupului.

Vuza a mentionat ca el nu poseda, in bani lichizi, nici macar 1 milion de dolari. Presedintele Consiliului de Administratie al SCR a recunoscut ca nu se pricepe decat la comertul exterior si la negocieri.

El a mentionat ca si-a inceput activitatea pe postul de cabanier si ca a fost inrolat, in decursul carierei sale, atat in structurile Armatei, cat si ale Politiei. “Clujenii sunt cei mai curati miliardari, pentru ca toti isi platesc contributiile la timp”, a spus Vuza.

El a precizat ca este constient ca fara implicare politica nu se poate razbi in afaceri si, ca urmare, patru dintre vicepresedintii firmelor sale sunt inrolati in cate un partid.