Cand un “adevar” este reiterat sistematic de un singur canal de distributie, autoritatea acestuia va tinde sa domine constiinta publica, indiferent de probitatea valorica sau morala reala a acestuia.

Zilele trecute ma aflam in Timisoara si aflam ca Facultatea de Arta din cadrul Universitatii de Vest se gandeste serios la integrarea Fotografiei ca sectie de sine statatoare, in conditiile in care artele new media sunt intr-o mare criza la noi dar dominante de cateva decenii afara.

In paralel aproape, am fost surprins sa vad la singura televiziune cu specific cultural din Romania, TVR Cultural, o stire “culturala” smulsa din Targu Mures in care autoritatile culturale locale statutau o expozitie de arta fotografica a unui grup de fotografi amatori “la cel mai inalt nivel artistic”.

Locatia, Targu Mures, era la randu-i un element crucial al stirii, de vreme ce acest centru era prezentat ca unul de prima importanta in circuitul international al artei fotografice.

Sa le luam pe rand. Fotografia de arta a suferit, poate, cel mai mult intre artele vizuale inainte de anul 1989. Considerata o forma strategica de promovare a imaginii partidului si conducatorului tarii, arta fotografica era strict controlata de cenzorii “de la Cultura”, fie ca era vorba de expozitii fie de publicatii.

Pana si forma in care se asociau ca entitate artistica, si anume Asociatia Artistilor Fotografi, era singura acceptata de regim, in ea activand toti pasionatii de fotografie (marea majoritate amatori) din fabrici si uzine.

Manifestarile fotografice ce-si doreau o sincronizare reala la tendintele artistice internationale trebuiau, obligatoriu, sa se desfasoare in regim underground, ascunse de privirile restrictionare ale autoritatilor si departe de mediul academic care nu a integrat niciodata fotografia ca sectiune de sine statatoare in

academiile de arta. Anii optzeci sunt martorii multor asemenea evenimente, care abia acum sunt recuperate incet de literatura de specialitate. In tot acest timp, fotografii acceptati de regimul comunist, imaginea promovata de ei si tolerata de sistem, au devenit unicul reper artistic pentru piata interna de arta si, in special, pentru publicul larg.

Nu trebuie sa se creada ca fotografia oficiala era si obligatoriu de proasta calitate, pentru ca mici fotocluburi, cum erau cele din Targu Mures sau Oradea, se straduiau sa iasa din anonimat si, uneori, reuseau sa o faca chiar pe plan international, ceea ce le marea prestigiul.

Dar aici intervine o alta problema, pentru ca acest circuit international in care activau fotocluburile romanesti si, implicit, arta fotografica romaneasca era exclusiv o retea de saloane fotografice apartinand aceluiasi patron spiritual, FIAP, adica Federatia Internationala de Arta Fotografica, care excela in

a-si innobila membrii cu tituri spectaculoase fara ca acestia sa si probeze aceste valori fie prin recuperarea lor de literatura artistica, fie prin a se impune in afara lantului vicios produs de FIAP, si care in definitiv nu avea si nu are un cuvant semnificativ de spus in post-fotografia contemporana.

O asemenea expozitie fotografica, de mult bun simt de altfel, se desfasoara zilele acestea la galeriile foto Azo din centrul municipiului nostru.

Organizata de Jakab Tibor, fotograf muresean cu oarecare notorietate artistica, aceasta se numeste Expozitia Internationala de arta fotografica „Best of PSA International Representatives” si expune pe simeza o serie de lucrari fotografice apartinand membrilor acestui club international (Photographyc Society of America) foarte

asemanator FIAP-ului. Expozitia prezinta autori din toate colturile lumii si imagini de o calitate tehnica ireprosabila. Avem de toate: peisaj, portret, compozitie, fotoreportaj. Nu prea avem fotografie contemporana – problematizatoare, interogativa – dar din belsug pictorialism si portret bucolic.

Tot asa cum la Acasa TV nu avem film de arta ci telenovela la sentiment.

Tot asa cum lucrurile nu s-au precipitat la cea mai mare expozitie foto din toamna trecuta, VILA 32, organizata ca un corolar la festivalul de film Alternative de cel mai important artist multimedia al Targu Muresului, Josef Bartha, dar aflam despre actuala expozitie de la Azo tocmai la TVR Cultural ca este evenimentul artistic care salveaza vizualul

muresean.

Problema nu o reprezinta expozitia in sine, care este chiar bine venita daca isi gaseste o nisa pe piata de specialitate, adica pasionatii amatori de fotografie.

Singura problema, din punctul meu de vedere, o reprezinta gestionarea eronata a evenimentelor culturale semnificative si perpetuarea acelorasi clisee ale patriotismului local de catre autoritatile culturale, ridicolul mergand pana la declararea Salonului International de Arta Fotografica organizata de fotoclubul local cu statut

bienal la Targu Mures sub patronaj FIAP ca fiind unul dintre cele mai importante evenimente artistice internationale.

artEASTII mureseni au murit, traiasca ESTetica fotografica.