Un om dedicat trup si suflet meseriei sale, a intrat in acest serviciu public, Agentia de Ocupare a Fortei de Munca, in anul 1991, cand a luat amploare fenomenul somajului in Romania si a parcurs impreuna cu populatia acestei tari si cu ajutorul legislatiei in vigoare, pas cu pas, fiecare etapa a acestui proces.

A parcurs treptele carierei profesionale, a fost la inceput un simplu inspector si a trecut prin toate activitatile vechiului Oficiu al Fortei de Munca, dupa care a urcat pe scara ierarhica la statutul de sef de agentie locala, director adjunct si, in prezent, director executiv.

Pasionata de pictura pe care o considera cel mai potrivit mod de relaxare, Carmen Raducu isi gaseste timp si pentru lectura.

Reporter: Care sunt obiectivele cele mai importante pe care vi le-ati propus in viata?

Carmen Raducu: Cel mai important in viata este sa nu abdici de la statutul de om. M-am format in tinerete pe profil tehnic, viata si evolutia evenimentelor m-au aruncat in sfera sociala.

Rep: Cat de anevoios este drumul intre aspiratie si realizarea ei?

C.R.: Cred ca daca iti doresti foarte mult ceva, nimeni si nimic nu te poate impiedica sa indeplinesti acest vis. Este foarte important ca drumul sa ti-l croiesti singur si sa nu te abati de la principiile tale, de la verticalitate si la a ajuta oamenii in orice situatie. Intr-un cuvant, sa nu renunti la a fi om.

Rep: Aveti prieteni care v-au insotit de-a lungul timpului in realizarile personale?

C.R.: Cei mai apropiati prieteni au fost si sunt parintii si baiatul meu.

Rep: In viata v-ati ghidat dupa anumite principii. Care sunt acestea?

C.R.: Verticalitate, principiul de a ajuta pe toti cei care imi solicita ajutorul, indiferent cat de greu imi este, si de a ramane om in orice situatie.

Rep: Cum v-a influentat responsabilitatea functiei in viata de zi cu zi?

C.R.: Odata cu ascensiunea in diversele functii, pana sa ajung la cea de director executiv, timpul liber s-a redus foarte mult. Problema este ca si in putinul timp liber de care dispun si pe care ar trebui sa mi-l petrec cu familia si prietenii nu mai pot sa-mi regasesc aceeasi liniste de dinainte.

Tot timpul, responsabilitatea functiei, faptul ca iti pui semnatura pe documente prin care se deruleaza sume de ordinul miliardelor, ca trebuie sa conduci o agentie judeteana raspandita in sase locatii, ca pe langa cei dragi mai sunt si prieteni si colegi, te incarca cu o gramada de probleme.

Am momente cand ma trezesc noaptea si ma gandesc la problemele agentiei. Raspunderea functiei este extraordinar de mare si oricine spune ca nu isi pune amprenta pe restul timpului liber nu este credibil in fata mea.

Rep.: Ce le recomandati tinerilor proaspat iesiti de pe bancile facultatii?

C.R.: Sa-si urmareasca visul. Oricat de greu li s-ar parea drumul, sa incerce toata viata sa-si indeplineasca visul.

Rep.: Enumerati in ordinea importantei primele trei calitati pe care le considerati esentiale in atingerea succesului.

-Capacitatea de a munci mult, de a lucra intr-o echipa, seriozitatea si experienta.

Rep.: Cum decurge o zi din viata dumneavoastra?

C.R.: Ajung la serviciu in jurul orei 8.30, cand reintru in problemele de zi cu zi ale agentiei. Particip la diverse evenimente sociale la care sunt invitata. In acest timp ma aflu intr-o permanenta stare de incordare, dar trebuie sa am oricand puterea de a ma cupla cu informatia care mi se solicita.

Trebuie sa am puterea de a ma detasa de problemele agentiei si de a asculta problemele personale ale colegilor, precum si propunerile cu care vin pentru imbunatatirea activitatii. Este foarte important ca cei cu care lucrezi sa te simta aproape.

Este necesar sa-i faci sa inteleaga ca le esti la fel de apropiat ca si inainte, cand erai un simplu coleg, si le-ai ramas prieten. Functia iti impune o anumita raspundere in luarea unor decizii.

Dar daca exista transparenta decizionala si daca se mentine un climat destins, cred ca pana la urma toate aceste tensiuni dispar. Dupa toate acestea, spre sfarsitul zilei constat ca nu s-au rezolvat decat 60-80% din problemele pe care mi le propusesem pentru ziua respectiva.

Odata ajunsa acasa, trebuie sa le acord o parte din timpul meu liber si baiatului si parintilor mei.

Rep.: Ce apreciati in general la o persoana cu care intrati in contact?

C.R.: Modul direct de abordare a subiectului, demnitatea, modul in care ma priveste. Imi doresc foarte mult sa fiu privita in ochi, ochii sunt oglinda sufletului.

Rep.: Cum priviti rolul familiei in ecuatia succesului?

C.R.: Familia este totul. Cred ca degeaba ai succes daca nu-l poti imparti cu cei dragi, care iti impartasesc atat momentele de bucurie, cat si de tristete. De ce oare sa avem succes daca il avem numai pentru noi?

Rep.: Care sunt lucrurile pe care nu le-ati face niciodata?

C.R.: Nu as aplica niciodata zicala „Scopul scuza mijloacele“.

Rep.: Va considerati un spirit tanar?

C.R.: Da. Şi asa am sa mor. Cred ca se vede prin felul meu de a fi. Consider ca in fiecare om exista un suflet de copil, numai ca la o anumita varsta el intra in letargie.

Rep.: Exista praguri ale inocentei care nu trebuiesc depasite?

C.R.: Da, exista! Şi e bine sa-ti pastrezi acel bob de puritate in suflet. Copilaria inseamna puritate, inseamna a cunoaste cat mai putin rautatea celor din jurul tau. Este vorba de legea junglei care se manifesta din ce in ce mai mult si in societatea romaneasca.

Rep.: Care considerati a fi momentele cheie in calea succesului dumneavoastra?

C.R.: Momentele in care a trebuit sa iau rapid o decizie, mai ales ca in functie de raspuns cariera mea profesionala s-ar fi indreptat in alta parte. Momentele in care m-am hotarat sa renunt la partea tehnica si sa ma indrept spre partea sociala.

Primul moment a fost alegerea Colegiului National „Mircea cel Batran“, sansa mea de a avea un diriginte extraordinar in persoana profesorului Caragea. Faptul ca am facut acest liceu m-a invatat ce inseamna spiritul de echipa, respectul pentru cei din jur.

A urmat intrarea la facultate, pe care nu o consider un obstacol, deoarece a decurs lin, dupa o asemenea evolutie liceala. Terminarea facultatii, reorientarea mea din partea tehnica in cea sociala. In momentul in care am intrat in aceasta activitate, mi-am dat seama ca aici este, de fapt, locul meu. Acela de a ajuta oamenii.

Restul a venit de la sine, chiar si cursurile postuniversitare si masteratele pe care le-am urmat.

Rep.: Ce ati schimba in viata daca v-ati putea intoarce in timp?

C.R.: Cred ca nu as schimba nimic. Sunt foarte multumita de viata mea.

Rep.: Aveti momente de recunostinta fata de anumiti oameni care v-au ajutat?

C.R.: Cu siguranta, da. Este vorba, in primul rand, de profesorii mei, de sefii mei, care au fost oameni extraordinari. Pentru mine au fost mentori care, indiferent de timp, si-au gasit un moment de ragaz sa-mi dea cateva indicatii care mi-au fost foarte pretioase. Am avut parte de oameni extraordinari in jurul meu.

Asta a fost cea mai mare bogatie a vietii mele.

Rep.: Care este cea mai mare provocare pentru dvs.?

C.R.: Viata de zi cu zi.