Intai un zvon, apoi din ce in ce mai multe voci… Ipoteza avansata era cutremuratoare: doua batrane din satul maramuresean Costiui, aflate la limita saraciei, consuma carne de caine! Povestea a ajuns pana in Sighet, asa ca am purces la fata locului.

Acasa la surori

Costiui, un sat izolat din comuna Rona de Sus, este asezat pe locul unei vechi ocne de sare. In Maramures, cand pronunti denumirea satului, imaginatia te duce catre abandonatele bai de sare, castelul Apaffy, statuia baroca a Sfantului Nepomuk sau batranii dogari. Si totusi, Costiuiul mai ascunde o "atractie".

Pe ulita bisericii greco-catolice, la casa cu numarul 205, traiesc surorile Drimus: Marghit-Ana (85 de ani) si Ilona (80 de ani). Despre ele se spune ca ar consuma carne de caine.

Saracacioasa casa in care traiesc cele doua surori pare la fel de batrana ca si locatarele. Geamurile, negre de mizerie, sunt atat de afumate, incat nu se poate vedea nimic inauntru. Suntem intampinati de un caine fioros, care s-a napustit asupra noastra. Era doar inceputul. Din casa a izbucnit un "concert" galagios al latratorilor. Dupa diversitatea hamaiturilor, par multi.

In fine, la poarta isi face aparitia o batrana, care parea usor labila. Vorbeste doar limba maghiara (maghiarii sunt populatia majoritara a satului). Apoi, din gradina a aparut sora sa, cu care am putut incropi o discutie.

Negarea

Ambele femei traiesc intr-o mizerie cumplita, infioratoare. Viata celor doua surori e mai grea decat a celor mai saraci romani. Ilona Drimus spune ca sora ei nu primeste pensie, iar ea primeste doar cateva sute de mii de lei: "ca sa traim, cersim prin sat o bucata de paine sau de slanina. Maghiarii sunt mai rai ca romanii, nu ne prea dau, poti sa mori.

Nu avem lemne… Mai tai cate o creanga din pomii din gradina…" Cand am deschis subiectul cu mancatul cainilor, Ilona a sarit ca arsa: "Nu e adevarat! Oamenii sunt rai, iar copiii vorbesc prostii!", apoi i-a tradus si surorii sale, care a parut surprinsa. "Nu avem lemne, mancare, dar nu ne putem omori singure… Uneori as vrea sa vina cineva si sa ne impuste, sa nu ne mai chinuim.

Am plecat cu inima stransa. Un lucru e cert, aceste femei traiesc in cea mai cumplita mizerie pe care am vazut-o vreodata.

Ce spun consatenii?

Carciuma din Costiui, izbita de statuia Sfantului Nepomuk si invadata de fum de tigara ieftina, are o denumire "straina": Rolly Bar. Intre doua cafele, barmanul ne-a confirmat zvonurile: "da, asa am auzit, ca consuma carne de caine. Nu stiu daca e adevarat. Sunt doua batrane sarace, vai de capul lor! Poate n-au ce sa manance si de aia se hranesc cu asa ceva."

Pe ulita bisericii greco-catolice, parerile consatenilor sunt impartite. Vecina femeilor, cea de la casa cu numarul 204, a infirmat categoric: "Nu, nu este adevarat. E o simpla poveste. Eu stiu, ca doar traiesc langa ele." Acelasi lucru l-a spus si un alt consatean intalnit pe aceeasi ulita.

Insa alti doi ne-au impartasit conspirativ ca asa au auzit, "ca mananca caini", dar nu e treaba lor.

Spre iesirea din sat, o batranica cu ochelari le-a luat partea surorilor Drimus: "nu, ele sunt doar sarace si le plac cainii. Le ajutam din cand in cand cu o slanina si o paine…"

Alti doi interlocutori erau din tabara celor care sustin ca batranele se hranesc cu carne de caine: "am auzit ca mesterul care a reparat biserica a aflat asta. Femeile i-ar fi zis ca mananca caine, care are zama neagra, da’ carnea dulce". Ultimul satean ne-a oferit alte amanunte (reale sau inchipuite): "am auzit ca ele ingrasa cainii, si apoi ii taie.

Odata o facut trei catele pui, si s-o vazut ca aceia numa’ dispar, ramane tat acelasi numar de caini, vreo 10."

Oameni, nu caini

Ivan Romaniuc, de noua ani primar al comunei Rona de Sus, a auzit despre povestea batranelor consatene care consuma carne de caine: "asa se spune, dar cine stie? In casa lor e o mizerie de nedescris, dar nu poti intra, ca te omoara cainii aceia. Exista si probleme cu biserica din cauza cainilor care fac galagie mare si deranjeaza savarsirea slujbelor religioase.

Noi, ca Primarie, le ajutam cum putem, dar nu putem interveni altfel, chiar daca s-ar adeveri ca mananca caine, pentru ca asemenea fapte nu sunt incriminate legal. Le-am dat si ajutor, uite aici, Drimus Marghit primeste 880.000 pe luna. Odata, unul, Iani, le-a omorat trei caini, cu otrava.

Atunci sora batranelor, care este bogata si traieste in Cluj, a facut mare scandal, si a pus politia pe urma sa."

In toata povestea, frapeaza cainii din curtea batranelor: multi, agresivi si grasi ca niste purcei (desi stapanele arata ca vai de capul lor). Greu de gasit un raspuns la intrebarea daca surorile Drimus consuma carne de caine ori doar iubesc patrupedele.

Si cui ar folosi certitudinea? In urma consemnarii ramane un caz special, demn de atentia filantropilor si a serviciilor sociale: doua batrane, singure, bolnave si foarte sarace, care traiesc in conditii greu de imaginat, impreuna cu o haita de caini, intr-o casa de 20 de metri patrati. Traim in mileniul III si suntem oameni, nu caini.

Obiceiuri asiatice

Daca pentru europenii contemporani consumul carnii de caine este inacceptabil, asiaticii incadreaza "produsul" in categoria delicateselor. In China (in special in partea sudica), Coreea de Nord si de Sud, Filipine, Vietnam, Cambodgia, India sau Thailanda, cainii sunt considerati substitutul asiatic al porcului.

Milioane de caini, crescuti in ferme, sunt sacrificati si mancati in fiecare an. Pentru a obtine caini cat mai mari si grasi, chinezii practica incrucisarile intre rasele Saint Bernard si cele locale.

Coreenii considera carnea de caine ca fiind un remediu pentru diferite afectiuni, fapt pentru care platesc o medie de 2,7 dolari pe kilogramul de carne.

World Society for Protection of Animals a initiat un program international de stopare a acestor obiceiuri si, ca urmare a lobby-ului, in Taiwan si Filipine au fost promulgate legi de stopare a comertului si consumului carnii de caine (legi care nu prea sunt respectate). Insa nu numai consumul de carne de caine pare a fi greu de oprit.

In statele asiatice (cu precadere in Coreea) se consuma si produsele obtinute din pisica. Mai precis, pisicile sunt lichefiate sub abur fierbinte, pentru a se obtine o bautura "sanatoasa", considerata un adevarat elixir pentru boli ca reumatismul si artrita: cocktail de pisica.