Inca un atentat la patrimoniul UNESCO: pictura bisericii din Budesti, cel mai elocvent exemplu de biserica tipic maramureseana, a fost "ucisa"! Valoroasa pictura, aproape ilizibila din cauza dezinteresului grosolan al autoritatilor, e "ciuruita" de cuie care servesc ca suport de stergare sau cuier pentru palariile enoriasilor.

Cei implicati sustin ca nu pot lupta cu mentalitatea oamenilor si nici cu traditiile.

Pictura din interiorul unei biserici monument UNESCO din Maramuresul istoric e "ciuruita" de cuie! Preotul sustine ca "fenomenul" dateaza de cel putin o jumatate de secol si ca de vina ar mentalitatea oamenilor si… obiceiul locului.

Conform sinistrului obicei, enoriasii tin sa-si expuna in biserica stergarele donate lacasului de cult. Pentru "mentinerea traditiei", stergarele sunt atarnate pe cuie care au fost batute atat in peretele pictat cu o fresca de o valoare inestimabila, cat si in icoanele vechi de lemn.

"Sfaturile" Directiei Judetene pentru Cultura, Culte si Patrimoniu Cultural (DCCPC) si ale Politiei s-au izbit de indiferenta. Singura sansa de salvare a monumentului poate fi reabilitarea picturii. Insa nimeni nu poate garanta ca stergarele nu vor fi agatate din nou deasupra sfintilor.

Traditionalism extrem

Budestiul este una dintre comunele maramuresene in care traditiile se pastreaza inca cu sfintenie. Din pacate, pentru oamenii de aici, impodobirea caselor cu stergare maramuresene ("contributia" pentru biserica) si "dezvelirea" capului in fata unei rastignirii sau a unui lacas de cult sunt litera de lege.

Numai ca, in timp, aceste obiceiuri au contribuit la degradarea picturii uneia dintre cele mai valoroase biserici maramuresene. Biserica de lemn "Sf. Nicolae" din Budesti, ridicata in 1643, constituie cel mai elocvent exemplu de biserica tipic maramureseana. Acesta este si motivul pentru care bisericuta aflata intr-un cimitir din centrul comunei a fost inclusa in patrimoniul UNESCO.

Valoarea inestimabila a lacasului de cult este data si de pictura interioara si de icoanele pe sticla si pe lemn, care sunt in parte opera artistilor Alexandru Ponehalschi si Ianos Opris, care reprezinta scene din viata lui Iisus.

Si pentru enoriasi biserica are o insemnatate deosebita, motiv pentru care fiecare incearca sa-i aduca cate o "ofranda", adica un stergar, un covor, o broderie. Iar darurile trebuie (?) expuse in biserica (in traducere: sa vada si vecina Florica ce stergar mandru a adus Maria lu’ Ion din varfu’ Dealului).

Numai ca fiecare "dar" ce are menirea de a sterge niste pacate inseamna cate un cui in valoroase picturi sau in icoanele de lemn.

Ce spune preotul?

Preotul satului a incercat, fara succes, sa stopeze fenomenul. Oameni nu inteleg de ce un obicei vechi de mai bine de o jumatate de secol trebuie sa dispara, fiindca asa spus "domnii de la Cultura".

Ioan Nanestean, preotul din Budesti, povesteste ca: "pictura e de prin secolul XVIII, si este degradata din cauza fumului, din cauza intemperiilor, plus ca a fost acoperita de doua ori si s-a schimbat bolta (schimbandu-se scandurile, au schimbat si o parte din pictura). Prin 1999-2000 am facut un demers la Bucuresti (pe atunci, Ion Caramitru era ministrul Culturii), dar dosarul s-a impotmolit.

N-am primit nici un raspuns. Pictura n-a fost niciodata resturata, doar constructia a mai fost reparata. Exista o icoana de dimensiuni mai mari care reprezinta Judecata de Apoi. Din acea icoana s-au desprins, sau au fost desprinse cu voia, cateva bucatele... adica panza s-a dezlipit de pe lemn.

Mai avem icoane vechi pe sticla, dar nu sunt intr-o stare excelenta (sau afumat, dar nu sunt probleme mari). Acuma, stiti cum e obiceiul in Maramures cu stergarele astea... Au fost puse in biserica de credincioase, dar dansii (reprezentantii DCCPC, n.red.) tot ne spuneau sa dispara, ca nu stiu ce, ca-i alta frumuseata icoanei sau a picturii fara ele.

Dar asta-i traditia! Daca aduce cineva un prosop dintr-asta ales, un stergar, vrea sa-l vada (pe perete, n.red.). Io daca il iau de pe perete, am dificultati cu ei. Am incercat de cateva ori sa le scot, dar nu vrea lumea, ca sunt acolo de 50-60 de ani. Apoi sigur ca au mai batut cate un cui unde isi agata palaria, dar nu in pictura, in stalpi. Cuie nu s-au batut in icoana, e absurd.

S-au batut cuie pentru a se agata icoanele, da’ nu in pictura."

Ce spun organele de control?

DCCPC a incercat sa constientizeze comunitatea de faptul ca in acest caz, traditia se confunda cu degradarea unui monument UNESCO, iar acest lucru constituie infractiune. Cu chiu cu vai, enorisii s-au conformat, insa nu pentru multa vreme.

Ana Mojolic, consilier Patrimoniu imobil din cadrul DCCPC, spune ca enoriasii au coborat stergarele de pe pereti, dar la scurt timp: „iar le-au pus! Sigur ca n-au voie sa le puna. Pictura interioara e valoroasa, au si icone valoroase, vechi. Vara trecuta noi am fost acolo si erau o gramada de stergare.

La fel a fost si la Calinesti, deci e problema general valabila la toate bisericile din lemn care au pictura valoroasa."

Nici macar recomandarea Politiei nu a reusit sa-i descurajeze pe satenii dornici de a-si expune "donatiile" in biserica. "Cand am fost sa inventariem bunurile, am observat ca in pridvor si in pronaos erau batute niste cuie pentru a agata niste stergare din alea artizanele, facute de localnici. Raul era produs.

Pictura era degradata, dar nu inseamna ca acesta a fost singurul factor care a contribuit la degradarea ei. Ni s-a spus ca enoriasii au hotarat asta, ca e bunul lor", a declarat Vasile Ardelean, ofiter in cadrul Serviciului de Investigatii Criminale din cadrul IJP Maramures.

Conform Legii privind protejarea monumentelor istorice, toate interventiile asupra monumentelor care modifica substanta sau aspectul lor se face doar cu avizul DCCPC, insa in acest context prevederile actul normativ sunt inu-tile. Singura salvare pentru pictura "ciuruita" o reprezinta fondurile Ministerului Culturii si Cultelor.

Insa nimeni nu poate garanta ca dupa eventuala restaurare sfintii nu vor fi din nou "rastigniti" din cauza obiceiului de a atarna stergare in biserica.