Desi, comparativ cu 2003, Casirom Turda aproape ca si-a dublat cifra de afaceri in 2004, bilantul societatii este mai mult decat dezastruos. Cu alte cuvinte, desi societatea a produs mult mai mult in 2004, vanzandu-si produsele, pierderile s-au amplificat proportional cu cifra de afaceri.
Care ar putea fi explicatia? Din informatiile noastre, exista in cercetare cel putin un dosar penal, care vizeaza actionariatul italian al societatii, acuzat ca obliga societatea sa vanda carbura de siliciu sub pretul pietei. Reprezentantul Unimetal SpA, Paolo Favaretti, neaga aceste acuzatii.
Insa, documente provenite din interiorul societatii demonstreaza contrariul.
Casirom cu pierderi, italienii cu profit
Unimetal SpA este un important dealer de carbura de siliciu. Societatea italiana achizitioneaza carbura de la producator pentru a o revinde apoi clientilor sai.
La Casirom Turda, Unimetal SpA are circa 25% din actiuni, dar prin diverse mijloace a reusit sa detina controlul asupra societatii, impunandu-si un Consiliu de Administratie favorabil. In aceste conditii, au existat pareri conform carora italienii ar fi pus la punct o metoda simpla de tepuire a societatii turdene.
Cu o conducere favorabila, italienii impuneau un pret de vanzare al carburii de siliciu mai mic decat costurile de productie. Practic, italienii cumparau tona de carbura cu circa 360 de euro, in timp ce pe piata internationala o vindeau cu aproape 500 de euro.
In acest timp, costurile de productie ale Casirom, pentru fiecare tona, erau undeva in jurul a 410 euro. Matematic vorbind, la fiecare tona de carbura, Casirom isi trecea in cont o pierdere de vreo 50 de euro, in timp ce Unimetal SpA avea un profit de circa 100 de euro.
Paolo Favaretii, reprezentantul Unimetal SpA spune ca nu are nici o legatura cu aceasta metoda, invocand faptul ca fiind actionar al societatii turdene nu urmareste decat binele acesteia. Dar sa vedem ce inseamna acest "bine".
Dovada zdrobitoare
Lipsa de implicare a Unimetal SpA este usor demontata, pe baza unor documente care provin din interiorul societatii. Conform acestor documente, fostul director Ioan Florea si ex-directorul economic Marcela Beian, au atras atentia Consiliului de Administratie ca situatia nu este normala.
Intr-o adresa datata 16 decembrie 2003, cei doi atentioneaza CA-ul asupra faptului ca pe final de an societatea acumuleaza pierderi galopante, datorita faptului ca "pretul de vanzare este cu 77 euro/tona mai mic decat costul obtinerii unei tone".
Conform aceluiasi document, fosta conducere a propus ca "ar fi necesar ca pretul de vanzare al carburii sa fie de cel putin 450 de euro". Un document oarecum similar a fost emis si in cursul lunii martie 2004, precizandu-se aceeasi stare de fapt.
In mod normal, dupa o astfel de atentionare Consiliul de Administratie trebuia sa ia imediat masuri. Insa, avand in vedere controlul amintit anterior, din partea italienilor, nu s-a intamplat nimic.
Ba mai mult, suntem in posesia unor fax-uri trimise din Italia, de la sediul Unimetal SpA, in care italienii "dicteaza" pretul de achizitie, contrar semnalelor de alarma trase de fosta conducere. In documentul citat, italienii solicita 300 de tone de carbura de siliciu, cu pretul de 365 euro/tona.
Adica, aproximativ cu 130 de euro mai mult decat costurile de productie pentru aceeasi cantitate de carbura de siliciu.
In plus, societatea din Italia, in calitate de intermediar, se ocupa doar de circuitul hartiilor, intrucat in acelasi fax se precizeaza ca societatea din Turda sa directioneze marfa spre societatea germana Werner Kessl Glessereibedarf GmbH.
Pe scurt, italienii trimiteau comenzi cu pretul stabilit de ei, care era sub costul de productie, iar Casirom livra marfa acolo unde indicau italienii. Din aceste intermedieri, Unimetal SpA a realizat profituri considerabile, in timp ce Casirom s-a ales cu pierderi uriase.
Presedintele CA, un filolog
Presedintele Consiliului de Administratie de la Casirom este un filolog. Originar din Timisoara, Alexandru Iancovschi a absolvit Facultatea de Filologie din localitate, dupa revolutie. In aceste conditii, multi si-ar pune intrebarea: ce cauta un "filolog" la Casirom? Raspunsul ar putea avea dedesubturi mai mult decat interesante.
Iancovschi a lucrat la un SVM (societate de valori mobiliare) din Timisoara, patronata de un italian. Prin intermediul acelei societati s-ar fi tranzactionat achizitionarea unui pachet considerabil de actiuni Casirom de catre o societate luxemburgheza, Alseide SA.
Desi Paolo Favaretti neaga ca societatea ar fi controlata tot de italieni, exista cateva indicii care ar putea ridica cel putin cateva semne de intrebare. Unul din aceste indicii ar fi tocmai "transferul" lui Iancovschi de la SVM-ul mentionat la Casirom, in postura de presedinte al CA.
Cum varianta cu "a picat din senin" e putin plauzibila, nu ramane decat sa banuim ca, totusi, exista o legatura intre Alseide, Iancovschi si Unimetal SpA. Cum nu exista probe, acestea raman deocamdata doar la stadiul de presupuneri.
Insa, lucrurile par a fi doar la inceputul dezvaluirilor, situatia fiind mai mult decat tensionata la Casirom SA.
