Paradoxal, dar perfect mulat pe mersul inca sontac al justitiei in Romania, Floarea Grosu, presedintele Curtii de Apel Targu Mures, a fost propusa de catre Dan Lupascu, seful Consiliului Superior al Magistraturii, ca unul dintre cei trei judecatori aspiranti la functia de judecator la Curtea Penala Internationala de la Haga.

Mihai Razvan Ungureanu, ministrul de Externe, solicitantul listei, a respins toate cele trei candidaturi, in afara de Grosu fiind recomandati judecatorii Liliana Preda de la Tribunalul Bistrita si Gabriel Tanasescu de la Judecatoria Ploiesti.

Argumentele ministrului de Externe de a bloca promovarea acestora la CPI au fost transante: "ei trebuie sa aiba competente recunoscute in drept penal, cu experienta relevanta ca judecator, procuror sau avocat sau competente in dreptul international sau experienta relevanta intr-o profesie juridica de interes pentru activitatea Curtii".

Criterii pe care, dupa interpretarea noastra, cei trei judecatori nu le indeplinesc.

Cum au fost insa nominalizati, nu este greu de presupus tinand cont de componenta actualului CSM, intesat de oameni ai vechii puteri, de magistrati compromisi, incepand cu Dan Lupascu si terminand cu judecatori precum Maria Huza, sefa Tribunalului Bucuresti, sau controversatii procurori Alexandru Tuculeanu si Ilie Piciorus.

Incredibil ni se pare insa ca un judecator cunoscut pentru "serviciile" pe care le-a adus in timpul sedintelor de judecata PNA, doar pentru ca au ajutat-o sa ajunga in functia de presedinte a Curtii, care tinea sedinte intre patru ochi cu ex-prefectul Ovidiu Natea, care, nu-i asa, era reprezentant al unei alte puteri - executive - daca tot facem atata caz acum de separatia puterilor in stat sau pentru modul cum si-a ascuns propria "manevrare" a unor fonduri si licitatii prin punerea in carca unui alt magistrat.

Dorinta Floarei Grosu de a accede in cadrul CPI este justificata de potentiala inlaturare a sa de la sefia CA, in cazul in care fostul presedinte, Artenie Cordos, va obtine o hotarare irevocabila in procesul sau cu Ministerul Justitiei si CSM privind revocarea sa abuziva din functie in 2003.

De altfel, Floarea Grosu a fost plecata timp de trei zile in Bucuresti, timp in care putem presupune ca a baut o cafea si cu Dan Lupascu, mai ales ca, dupa acea vizita, CSM a declarat recurs in procesul cu Cordos, in ultima zi, pe fax, la ora 21.10. Desi ne e greu sa credem ca CSM poate demonstra ca a avut avizul ministrului Justitiei, pe atunci Rodica Stanoiu, pentru revocarea lui Artenie Cordos.

Ni se pare imposibil ca CSM sa nu fie la curent cu aceste detalii din dosarul Floarei Grosu, dar in caz paradoxal ca nu este ne permitem sa le aducem din nou in atentie.

Presedinte, uneltind cu CSM

Floarea Grosu a ajuns presedinte al Curtii dupa revocarea din functia de presedinte a acestei instante a judecatorului Artenie Cordos care a fost sanctionat de catre CSM pentru declaratiile pe care le-a facut referitor la arestarea magistratului Andreea Ciuca de catre PNA.

Anterior, Cordos isi inaintase demisia, declarand ca "e prea mare lupta pentru functii si se fac prea multe pentru un post de conducere".Acea numire a lui Grosu in functia de presedinte al Curtii de Apel Targu-Mures nu se putea realiza decat printr-un artificiu, ea fiind judecatoare de tribunal cu rang de Curte de Apel, dar si acest detaliu a fost rapid rezolvat printr-un concurs prin care

Grosu ar fi promovat la Curte inainte cu trei ani. Nimeni nu s-a mai obosit atunci sa verifice.

In plan profesional, si-a dorit avansarea in Consiliului Superior al Magistraturii, dar din cei 15 judecatori intrati in cursa s-a clasat antepenultima, cu 73 voturi (informatii preluate de pe site-ul CSM).

Dupa numirea in functia de presedinte al Tribunalului, functie care a detinut-o intre iunie - 2 iulie 2003, a fost unul din martorii audiati de PNA in calitate de martor in dosarul judecatorului Andreea Ciuca. Declaratiile au fost, dupa cum va asteptati impotriva magistratului care a fost achitat in iunie acest an in procesul derulat la Inalta Curte.

Tot in acea perioada, Grosu s-a legat de grupul « restrans » de magistrati care o sustinea pe Ciuca, considerand ca aceasta solidaritate a magistratilor impiedica buna desfasurare a justitiei. Grupul era reprezentat de fapt din 2/3 dintre judecatorii de pe raza Curtii de Apel Targu Mures.

"Masluitoarea"?

Floarea Grosu a fost suspectata de faptul ca ar fi aranjat un examen de promovare la Curtea de Apel a judecatorului Popa, judecator cunoscut ca facand parte din grupul celor care o sustineau pe Floarea Grosu. Acest lucru a inceput imediat dupa numirea ei in functia de presedinte a Curtii.

Examenele de avansare a judecatorilor la Tribunal, respectiv Curte de Apel au avut loc in perioada mai-iunie 2003. S-au inscris 16 candidati, pe lista candidatilor Popa Cristin nefiind prezent. Si asta pentru ca inainte de examen Artenie Cordos, pe atunci presedintele Curtii de Apel, nu i-a dat avizul favorabil pentru participarea lui Popa la examenul de promovare.

Dupa schimbarile care au avut loc imediat dupa declansarea scandalului in urma arestarii Andreei Ciuca, Grosu ajungand la sefia Curtii de Apel, Popa Cristin a facut contestatie, care i s-a admis. Nu se stie pe ce criterii dar cert este ca, acest judecator putea da examenul de promovare.

Astfel inainte de schimbarea Codului de Procedura Civila, care a avut loc in luna iulie, pentru Curtea de Apel s-au scos la concurs trei posturi. Un loc cu promovare efectiva (ceea ce inseamna ca esti judecator la Curte) si doua promovari pe loc ( ceea ce inseamna ca esti judecator de Curte dar lucrezi mai departe la Tribunal).

Pe lista apareau patru judecatori validati pentru examenul scris, dar in realitate erau cinci. Aparea si Popa Cristin. Cei trei judecatori, pentru ca unul din judecatorii validati era sotia lui Popa Cristin, sustin ca, nu l-au vazut pe Cristin la proba scrisa.

Renovari pe banii statului

Floarea Grosu a facut tandem cu Aurel Farcas, un judecator controversat, la sefia Tribunalului Mures, perioada in care Alexandru Ciubuca era presedintele Curtii de Apel Targu Mures si foarte legat de cuplul "managerial" amintit mai sus.

Povestea incepe in 1995, cand Tribunalul Mures a primit 2 miliarde de lei (suma imensa la vremea respectiva) de la Ministerul Justitiei pentru reparatii capitale. Renovarile s-au derulat pana in anul 1997 inclusiv, fara sa observe vreo imbunatatire majora a aspectului salilor de judecata (exceptie sala 52, de la Curtea de Apel), a holurilor instantelor sau a birourilor judecatorilor.

Mai mult, instantele au ramas tot fara incalzire centrala, pastrand in continuare acele sobe de teracota, demne de un muzeu de antichitati, tocaria vopsita in vreo 7 culori, zugraveala cu stropi, din vremea bunicilor nostri si, cum subliniam mai sus, fara ca salile de judecata sa fie modernizate, iar birourile au fost dotate cu placi de PAL.

Mentionam ca Judecatoria nu a fost modernizata deloc, iar la Tribunal, reparatiile au fost putine si chinuite. Pe holurile instantelor au ramas intacte, daca se poate afirma acest lucru despre niste chiuvete de fonta din secolul XIX, pentru ca aceasta a fost dorinta beneficiarului, iar constructorul s-a supus.

Holurile au ramas imbracate in placaje, care au cazut de trei ori pana au fost montate, iar culmea - culmilor, sa dea bine la raport, cuplul Farcas - Grosu au returnat ministerului 800 de milioane de lei. Receptia finala a fost semnata de o comisie prezidata de Floarea Grosu, in timp ce diriginte de santier a fost PRM-istul Nicolae Moldovan.

Iar pentru a incheia incursiunea prin mirajul constructiilor supervizate de cea care arunca piatra, mentionam ca au fost comandate scaune cu usi, pentru a fi sculptate - au fost dotate cu doi ursi care aproape se saruta pe bot, kitsch in toate regula, a caror valoare ar trece astazi de 30 de milioane de lei (atunci 170 de mii de lei), in conditiile in care un scaun ergonomic costa vreo 10 milioane de lei.

Ca sa nu mai vorbim de dulapurile de 130 de mii de lei - in jur de 25 de milioane de lei, din lemn si PAL, cand un dulap asemanator, dar din stejar, costa 10 milioane de lei. Ca o paranteza in acea perioada si-au renovat casele si judecatorii Farcas, seful direct al Floarei Grosu, si Alexandru Ciubuca.

Nu ne mai miram atunci ca dupa un an lucrarile de reparatii au fost reluate. Cat despre marinimia de a returna statului o caruta de bani, trebuie sa recunoastem ca urmele trebuiau ascunse cumva.

Lucratura Grosu - Tibrea

In 1997, s-a decis ca trebuie renovata Judecatoria Ludus. Lucrarea s-a incredintat direct catre Premur SA, unde administratori erau Dumitru Pop si Viorel Tibrea. Semnatara actelor a fost aceeasi Florina Grosu. Coincidenta mare, dupa doi ani, Farcas si Ciubuca au cumparat de la aceeasi societate fiecare cate doua case, pentru care au achitat un avans de 5 milioane de lei.

Restul banilor pana la 50 de milioane, cat era estimata o casa, construita in rosu, suntem curiosi daca se vor gasi chitantele care sa ateste plata la o cercetare a documentelor contabile ale societatii.

A urmat apoi licitatia pentru reparatia la Sangeorgiu de Padure. Castigatoare: Premaco, firma rezultata din divizarea Premur, si administrata de un celebru delator Viorel Tibrea. Presedintele comisiei, tot Floarea Grosu, presedintele Tribunalului Mures, Andreea Ciuca, care a fost acuzata inclusiv de aceasta renovare, era la o sesiune ONU, pe tema criminalitatii, in decembrie 2000.

Excursii sponsorizate

Despre Grosu, care se lauda cu probitatea morala de care ar da dovada, mai amintim un lucru: excursiile in strainatate pe banii unor sponsori, lucru interzis pentru magistrati, ac ceptarea unor asemenea sponsorizari putand fi asimilate lejer infractiunii de luare de mita.

Floarea Grosu a acceptat sa se deplasesze in Italia, in 1999, sponsorizata de Camera de Comert, unde era singurul judecator delegat la Registrul Comertului (incheierile de inmatriculare a societatilor, mentiuni etc), aflat in acea perioada in subordinea CCIA.

Locatarul Farcas

Floarea Grosu a avut dintotdeauna un talent de a-si peria sefii, poate de aceea in decurs de doi ani, Aurel Farcas a intrat in sala de judecata doar de sase ori, in conditiile in care un judecator intra de 2-3 ori pe saptamana in complet, judecand zeci de dosare intr-o sedinta.

Despre relatiile celor doi ar mai fi de spus ca in 1997, prin contractul nr. 1867, Aurel Farcas se alege cu unul din garajele de la Tribunal, contra unei sume infime de 11 mii de lei pe luna. Interesant este insa ca in contract se prevede o clauza de nenegociere a pretului timp de 10 ani. Motiv pentru care, Farcas nici nu a putut fi scos din acel garaj.

Nu mai amintim ca in contract apareau ca reprezentanti ai Tribunalului si Farcas si Grosu, iar Farcas si ca locatar (un fel de inchiriere siesi). Acum mai ramanea sa si semneze ca proprietar al garajului si ca locatar pentru a avea un tablou al minunatiilor din Justitie.

Promovari, dupa bunul plac

Floarea Grosu s-a mai remarcat in ultimii doi ani printr-o performanta, si anume aceea de a promova la CA judecatori considerati de incredere si provenind din aceeasi tabara.

Astfel, una dintre promovarile notorii a fost cea a judecatorului Slavonia Bogus, care este atat de buna profesional, incat atunci cand Floarea Grosu era vicepresedinte a Tribunalului, intr-o sedinta in plen cu judecatorii de la Judecatoria Targu Mures unde Bogus judeca, a luat-o la rost pentru modul in care se prezinta profesional, spunand ca "si femeia de serviciu ar da hotarari mai bune".

Mai mult, vechea conducere a dat aviz negativ constant pentru promovare, iar dupa schimbarea conducerii, inexplicabil de altfel, intr-un singur an, Slavonia promoveaza la CA.

Aurora Veltan este un alt caz de promovare pe criterii care nu aveau legatura cu competenta. Intr-un an, Aurora Veltan a trecut prin toate gradele de jurisdictie si a ajuns la CA, cu toate ca nu avea vechimea necesara - 12 ani, iar dispensa in acest sens nu se acorda. In privinta sa este de notorietate ca, pe vremea cand profesa la Tribunal, procurorii ii dictau minutele in penal.

Un alt exemplu este cel al judecatorului Daniel Ursulescu, de la CA caruia, bazat pe hotararile judecatoresti anexate, i-a fost refuzata promovarea pentru slabe performante profesionale, insistandu-se asupra acestor aspecte chiar de catre presedintele Judecatoriei Tarnaveni, Adrian Bereckzi.

Cu toate acestea, Daniel Ursulescu este acum judecator de Curte, fiind cunoscut pentru faptul ca intra in procesele dubioase, pentru a da o hotarare dinainte stabilita. Exemplele ar putea continua, dar consideram ca sunt suficiente. In acest timp au blocat promovarea magistratilor cu recunoscute performante profesionale, decizie justificata mai mult pe criterii personale decat de competenta.

Judecatorul PNA

Floarea Grosu le datoreaza mult procurorilor PNA si, indeosebi, fabricantului de dosare fanteziste, Marin Sandu, pentru locul pe care il ocupa acum. Serviciu pe care l-a intors cu varf si indesat in ultimii ani, cand s-a opus in ciuda protestelor, argumentelor juridice eliberarii unor inculpati in dosare de coruptie.

Poate cel mai celebru este dosarul finantistilor, care dupa stramutarea proceselor din Targu Mures au fost pusi in libertate, fiind judecati in libertate.

Cu toate aceste date la scrierea carora roseste si hartia, Grosu este propusa sa reprezinte Romania la o instanta internationala. Semn ca Kafka e mai prezent ca oricand in justitia romaneasca.